ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3832/2003

Asupra

recursului civil de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele :

Reclamanta

S.C. Z. S.A. Mureș a chemat în judecată la 28 februarie 2000 pe pârâții Statul

Român prin Primăria Orașului Sovata și S.C. B. S.A. pentru revendicarea în

proprietate și deplină posesie  a imobilului din Sovata, înscris în C.F. 5461

Sovata top 3103/1 compus din clădire, Vila nr.37 cu terenul  aferent, 8172 mp

demisol, parter și etaj.

La 3

aprilie 2000 reclamanta și-a completat acțiunea chemând în judecată și pe C. MUREȘ

S.A.

Tribunalul

Mureș, prin sentința civilă nr. 395 din 21 septembrie 2000 a  respins acțiunea

ca nefondată și a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție a S.C. B.

de către S.C. C. Mureș S.A.

Pentru

a pronunța această soluție instanța a reținut că imobilul revendicat, potrivit

foii de proprietate imobiliară figurează a fi aparținut funcționarilor

administrației din Cluj și apoi Statului român, fiind trecut în proprietatea

statului la 19 noiembrie 1957 în temeiul Decretului nr. 111/1057.

Reclamanta

și-a întemeiat revendicarea pe dobândirea dreptului de proprietate asupra

imobilului prin edificarea construcțiilor în perioada 1957-1958. S-a solicitat

astfel corpul funciar A+46 din C.F.3260, parcela transcrisă în  prezent CF 5461

nr.top 3103/3.

S-a

constatat din înscrisul mai sus invocat, că parcela cu nr.top 3103/3 a fost

înscrisă în CF 5461 dar nu din CF 3260 cum pretinde reclamanta, ci din CF cu

nr. 857 Sovata, poziție care nu se  identifică nici ea cu imobilul revendicat

de reclamantă.

S-a

reținut de asemenea că demersurile făcute de reclamantă pentru obținerea

autorizației de construire a unei case de odihnă nu echivalează cu probarea

dreptului de proprietate câtă vreme reclamanta nu și-a transcris terenul în

folosință și ca urmare să evidențieze și construcțiile presupuse a fi ridicate

pe acesta.

S-a

făcut dovada că revendicarea se referă la vila înscriă în CF la nr.5461 și care

a intrat în patrimoniul pârâtei S.C. B. SA în sensul Legii  nr. 115/1990,

terenul fiind intabulat pe baza certificatului de atestare emis în baza H.G. nr.

834/1991 și ca urmare, vila ca accesoriu a fost și ea  înscrisă în CF.

S-a mai

reținut că reclamanta nu a atact titlul de preluare a imobilului de către stat.

Împotriva

acestei soluții a declarat apel reclamanta, care a solicitat shimbarea

sentinței în sensul constatării nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat la 24 februarie 1997 între S.C. B. S.A. Sovata și

S.C. C. Mureș S.A.  privitor la vila 37 Scărișoara, imobil înscris în CF

nr.5461 Sovata topo nr.3103/1 inclusiv terenul aferent 2766 mp.

Reclamanta

a susținut că s-a dovedit că imobilul revendicat a fost dobâdnit și edificat de

fosta F.Z. Târgu Mureș și apoi trecut  abuziv în proprietatea Statului Român,

predat apoi către S.C. B., care la rândul său l-a vândut, fără drept, către

S.C. C.

Curtea

de Apel Târgu Mureș prin decizia civilă nr. 34/A/24 mai 2001 a respins apelul

ca neîntemeiat.

S-a

reținut – în  justificarea acestei soluții – că reclamantul nu a putut prezenta

un  titlu de proprietate în temeiul căruia să-și justifice revendicarea și nici

nu a pus în discuție titlul statului asupra imobilului.

Reclamanta

a formulat recurs împotriva acestei soluții, recurs pe care însă nu l-a

structurat conform prevederilor art. 303 C. proc. civ., neinvocând motivele de

casare prevăzute de art. 304 pct.1-10 C. proc. civ.

A fost

criticată soluția  pentru împrejurarea că nu s-a făcut o corectă analiză a

probelor în raport  de precizarea de acțiune formulată la 15 mai 2001 la Curtea

de Apel Târgu Mureș, în sensul că proprietatea asupra imobilului a fost

dobândită în anii 1957-1958 de F.Z. Mureș. S-a mai spus că nu s-a luat în

considerație planul de situație întocmit de expertul topograf T.E. care

concluzionase identitate între situația prezentă și situația din anul 1957.

Recursul

este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele de mai jos.

Instanțele

au sesizat în mod corect că reclamanta în acțiunea în revendicare de față nu a

justificat vreun titlu asupra imobilului pentru ca acesta să stea la baza

pretențiilor sale. Dreptul de proprietate invocat nefiind probat, în mod corect

s-a respins acțiunea.

Motivul

referitor la ignorarea precizării de acțiune, făcută de reclamantă în apel la

15 mai 2001, nu poate fi primit ca motiv de recurs în sensul că instanța nu s-a

pronunțat asupra unui capăt de acțiune de vreme ce în petitul introductiv, din

28 februarie 2000, care a învestit în mod legal instanța de judecată nu

figurează o asemenea cerere.

Potrivit

art. 294 alin. (1) C. proc. civ. „în apel nu se poate schimba calitatea

părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot

face alte cereri noi”.

Ca

urmare instanța de apel nu avea a se pronunța asupra cererii noi făcute în mod

nelegal de reclamantă în faza apelului.

Cât

privește ignorarea probei „plan de situație” despre care face vorbire

recurentul se remarcă de asemenea că acest act, o constatare extrajudiciară a

unui expert, nu valorează titlu de proprietate pentru recurent și ca urmare, în

lipsa probei determinante pentru acțiunea în revendicare orice altă analiză

apare de prisos.

Pentru

considerentele expuse urmează a se respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca  nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. Z. SA Mureș împotriva

deciziei nr. 34/A din 24 mai 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Irevocabilă

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.