ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.02.2002

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 521/2003

HOTĂRÂRE
27.02.2002
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 521/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12

februarie 2002, sub nr. 278, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, reclamanta A.N.C.E.R. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul

României, să se constate abrogarea H.G. nr. 1113/2001, obligarea de a-i recunoaște

dreptul de a acorda vize consultative scrise și motivate, la elaborarea de acte

normative, obligarea pârâtului să prezinte scuze publice prin presă și

televiziune, pentru încălcarea drepturilor, precum și plata daunelor.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamantă că actul atacat afectează grav desfășurarea normală a

activității economice a agenților economici, pe care A.N.C.E.R. îi reprezintă

în baza statutului legal al asociației patronale.

La termenul din 22 februarie 2002,

reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare, în sensul anulării H.G. nr.

1113/2001, și nu al abrogării, la pct. 3 susținând că va referi numai la pct. 2

al cererii inițiale.

În ședința publică din 27 februarie

2002, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a O.G. nr.

56/2000, privind reglementarea depozitătii cerealelor și semințelor

oleaginoase, regimul certificatelor de depozit, precum și constituirea fondului

de garantare pentru certificatul de depozit, a O.U.G. nr. 109/2000, pentru

modificarea și completarea O.G. nr. 56/2000, a Legii nr. 39/1991, pentru

aprobarea O.G. nr. 56/2000, a Legii nr. 657/2001, privind aprobarea O.U.G. nr.

109/2000, acte normative ce încalcă art. 134 pct. 2 lit. a) din Constituție.

În ședința publică din 27 februarie

2002, pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare în care a invocat

excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității acțiunii, iar la 21

martie 2002 s-a admis, în principiu, cererea de intervenție accesorie formulată

de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin încheierea din 11 aprilie 2002, a respins ca

neîntemeiată excepția lipsei de interes și a inadmisibilității acțiunii, a

admis cererea de rectificare a încheierii din 21 martie 2002, în sensul

completării motivării respingerii cererii de suspendare ,cu mențiunea

existenței unor decizii anterioare ale Curții Constituționale.

A admis cererea de suspendare a

cauzei reiterate de reclamantă, constatând că, în concret, în raport cu

ordonanțele guvernului și legile de aprobare, nu s-au pronunțat decizii în

speță, anterior, de Curtea Constituțională.

A dispus suspendarea cauzei, în baza

art. 23 pct. 5 din Legea nr. 47/1992, modificată și a înaintat dosarul Curții

Constituționale, pentru a se pronunța asupra excepției de

neconstituționalitate, invocată de reclamantă.

Pentru a dispune astfel, instanța de

fond a reținut în legătură cu excepția de inadmisibilitate a acțiunii, că

hotărârea atacată nu are caracterul unui act administrativ de gestiune, pentru

a fi exceptat de la controlul instanței de contencios administrativ, în baza

art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, iar cu privire la excepțiile de

neconstituționalitate invocate de reclamantă, s-a reținut că acestea vizează aspecte

de legalitate, și nu de neconstituționalitate.

Împotriva încheierii pronunțate în

ședința publică din 11 aprilie 2002, a declarat recurs intervenientul

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

În susținerea recursului, recurenta

a precizat că în legătură cu actele normative asupra cărora intimata a invocat

excepția de neconstituționalitate, aceasta nu s-a adresat Guvernului și nici

instanței, pentru a solicita modificarea lor.

Pe fond, recurenta a susținut că

acestea au fost adoptate cu respectarea prevederilor constituționale, mai mult

ele au fost discutate și analizate de către Comisiile de Agricultură ale

Senatului și Camerei Deputaților și aprobate de plenul acestora.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor dosarului,

Curtea urmează să constate că instanța de fond s-a limitat exclusiv la

verificarea condițiilor de admisibilitate a posibilității ridicării excepției

și sesizării Curții Constituționale, potrivit Legii nr. 47/1992.

Legea organică a Curții

Constituționale dă dreptul instanței care este învestită cu soluționarea

litigiului pe fond și din care se invocă o excepție de neconstituționalitate,

să verifice dacă Curtea Constituțională nu s-a pronunțat în această materie și

dacă textele invocate ca fiind neconstituționale, sunt legate de soluționarea

litigiului.

În virtutea acestor considerente

teoretice Curtea de Apel a dispus înaintarea dosarului, în vederea soluționării

excepției cu opinia sa de respingere.

În legătură cu criticile formulate

în recurs, Curtea Supremă de Justiție urmează să rețină că încheierea

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

În condițiile în care s-a susținut

ilegalitatea actului atacat, H.G. nr. 1113/2001, și cum acesta sub aspect

teoretic, este un act derivat față de actele normative primare (Constituția,

ordonanța de urgență a guvernului și legea), implicit se analizează și actele,

în baza și aplicarea cărora s-a emis.

În măsura în care actele ar fi neconstituționale, pe

cale de consecință, și hotărârea de guvern ar fi ilegală și invers, astfel că

opinia Curții Constituționale condiționează soluția în contencios.

Respinge recursul declarat de

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, împotriva încheierii din 11

aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-25
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2723/2010
, contrar celor reținute, respectarea de către unitatea reclamantă a standardelor ce au stat la baza acordării autorizației aprobate prin H.G. nr. 127/2000 și ca atare A.R.A.C.I.P. nu avea obligația de a aplica procedura menționată expres d
ÎCCJ 2003-04-17
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1606/2003
au solicitat actele respective în condițiile în care chiar reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 8/2000 i s-au admis în parte obiecțiunile și mai mult, instanța de fond a anulat actul de control și cu privire la suma respectivă. Pe de a
ÎCCJ 2011-11-11
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5320/2011
. 28/1999, ignorând că fapta pentru care a fost sancționată nu a fost enumerată de art. 10 din ordonanța de urgență ca fiind contravenție, ea fiind însă prevăzută în hotărârea de guvern care aprobă normele metodologice dată în aplicarea ord
ÎCCJ 2006-01-12
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 64/2006
normative prevăzute de Legea nr. 24/2000. Prin urmare, așa cum corect a reținut și instanța de fond, sunt neîntemeiate susținerile recurentei-reclamante, în sensul că nu a fost prezentată instanței, „documentația ce a stat la baza elaborări
ÎCCJ 2008-04-09
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1552/2008
(7) și art. 9 din Legea nr. 554/2004 reclamanta trebuia să se adreseze mai întâi Curții Constituționale având în vedere că cererea nu se încadrează în prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 care reglementează excepția de nelegalitate a a
Sursă