ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1210/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I.G.împotriva deciziei nr.483/A din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – secția a III a civilă. La apelul nominal se prezintă recurentul-reclamant prin avocat M.A.și intimata-pârâtă Primăria Municipiului Giurgiu prin avocat I.A., lipsind intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu. Procedura completă. Curtea, din oficiu, pune în discuție motivul de casare de ordine publică vizând omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la acțiunea reclamantului îndreptată împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Giurgiu. Avocat M.A.solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond admiterea acțiunii.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, față de împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat cu privire la pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice – Giurgiu. Avocat I.A. solicită respingerea recursului și arată că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la toate părțile. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 13 octombrie 1999, precizată ulterior (fila 27 dosar de fond), I.G.a chemat în judecată Primăria Municipiului Giurgiu și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Giurgiu, solicitând obligarea pârâtelor la retrocedarea suprafeței de 2050 m.p.

teren situat în Giurgiu, str.Clopotari nr.16. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, pentru scopuri edilitare, prin Decretul nr.288/1989, anexa 17, poziția 27 A i-a fost expropriat, fără despăgubiri, imobilul de la adresa menționată, dar după demolarea construcțiilor terenul a rămas liber. Pârâtele nu au formulat întâmpinare. Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Giurgiu, prin sentința civilă nr.463 din 1 februarie 2000, a respins acțiunea. Reclamantul a declarat apel, pe care Tribunalul Giurgiu l-a admis, prin decizia civilă nr.447 din 13 iunie 2000, a desființat sentința și a reținut cauza pentru soluționare în primă instanță, având în vedere dispozițiile art.2 pct.1 lit.e C.proc.civ..

În primă instanță același tribunal, prin sentința civilă nr.64 din 1 martie 2001, a admis acțiunea și a obligat pe pârâte să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul revendicat. A luat act că reclamantul a renunțat la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri. S-a reținut, în esență, că imobilul nu a fost utilizat în scopul pentru care a fost expropriat, „terenul fiind liber în prezent și neafectat de construcții”. Primăria Municipiului Giurgiu a declarat apel invocând lipsa titlului autorilor reclamantului asupra imobilului precum și încălcarea regulei unanimității, reclamantul fiind unul dintre cei trei coindivizari asupra imobilului.

Ulterior, apelanta a invocat lipsa calității sale procesuale pasive. Curtea de Apel București, Secția a III a civilă, prin decizia nr.483/A din 8 noiembrie 2001, a admis apelul și a schimbat „în tot” sentința, în sensul că a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Giurgiu. În motivarea soluției pronunțate instanțaa de apel a reținut că reclamantul nu poate ridica pretenții cu privire la imobilul din str.Clopotari nr.16 (revendicat), întrucât acesta a aparținut numiților C.N.G.și C.M., conform adresei nr.11133/2001 a Primăriei Municipiului Giurgiu, în timp ce, în anexa 17 poziția 27 A la Decretul nr.288/1989, I.G.apare cu imobilul din str.Clopotari nr.12, constând din suprafața de 150 m.p.

teren, din care 43,68 m.p. construcții. Împotriva deciziei instanței de apel reclamantul a declarat recurs invocând motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ., în dezvoltarea căruia susține că pe parcurs s-au produs modificări în numerotarea administrativă a imobilelor de pe str.Clopotari și că a dovedit, cu actele de proprietate, chitanțe fiscale, declarații de martori și fișa notarială din anii 1976-1980, că el și soția sa au fost proprietarii imobilului expropriat abuziv. Recursul este întemeiat și urmează a fi admis pentru motivul de ordine publică invocat de instanță în condițiile art.306 (2) C.proc.civ., vizând omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la toate părțile în cauză.

Potrivit principiului disponibilității în procesul civil, partea are dreptul de a hotărî cu privire la exercitarea acțiunii, a cărei pornire se concretizează prin cererea de chemare în judecată. În acest scop, partea este obligată să determine obiectul acțiunii prin chiar cererea de chemare în judecată, urmând ca litigiul să fie soluționat în acest cadru al obiectului fără ca instanța să poată depăși limitele lui. Obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii, respectiv față de toate părțile implicate în conflictul judiciar, constituie, corelativ, garanția aplicării principiului disponibilității recunoscut părții reclamante.

Soluționarea cauzei cu respectarea dispozițiilor legale citate trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii, astfel că nu poate constitui o aducere la îndeplinire a acestei îndatoriri a instanței mențiunea ce s-ar face în considerente, în sensul că un anume capăt de cerere a fost soluționat implicit prin soluția dată unui alt capăt de cerere ori prin soluția pronunțată în cererea altei părți. În cauză, prima instanță, investită cu soluționarea unei acțiuni îndreptată împotriva a două părți pârâte, a soluționat cauza în acest cadru procesual fixat de reclamant pronunțându-se în sensul admiterii acțiunii îndreptată atât împotriva Primăriei Municipiului Giurgiu cât și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Giurgiu, pe care le-a obligat la retrocedarea imobilului.

În schimb, curtea de apel, după ce a admis apelul Primăriei și schimbat „în tot” sentința respingând acțiunea îndreptată împotriva pârâtei-apelante, a omis să se pronunțe față de cea de a doua pârâtă, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu. Decizia instanței de apel fiind, astfel, esențial nelegală și supusă casării, în condițiile art.304 pct.9 și art.312 C.proc.civ., recursul declarat va fi admis, urmând a se dispune casarea acesteia în întregime, pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei, și reluarea judecății în fața aceleeași instanțe care va lua în examinare și apărările formulate de reclamant în recurs.

PENTRU ACESTE  MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul I.G.împotriva deciziei nr.483/A din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – secția a III a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.