ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2478/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 24 iunie 2002, Societatea

Națională Tutunul Românesc SA București a chemat în judecată Guvernul României,

solicitând anularea parțială a dispozițiilor art. 6 alin. H.G. nr. 451/2002, în

ceea ce privește suprafața de 3673 mp de teren neagricol situat în municipiul

București, trecut în patrimoniul SC Institutul de Cercetări Alimentare SA.

De asemenea, a cerut ca în temeiul

art. 9 din Legea nr. 29/1990, să se dispună suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea litigiului.

La termenul din 3 iulie 2002,

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a formulat cerere de

intervenție accesorie, în favoarea pârâtului, solicitând respingerea cererii de

suspendare a aplicării actului administrativ, precum și a acțiunii principale

introduse de reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 790 din 11

septembrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a admis cererea de intervenție accesorie și a respins acțiunea principală ca

inadmisibilă, reținând că reclamanta nu a exercitat, anterior sesizării

instanței, recursul administrativ prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta Societatea Națională Tutunul Românesc SA București.

Recurenta a susținut că, în mod

greșit, instanța de fond a respins acțiunea principală pe baza excepției de

inadmisibilitate invocată de pârât, deoarece H.G. nr. 451 din 16 mai 2002 este

un act administrativ normativ și nu un act administrativ de autoritate cu

caracter individual, supus controlului jurisdicțional realizat de instanțele

judecătorești competente.

Că deci, în cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 5 ale Legii nr. 29/1990, care instituie obligativitatea

plângerii administrative prealabile doar în cazul unor acte administrative cu

caracter individual.

Critica este neîntemeiată.

Prin H.G. nr. 451/2002 a fost

înființată SC Institutul de Cercetări Alimentare SA, prin reorganizarea

Institutului de Chimie Alimentară București.

Potrivit dispoziției art. 6 al

hotărârii, suprafața de 3,728 ha teren neagricol, aflată în administrarea

Institutului de Chimie Alimentară București, din care 3,673 ha în municipiul

București și 0,055 ha în localitatea Zamora – Bușteni, județul Prahova, precum

și patrimoniul Institutului de Chimie Alimentară București, prevăzut la art. 6,

se preiau cu întregul activ și pasiv, pe bază de protocol de predare-preluare,

de către SC Institutul de Cercetări Alimentare SA de la Institutul de Chimie

Alimentară București, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a

prezentei hotărâri.

S-a mai prevăzut că suprafețele de

teren neagricol, precum și clădirile menționate la alin. (1) trec din domeniul

public în domeniul privat al statului, urmând ca societatea comercială nou

înființată să obțină certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului conform dispozițiilor H.G. nr. 834/1991.

Din titulatura și conținutul

hotărârii guvernamentale, rezultă fără echivoc că aceasta se adresează unui

subiect de drept determinat, anume unei persoane juridice - SC Institutul de

Cercetări Alimentare SA, nou înființată prin reorganizarea Institutului de

Chimie Alimentară București.

Cu un asemenea conținut, care

generează drepturi și obligații pentru o persoană juridică determinată,

hotărârea are natura unui act administrativ de autoritate, individual.

Dar, indiferent de natura actului

administrativ, (normativ sau individual), legea organică în vigoare

condiționează admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ formulată de

persoane fizice sau juridice pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei cauzate, de exercitarea prealabilă a recursului

administrativ.

Având în vedere că în speță,

societatea comercială reclamantă nu a formulat o astfel de plângere

administrativă prealabilă, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990, ci s-a adresat

direct instanței de judecată cu acțiunea în anularea hotărârii guvernamentale,

fără temei se susține în recurs că acțiunea era totuși, admisibilă.

Față de considerentele expuse și în

lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din

oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta Societatea Națională Tutunul Românesc

SA București, împotriva sentinței

civile nr. 790 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2003.