ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1210/2003

S-a

luat în  examinare recursul declarat de reclamantul I.G.împotriva deciziei

nr.483/A din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – secția a III a

civilă.

La

apelul nominal se prezintă recurentul-reclamant prin avocat M.A.și

intimata-pârâtă Primăria Municipiului Giurgiu prin avocat I.A., lipsind

intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu.

Procedura

completă.

Curtea,

din oficiu, pune în discuție motivul de casare de ordine publică vizând

omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la acțiunea

reclamantului îndreptată  împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice

Giurgiu.

Avocat

M.A.solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond

admiterea acțiunii. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea

deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului,

față de împrejurarea că instanța nu  s-a pronunțat cu privire la pârâta

Direcția Generală a Finanțelor  Publice – Giurgiu.

Avocat

I.A.  solicită respingerea recursului și arată că instanța de apel s-a

pronunțat cu privire la toate părțile.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea introdusă la data de 13 octombrie 1999, precizată ulterior (fila 27

dosar de fond), I.G.a chemat în judecată Primăria Municipiului Giurgiu și

Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat

Giurgiu, solicitând obligarea pârâtelor la retrocedarea suprafeței de 2050 m.p.

teren situat în Giurgiu, str.Clopotari nr.16.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, pentru scopuri edilitare, prin

Decretul nr.288/1989, anexa 17, poziția 27 A i-a fost expropriat, fără

despăgubiri, imobilul de la adresa menționată, dar după demolarea

construcțiilor terenul a rămas liber.

Pârâtele

nu au formulat întâmpinare.

Investită

cu soluționarea cauzei, Judecătoria Giurgiu, prin sentința civilă nr.463 din 1

februarie 2000, a respins acțiunea.

Reclamantul

a declarat apel, pe care Tribunalul Giurgiu l-a admis, prin decizia civilă

nr.447 din 13 iunie 2000, a desființat sentința și a reținut cauza pentru soluționare

în primă instanță, având în vedere dispozițiile art.2 pct.1 lit.e C.proc.civ..

În

primă instanță același tribunal, prin sentința civilă nr.64 din 1 martie 2001,

a admis acțiunea și a obligat pe pârâte să lase reclamantului în deplină

proprietate și posesie imobilul revendicat. A luat act că reclamantul a

renunțat la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata

de despăgubiri.

S-a

reținut, în esență, că imobilul nu a fost utilizat în scopul pentru care a fost

expropriat, „terenul fiind liber în prezent și neafectat de construcții”.

Primăria

Municipiului Giurgiu a declarat apel invocând lipsa titlului autorilor

reclamantului asupra imobilului precum și încălcarea regulei unanimității,

reclamantul fiind unul dintre  cei  trei  coindivizari  asupra

imobilului.

Ulterior, apelanta a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.

Curtea

de Apel București, Secția a III a civilă, prin decizia nr.483/A din 8 noiembrie

2001, a admis apelul și a schimbat „în tot” sentința, în sensul că a respins

acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului

Giurgiu.

În

motivarea soluției pronunțate instanțaa de apel a reținut că reclamantul nu

poate ridica pretenții cu privire la imobilul din str.Clopotari nr.16 (revendicat),

întrucât acesta a aparținut numiților C.N.G.și C.M., conform adresei

nr.11133/2001 a Primăriei Municipiului Giurgiu, în timp ce, în anexa 17 poziția

27 A la Decretul nr.288/1989, I.G.apare cu imobilul  din str.Clopotari nr.12,

constând din suprafața de 150 m.p. teren, din care 43,68 m.p. construcții.

Împotriva

deciziei instanței de apel reclamantul a declarat recurs invocând motivul de

casare întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ., în dezvoltarea

căruia susține că pe parcurs s-au produs modificări în numerotarea

administrativă a imobilelor de pe str.Clopotari și că a dovedit, cu actele de

proprietate, chitanțe fiscale, declarații de martori și fișa  notarială din

anii 1976-1980, că el  și soția sa au fost proprietarii imobilului expropriat

abuziv.

Recursul

este întemeiat și urmează a fi admis pentru motivul de ordine publică invocat

de instanță în condițiile art.306 (2) C.proc.civ., vizând omisiunea  instanței

de apel de a se pronunța cu privire la toate părțile în cauză.

Potrivit

principiului disponibilității în procesul civil, partea are dreptul de a hotărî

cu privire la exercitarea  acțiunii, a cărei pornire se concretizează prin

cererea de chemare în judecată. În acest scop, partea este obligată să

determine obiectul acțiunii prin chiar cererea de chemare în judecată, urmând

ca litigiul să fie soluționat în acest cadru al obiectului  fără ca instanța să

poată depăși limitele lui.

Obligația

instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii,  respectiv

față de  toate  părțile  implicate  în  conflictul  judiciar,

constituie,

corelativ, garanția aplicării principiului disponibilității recunoscut părții

reclamante.

Soluționarea

cauzei cu respectarea dispozițiilor legale citate trebuie să rezulte din

dispozitivul hotărârii, astfel că nu poate constitui o aducere la îndeplinire a

acestei îndatoriri a instanței mențiunea ce s-ar face în considerente, în

sensul că un anume capăt de cerere a fost soluționat implicit prin soluția dată

unui alt capăt de cerere ori prin soluția pronunțată în cererea altei părți.

În

cauză, prima instanță, investită cu soluționarea unei acțiuni îndreptată

împotriva a două părți pârâte, a soluționat cauza în acest cadru procesual

fixat de reclamant pronunțându-se în sensul admiterii acțiunii îndreptată atât

împotriva Primăriei Municipiului Giurgiu cât și a Direcției Generale a

Finanțelor Publice Giurgiu, pe care le-a obligat la retrocedarea imobilului.

În

schimb, curtea de apel, după ce a admis apelul Primăriei și schimbat „în tot”

sentința respingând acțiunea îndreptată împotriva pârâtei-apelante, a omis să

se pronunțe față de cea de a doua pârâtă, respectiv Direcția Generală a

Finanțelor Publice Giurgiu.

Decizia

instanței de apel fiind, astfel, esențial nelegală și supusă casării, în

condițiile art.304 pct.9 și art.312 C.proc.civ., recursul declarat va fi admis,

urmând a se dispune casarea acesteia în întregime, pentru a se asigura o

judecată unitară a cauzei, și reluarea judecății în fața aceleeași  instanțe

care va lua în examinare și apărările formulate de reclamant în recurs.

PENTRU ACESTE  MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul I.G.împotriva deciziei nr.483/A din 8 noiembrie 2001 a Curții de

Apel București – secția a III a civilă.

Casează

decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea

apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.