ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3832/2003

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele : Reclamanta S.C. Z. S.A. Mureș a chemat în judecată la 28 februarie 2000 pe pârâții Statul Român prin Primăria Orașului Sovata și S.C. B. S.A. pentru revendicarea în proprietate și deplină posesie a imobilului din Sovata, înscris în C.F. 5461 Sovata top 3103/1 compus din clădire, Vila nr.37 cu terenul aferent, 8172 mp demisol, parter și etaj. La 3 aprilie 2000 reclamanta și-a completat acțiunea chemând în judecată și pe C. MUREȘ S.A. Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 395 din 21 septembrie 2000 a respins acțiunea ca nefondată și a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție a S.C. B. de către S.C.

C. Mureș S.A. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că imobilul revendicat, potrivit foii de proprietate imobiliară figurează a fi aparținut funcționarilor administrației din Cluj și apoi Statului român, fiind trecut în proprietatea statului la 19 noiembrie 1957 în temeiul Decretului nr. 111/1057. Reclamanta și-a întemeiat revendicarea pe dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului prin edificarea construcțiilor în perioada 1957-1958. S-a solicitat astfel corpul funciar A+46 din C.F.3260, parcela transcrisă în prezent CF 5461 nr.top 3103/3. S-a constatat din înscrisul mai sus invocat, că parcela cu nr.top 3103/3 a fost înscrisă în CF 5461 dar nu din CF 3260 cum pretinde reclamanta, ci din CF cu nr. 857 Sovata, poziție care nu se identifică nici ea cu imobilul revendicat de reclamantă.

S-a reținut de asemenea că demersurile făcute de reclamantă pentru obținerea autorizației de construire a unei case de odihnă nu echivalează cu probarea dreptului de proprietate câtă vreme reclamanta nu și-a transcris terenul în folosință și ca urmare să evidențieze și construcțiile presupuse a fi ridicate pe acesta. S-a făcut dovada că revendicarea se referă la vila înscriă în CF la nr.5461 și care a intrat în patrimoniul pârâtei S.C. B. SA în sensul Legii nr. 115/1990, terenul fiind intabulat pe baza certificatului de atestare emis în baza H.G. nr. 834/1991 și ca urmare, vila ca accesoriu a fost și ea înscrisă în CF. S-a mai reținut că reclamanta nu a atact titlul de preluare a imobilului de către stat.

Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta, care a solicitat shimbarea sentinței în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 24 februarie 1997 între S.C. B. S.A. Sovata și S.C. C. Mureș S.A. privitor la vila 37 Scărișoara, imobil înscris în CF nr.5461 Sovata topo nr.3103/1 inclusiv terenul aferent 2766 mp. Reclamanta a susținut că s-a dovedit că imobilul revendicat a fost dobâdnit și edificat de fosta F.Z. Târgu Mureș și apoi trecut abuziv în proprietatea Statului Român, predat apoi către S.C. B., care la rândul său l-a vândut, fără drept, către S.C. C. Curtea de Apel Târgu Mureș prin decizia civilă nr. 34/A/24 mai 2001 a respins apelul ca neîntemeiat.

S-a reținut – în justificarea acestei soluții – că reclamantul nu a putut prezenta un titlu de proprietate în temeiul căruia să-și justifice revendicarea și nici nu a pus în discuție titlul statului asupra imobilului. Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei soluții, recurs pe care însă nu l-a structurat conform prevederilor art. 303 C. proc. civ., neinvocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct.1-10 C. proc. civ. A fost criticată soluția pentru împrejurarea că nu s-a făcut o corectă analiză a probelor în raport de precizarea de acțiune formulată la 15 mai 2001 la Curtea de Apel Târgu Mureș, în sensul că proprietatea asupra imobilului a fost dobândită în anii 1957-1958 de F.Z. Mureș.

S-a mai spus că nu s-a luat în considerație planul de situație întocmit de expertul topograf T.E. care concluzionase identitate între situația prezentă și situația din anul 1957. Recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele de mai jos. Instanțele au sesizat în mod corect că reclamanta în acțiunea în revendicare de față nu a justificat vreun titlu asupra imobilului pentru ca acesta să stea la baza pretențiilor sale. Dreptul de proprietate invocat nefiind probat, în mod corect s-a respins acțiunea. Motivul referitor la ignorarea precizării de acțiune, făcută de reclamantă în apel la 15 mai 2001, nu poate fi primit ca motiv de recurs în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de acțiune de vreme ce în petitul introductiv, din 28 februarie 2000, care a învestit în mod legal instanța de judecată nu figurează o asemenea cerere.

Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ. „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi”. Ca urmare instanța de apel nu avea a se pronunța asupra cererii noi făcute în mod nelegal de reclamantă în faza apelului. Cât privește ignorarea probei „plan de situație” despre care face vorbire recurentul se remarcă de asemenea că acest act, o constatare extrajudiciară a unui expert, nu valorează titlu de proprietate pentru recurent și ca urmare, în lipsa probei determinante pentru acțiunea în revendicare orice altă analiză apare de prisos. Pentru considerentele expuse urmează a se respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. Z. SA Mureș împotriva deciziei nr. 34/A din 24 mai 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.