ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2478/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 iunie 2002, Societatea Națională Tutunul Românesc SA București a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parțială a dispozițiilor art. 6 alin. H.G. nr. 451/2002, în ceea ce privește suprafața de 3673 mp de teren neagricol situat în municipiul București, trecut în patrimoniul SC Institutul de Cercetări Alimentare SA. De asemenea, a cerut ca în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, să se dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea litigiului. La termenul din 3 iulie 2002, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a formulat cerere de intervenție accesorie, în favoarea pârâtului, solicitând respingerea cererii de suspendare a aplicării actului administrativ, precum și a acțiunii principale introduse de reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 790 din 11 septembrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis cererea de intervenție accesorie și a respins acțiunea principală ca inadmisibilă, reținând că reclamanta nu a exercitat, anterior sesizării instanței, recursul administrativ prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Societatea Națională Tutunul Românesc SA București. Recurenta a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea principală pe baza excepției de inadmisibilitate invocată de pârât, deoarece H.G. nr. 451 din 16 mai 2002 este un act administrativ normativ și nu un act administrativ de autoritate cu caracter individual, supus controlului jurisdicțional realizat de instanțele judecătorești competente.

Că deci, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 ale Legii nr. 29/1990, care instituie obligativitatea plângerii administrative prealabile doar în cazul unor acte administrative cu caracter individual. Critica este neîntemeiată. Prin H.G. nr. 451/2002 a fost înființată SC Institutul de Cercetări Alimentare SA, prin reorganizarea Institutului de Chimie Alimentară București. Potrivit dispoziției art. 6 al hotărârii, suprafața de 3,728 ha teren neagricol, aflată în administrarea Institutului de Chimie Alimentară București, din care 3,673 ha în municipiul București și 0,055 ha în localitatea Zamora – Bușteni, județul Prahova, precum și patrimoniul Institutului de Chimie Alimentară București, prevăzut la art. 6, se preiau cu întregul activ și pasiv, pe bază de protocol de predare-preluare, de către SC Institutul de Cercetări Alimentare SA de la Institutul de Chimie Alimentară București, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

S-a mai prevăzut că suprafețele de teren neagricol, precum și clădirile menționate la alin. (1) trec din domeniul public în domeniul privat al statului, urmând ca societatea comercială nou înființată să obțină certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului conform dispozițiilor H.G. nr. 834/1991. Din titulatura și conținutul hotărârii guvernamentale, rezultă fără echivoc că aceasta se adresează unui subiect de drept determinat, anume unei persoane juridice - SC Institutul de Cercetări Alimentare SA, nou înființată prin reorganizarea Institutului de Chimie Alimentară București. Cu un asemenea conținut, care generează drepturi și obligații pentru o persoană juridică determinată, hotărârea are natura unui act administrativ de autoritate, individual.

Dar, indiferent de natura actului administrativ, (normativ sau individual), legea organică în vigoare condiționează admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ formulată de persoane fizice sau juridice pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, de exercitarea prealabilă a recursului administrativ. Având în vedere că în speță, societatea comercială reclamantă nu a formulat o astfel de plângere administrativă prealabilă, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990, ci s-a adresat direct instanței de judecată cu acțiunea în anularea hotărârii guvernamentale, fără temei se susține în recurs că acțiunea era totuși, admisibilă. Față de considerentele expuse și în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea Națională Tutunul Românesc SA București, împotriva sentinței civile nr. 790 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.