ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 521/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 521/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12
februarie 2002, sub nr. 278, la Curtea de Apel București, secția de contencios
administrativ, reclamanta A.N.C.E.R. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul
României, să se constate abrogarea H.G. nr. 1113/2001, obligarea de a-i recunoaște
dreptul de a acorda vize consultative scrise și motivate, la elaborarea de acte
normative, obligarea pârâtului să prezinte scuze publice prin presă și
televiziune, pentru încălcarea drepturilor, precum și plata daunelor.
În motivarea acțiunii s-a precizat
de către reclamantă că actul atacat afectează grav desfășurarea normală a
activității economice a agenților economici, pe care A.N.C.E.R. îi reprezintă
în baza statutului legal al asociației patronale.
La termenul din 22 februarie 2002,
reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare, în sensul anulării H.G. nr.
1113/2001, și nu al abrogării, la pct. 3 susținând că va referi numai la pct. 2
al cererii inițiale.
În ședința publică din 27 februarie
2002, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a O.G. nr.
56/2000, privind reglementarea depozitătii cerealelor și semințelor
oleaginoase, regimul certificatelor de depozit, precum și constituirea fondului
de garantare pentru certificatul de depozit, a O.U.G. nr. 109/2000, pentru
modificarea și completarea O.G. nr. 56/2000, a Legii nr. 39/1991, pentru
aprobarea O.G. nr. 56/2000, a Legii nr. 657/2001, privind aprobarea O.U.G. nr.
109/2000, acte normative ce încalcă art. 134 pct. 2 lit. a) din Constituție.
În ședința publică din 27 februarie
2002, pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare în care a invocat
excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității acțiunii, iar la 21
martie 2002 s-a admis, în principiu, cererea de intervenție accesorie formulată
de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, prin încheierea din 11 aprilie 2002, a respins ca
neîntemeiată excepția lipsei de interes și a inadmisibilității acțiunii, a
admis cererea de rectificare a încheierii din 21 martie 2002, în sensul
completării motivării respingerii cererii de suspendare ,cu mențiunea
existenței unor decizii anterioare ale Curții Constituționale.
A admis cererea de suspendare a
cauzei reiterate de reclamantă, constatând că, în concret, în raport cu
ordonanțele guvernului și legile de aprobare, nu s-au pronunțat decizii în
speță, anterior, de Curtea Constituțională.
A dispus suspendarea cauzei, în baza
art. 23 pct. 5 din Legea nr. 47/1992, modificată și a înaintat dosarul Curții
Constituționale, pentru a se pronunța asupra excepției de
neconstituționalitate, invocată de reclamantă.
Pentru a dispune astfel, instanța de
fond a reținut în legătură cu excepția de inadmisibilitate a acțiunii, că
hotărârea atacată nu are caracterul unui act administrativ de gestiune, pentru
a fi exceptat de la controlul instanței de contencios administrativ, în baza
art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, iar cu privire la excepțiile de
neconstituționalitate invocate de reclamantă, s-a reținut că acestea vizează aspecte
de legalitate, și nu de neconstituționalitate.
Împotriva încheierii pronunțate în
ședința publică din 11 aprilie 2002, a declarat recurs intervenientul
Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.
În susținerea recursului, recurenta
a precizat că în legătură cu actele normative asupra cărora intimata a invocat
excepția de neconstituționalitate, aceasta nu s-a adresat Guvernului și nici
instanței, pentru a solicita modificarea lor.
Pe fond, recurenta a susținut că
acestea au fost adoptate cu respectarea prevederilor constituționale, mai mult
ele au fost discutate și analizate de către Comisiile de Agricultură ale
Senatului și Camerei Deputaților și aprobate de plenul acestora.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului,
Curtea urmează să constate că instanța de fond s-a limitat exclusiv la
verificarea condițiilor de admisibilitate a posibilității ridicării excepției
și sesizării Curții Constituționale, potrivit Legii nr. 47/1992.
Legea organică a Curții
Constituționale dă dreptul instanței care este învestită cu soluționarea
litigiului pe fond și din care se invocă o excepție de neconstituționalitate,
să verifice dacă Curtea Constituțională nu s-a pronunțat în această materie și
dacă textele invocate ca fiind neconstituționale, sunt legate de soluționarea
litigiului.
În virtutea acestor considerente
teoretice Curtea de Apel a dispus înaintarea dosarului, în vederea soluționării
excepției cu opinia sa de respingere.
În legătură cu criticile formulate
în recurs, Curtea Supremă de Justiție urmează să rețină că încheierea
pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
În condițiile în care s-a susținut
ilegalitatea actului atacat, H.G. nr. 1113/2001, și cum acesta sub aspect
teoretic, este un act derivat față de actele normative primare (Constituția,
ordonanța de urgență a guvernului și legea), implicit se analizează și actele,
în baza și aplicarea cărora s-a emis.
În măsura în care actele ar fi neconstituționale, pe
cale de consecință, și hotărârea de guvern ar fi ilegală și invers, astfel că
opinia Curții Constituționale condiționează soluția în contencios.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, împotriva încheierii din 11
aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 7 februarie 2003.