ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5294/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie

2001 la Judecătoria Brașov reclamanta B.L. a chemat în judecată pe pârâtele

S.C. BTT S.A. și Orașul Predeal prin primar cerând ca prin hotărârea ce se va

da:

- să se dispună rectificarea C.F. nr. 10720 nr.

top 7514/4/3 și 7514/4/4 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei

S.C. BTT S.A. și al reîntabulării dreptului de proprietate al său;

- să fie obligate pârâtele să-i lase în deplină

proprietate și pașnică folosință imobilul teren în suprafață de 2186 mp situat

în stațiunea Pârâul Rece și construcția edificată pe acesta denumită „Vila C.”.

- să se constate nulitatea titlului de

proprietate al pârâtei S.C. BTT S.A. intabulat greșit în locul reclamantei.

În drept s-a întemeiat pe dispozițiile art. 480

C. civ. și Legii nr. 213/1998.

În motivare a susținut că a dobândit dreptul de

proprietate prin cumpărare de la T.T. în anul 1945, imobilul fiind preluat

abuziv în anul 1948.

Prin sentința civilă nr. 4585 din 11 aprilie

2001 Judecătoria Brașov și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

Brașov.

La termenul de judecată din 7 martie 2001

reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că solicită rectificarea CF 10720

Zărnești în sensul intabulării pe numele său a dreptului de proprietate asupra

imobilului cu nr.top 7514/4/3, 7514/4/4 invocând în drept prevederile art. 34

din Decretul Lege nr. 115/1938.

Prin sentința civilă nr. 55/S din 11 februarie

2002 Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei B.L. și a respins acțiunea așa cum a fost precizată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în

esență din cuprinsul celor două cărți funciare nr. 9950 și respectiv nr. 10720

Râșnov că dreptul de proprietate al reclamantei B.L. nu a fost niciodată

înscris în CF 10720 așa cum pretinde în acțiune ci în CF 9950.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat

apel și cerere de repunere în termen.

Cu privire la cererea de repunere în termen se

arată că apelul a fost declarat în data de 27 martie 2002, iar sentința apelată

a fost pronunțată la data de 11 februarie 2002. După ce instanța a rămas în

pronunțare a solicitat în scris comunicarea sentinței la noul domiciliu ales al

mandatarului său A.N., dar hotărârea a fost comunicată la vechiul domiciliu

ales indicat în acțiune. Pe fond, hotărârea este criticată în esență pentru că nu

a ținut seama de întregul material probator care demonstrează că este titulara

dreptului de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 32/Ap din 20 mai 2002

Curtea de Apel Brașov a respins cererea de repunere în termenul de declarare a

apelului și a respins apelul ca tardiv formulat.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în

esență că art. 3 alin. (1) C. proc. civ. are un caracter restrictiv și nu s-a

făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința apelantei care să

o fi împiedicat să exercite în termen apelul.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat

recurs invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Hotărârea este criticată pentru că a făcut o

greșită aplicare a dispozițiilor art. 86, art. 93 și art. 98 C. proc. civ.

Reclamanta arată că are domiciliul în S.U.A., iar în cererea de chemare în

judecată precum și în completarea acesteia a arătat că și-a ales domiciliul la

avocatul său, fără a cere comunicarea actelor de procedură acestuia. Instanța

obligată să comunice actele de procedură nu va putea ignora petiția depusă la

dosar privitoare la (alegerea) noului domiciliu.

Recursul este fondat.

Prin cererea înregistrată la data de 21

februarie 2002 la Tribunalul Brașov reclamanta B.L. a solicitat comunicarea

sentinței la adresa mandatarului său A.N. în București.

Conform filei 114 a aceluiași dosar comunicarea

s-a făcut la domiciliul ales indicat în acțiunea introductivă respectiv în

București.

Art. 93 C. proc. civ. dispune : „În caz de

alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea

actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană”. Art.

98 C. proc. civ. dispune: „Schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul

judecății trebuie (...) să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la

dosar”.

Cum din conținutul petiției reiese că reclamanta

și-a schimbat domiciliul ales cerând comunicarea hotărârii cu indicarea

persoanei însărcinată cu primirea, reiese că instanța nu a avut în vedere la

comunicarea sentinței aceste aspecte, încălcând dispozițiile art. 93 și art. 98

C. proc. civ.

Așa fiind recurenta reclamantă era în termen la

data de 27 martie 2002 pentru formularea apelului și se impune casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a

apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta B.L. și continuat de moștenitorul B.M.N. împotriva deciziei nr. 32 Ap

din 20 mai 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care o casează și

trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 decembrie 2003.