ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9872/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sighișoara la data de 30 august 1999, P.E. născută C. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

Primăria orașului Sovata și Inspectoratul Școlar Județean Mureș, ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea încheierii de C.F. prin

care Statul Român a dobândit în mod ilegal imobilul înscris în C.F. Sovata cu

nr.top.3241/2 și restabilirea situației anterioare prin restituirea imobilului,

în natură, vechilor proprietari și intabularea imobilului pe numele acestora.

Ulterior, reclamanta și-a completat

acțiunea introductivă în sensul că a solicitat ca în măsura în care nu mai este

posibilă o restituire în natură a imobilului în litigiu să se dispună obligarea

pârâților la plata unor despăgubiri civile echivalente valorii actuale de

circulație a acestuia.

Judecătoria Sighișoara prin sentința

civilă nr. 2215 din 5 iulie 2002 a admis acțiunea precizată formulată de P.E. născută

C. împotriva pârâților Inspectoratul Școlar Județean Mureș și Administrația

finanțelor publice Sighișoara și, în consecință, a obligat Administrația

finanțelor publice Sighișoara să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri

civile pentru trecerea ilegală în proprietatea statului a imobilului înscris în

C.F. Sovata, suma de 236.534.495 lei, conform expertizei efectuate, fila 100

din dosar.

Apelurile declarate de reclamantă și

de D.G.F.P. Mureș împotriva hotărârii judecătoriei au fost admise de Tribunalul

Mureș prin decizia civilă nr.149 din 3 martie 2003, prin care s-a anulat

integral sentința atacată și s-a trimis cauza, spre competentă soluționare, în

primă instanță Tribunalului Mureș, secția civilă. S-a reținut că potrivit art. 1

coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., în forma în vigoare la data

înregistrării acțiunii, judecătoria nu era competentă material să soluționeze

cererea având în vedere că obiectul acesteia era de peste 150 milioane lei,

respectiv de 236.534.495 lei, conform expertizei tehnice efectuate în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Mureș, iar la data de 24 octombrie 2003, judecata acesteia a fost

suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea

irevocabilă a litigiului ce formează obiectul dosarului nr. 11247/2002 al

Tribunalului Mureș. Împotriva încheierii din 17 martie 2004 pronunțată de

Tribunalul Mureș în dosarul nr. 5111/2003 prin care s-a dispus suspendarea

judecării cauzei, constatându-se că subzistă motivul inițial al suspendării,

succesoarea reclamantei, respectiv P.N. a declarat recurs, înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța supremă, în baza Legii nr. 195/2004

a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare Curții de Apel Târgu

Mureș, care prin decizia civilă nr. 764/R din 26 octombrie 2004 a admis

recursul reclamantei P.N. și în consecință a casat încheierea recurată și a

dispus continuarea judecării cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1275 din 3

octombrie 2005, Tribunalul Mureș a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată

de reclamanta P.E., decedată în cursul procesului și continuată de P.N. în

calitate de moștenitoare legală în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Mureș și Inspectoratul

Școlar Județean Mureș.

Prin încheierea din 16 februarie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, în dosarul nr. 1789/2005/C s-a

dispus rectificarea căii de atac exercitată de P.N. împotriva sentinței

tribunalului, din recurs în apel și s-a transpus cauza la completul de apel, în

raport de obiectul acțiunii și de dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, de muncă și litigii sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr.

22/A din 16 februarie 2006 a admis apelul declarat de reclamanta P.N.,

moștenitoarea defunctei P.E. împotriva sentinței civile nr. 1275 din 3

octombrie 2005 a Tribunalului Mureș, pe care a desființat-o integral și a trimis

cauza spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Mureș.

Împotriva acestei ultime decizii a

declarat recurs D.G.F.P. Mureș în numele pârâtului Ministerul Finanțelor

Publice solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate și în urma

rejudecării cauzei admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a

Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

Recursul urmează a fi admis, pentru

considerente referitoare la competența instanțelor de judecată în soluționarea

cauzei în raport de dispozițiile Legii nr. 219/2005, ce se vor expune în

continuare.

Prin art. I din Legea nr. 219/2005

s-a modificat art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și

completarea Codului de procedură civilă, în sensul că potrivit art. 2 C. proc.

civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie

civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepțiile

precizate, pe cale de consecință revenind judecătoriilor competența de

soluționare a cererilor al căror obiect are o valoare sub 5 miliarde lei.

Se reține astfel că întrucât

obiectul litigiului are o valoare sub 5 miliarde lei, competența soluționării

cauzei în primă instanță aparține judecătoriei, așa cum și legal a fost

soluționată de Judecătoria Sighișoara prin sentința civilă nr. 2215 din 5 iulie

2002.

La data pronunțării

sentinței civile nr. 2215 de către Judecătoria Sighișoara, respectiv la 5 iulie

2002, potrivit art. 282

C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse

apelului la tribunal, iar conform art. 282

1

nu sunt supuse apelului

hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale

principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de

bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei

inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele

de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum și în alte cazuri

prevăzute de lege.

Prin urmare, la data

pronunțării sentinței de către judecătorie, aceasta putea fi atacată cu apel la

tribunal, iar competența soluționării recursului declarat împotriva deciziei tribunalului

aparține curții de apel.

Pentru cele ce preced,

în raport de dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 219/2005,

se va admite recursul, se vor casa

hotărârile pronunțate de curtea de apel și de tribunal și se va trimite cauza

pentru judecarea apelurilor la Tribunalul Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de D.G.F.P.

Mureș în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 22/A din

16 februarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Casează decizia, încheierea din 16

februarie 2006 a aceleași instanțe, sentința civilă nr. 1275 din 3 octombrie

2005 a Tribunalului Mureș și decizia civilă nr. 149 din 3 martie 2003 a

aceluiași tribunal și trimite cauza pentru judecarea apelurilor la Tribunalul

Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2006.