ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9872/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighișoara la data de 30 august 1999, P.E. născută C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria orașului Sovata și Inspectoratul Școlar Județean Mureș, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea încheierii de C.F. prin care Statul Român a dobândit în mod ilegal imobilul înscris în C.F. Sovata cu nr.top.3241/2 și restabilirea situației anterioare prin restituirea imobilului, în natură, vechilor proprietari și intabularea imobilului pe numele acestora. Ulterior, reclamanta și-a completat acțiunea introductivă în sensul că a solicitat ca în măsura în care nu mai este posibilă o restituire în natură a imobilului în litigiu să se dispună obligarea pârâților la plata unor despăgubiri civile echivalente valorii actuale de circulație a acestuia.

Judecătoria Sighișoara prin sentința civilă nr. 2215 din 5 iulie 2002 a admis acțiunea precizată formulată de P.E. născută C. împotriva pârâților Inspectoratul Școlar Județean Mureș și Administrația finanțelor publice Sighișoara și, în consecință, a obligat Administrația finanțelor publice Sighișoara să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri civile pentru trecerea ilegală în proprietatea statului a imobilului înscris în C.F. Sovata, suma de 236.534.495 lei, conform expertizei efectuate, fila 100 din dosar. Apelurile declarate de reclamantă și de D.G.F.P. Mureș împotriva hotărârii judecătoriei au fost admise de Tribunalul Mureș prin decizia civilă nr.149 din 3 martie 2003, prin care s-a anulat integral sentința atacată și s-a trimis cauza, spre competentă soluționare, în primă instanță Tribunalului Mureș, secția civilă.

S-a reținut că potrivit art. 1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, judecătoria nu era competentă material să soluționeze cererea având în vedere că obiectul acesteia era de peste 150 milioane lei, respectiv de 236.534.495 lei, conform expertizei tehnice efectuate în cauză. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, iar la data de 24 octombrie 2003, judecata acesteia a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce formează obiectul dosarului nr. 11247/2002 al Tribunalului Mureș. Împotriva încheierii din 17 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 5111/2003 prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, constatându-se că subzistă motivul inițial al suspendării, succesoarea reclamantei, respectiv P.N.

a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța supremă, în baza Legii nr. 195/2004 a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare Curții de Apel Târgu Mureș, care prin decizia civilă nr. 764/R din 26 octombrie 2004 a admis recursul reclamantei P.N. și în consecință a casat încheierea recurată și a dispus continuarea judecării cauzei. Prin sentința civilă nr. 1275 din 3 octombrie 2005, Tribunalul Mureș a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de reclamanta P.E., decedată în cursul procesului și continuată de P.N. în calitate de moștenitoare legală în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.

Mureș și Inspectoratul Școlar Județean Mureș. Prin încheierea din 16 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în dosarul nr. 1789/2005/C s-a dispus rectificarea căii de atac exercitată de P.N. împotriva sentinței tribunalului, din recurs în apel și s-a transpus cauza la completul de apel, în raport de obiectul acțiunii și de dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și litigii sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 22/A din 16 februarie 2006 a admis apelul declarat de reclamanta P.N., moștenitoarea defunctei P.E. împotriva sentinței civile nr. 1275 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Mureș, pe care a desființat-o integral și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Mureș.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs D.G.F.P. Mureș în numele pârâtului Ministerul Finanțelor Publice solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate și în urma rejudecării cauzei admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. Recursul urmează a fi admis, pentru considerente referitoare la competența instanțelor de judecată în soluționarea cauzei în raport de dispozițiile Legii nr. 219/2005, ce se vor expune în continuare. Prin art. I din Legea nr. 219/2005 s-a modificat art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, în sensul că potrivit art. 2 C. proc.

civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepțiile precizate, pe cale de consecință revenind judecătoriilor competența de soluționare a cererilor al căror obiect are o valoare sub 5 miliarde lei. Se reține astfel că întrucât obiectul litigiului are o valoare sub 5 miliarde lei, competența soluționării cauzei în primă instanță aparține judecătoriei, așa cum și legal a fost soluționată de Judecătoria Sighișoara prin sentința civilă nr. 2215 din 5 iulie 2002. La data pronunțării sentinței civile nr. 2215 de către Judecătoria Sighișoara, respectiv la 5 iulie 2002, potrivit art. 282 C. proc.

civ., hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar conform art. 282 1 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege. Prin urmare, la data pronunțării sentinței de către judecătorie, aceasta putea fi atacată cu apel la tribunal, iar competența soluționării recursului declarat împotriva deciziei tribunalului aparține curții de apel.

Pentru cele ce preced, în raport de dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 219/2005, se va admite recursul, se vor casa hotărârile pronunțate de curtea de apel și de tribunal și se va trimite cauza pentru judecarea apelurilor la Tribunalul Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de D.G.F.P. Mureș în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 22/A din 16 februarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Casează decizia, încheierea din 16 februarie 2006 a aceleași instanțe, sentința civilă nr. 1275 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Mureș și decizia civilă nr. 149 din 3 martie 2003 a aceluiași tribunal și trimite cauza pentru judecarea apelurilor la Tribunalul Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2006.