ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4564/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 septembrie 1997

la Judecătoria Zărnești, reclamantul Orașul Zărnești prin primar a chemat în

judecată pe pârâta Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Brașov

solicitând ca pe baza probelor ce se vor administra, aceasta să fie obligată

a-i lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul înscris în C.F. nr. 355

compus din teren în suprafață de 4680 mp nr.top 4871/b/2 și construcțiile

aflate pe teren nr.top 4871/b/1 situat în locul denumit „Guțanul”.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, că

este proprietar tabular al imobilului teren și construcție „Casă-crâșmă de

lemn” în suprafață de      180 mp dobândit de comuna Tohanu Nou în baza actului

de vânzare-cumpărare nr. 4109/1908, imobil posedat fără nici un drept de

pârâtă, care, refuză în mod nejustificat a-l restitui.

În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe

prevederile art. 480,  art. 483 și următoarele din C. civ.

Pârâta a formulat întâmpinare invocând printre

alte apărări, prescripția achizitivă, excepție respinsă de judecătorie prin

încheierea din  28 mai 1998, precum și excepția inadmisibilității acțiunii,

care a fost unită cu fondul.

Pe baza probatoriului administrat, Judecătoria

Zărnești a pronunțat sentința civilă nr. 803 din 25 mai 2000 prin care a

respins excepția inadmisibilității acțiunii. A admis acțiunea așa cum a fost

precizată de Orașul Zărnești prin primar și în consecință a obligat pârâta

Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Brașov să lase reclamantului în

deplină proprietate și posesie imobilul înscris în C.F.355 Șimon nr.top4871/b/1

identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert P.R., raport ce face

parte integrantă din sentință, în varianta 2 anexa 1 C.

Sentința a fost desființată de Curtea de Apel

Brașov prin decizia nr. 660/R/2 mai 2001, ca urmare a admiterii recursului

declarat de pârâtă împotriva deciziei civile nr. 2800/A/7 decembrie 2000 a

Tribunalului Brașov, de respingere a apelului acestei pârâte, și, invocându-se

din oficiu excepția necompetenței materiale a judecătoriei față de valoarea

imobilului revendicat, în raport cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., cauza a fost trimisă spre rejudecare în primă instanță Tribunalului

Brașov.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul

Brașov, prin sentința civilă nr. 3905 din 30 noiembrie 2001 a admis acțiunea

astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta să lase reclamantului în

deplină proprietate și posesie imobilul înscris în C.F. Șimon nr.top 4871/b/1

și nr.top 4871/b/2 format din construcție și teren în suprafață de 4860 mp

situat pe muchia „Guțanul” din masivul Bucegi, precum și la plata către

reclamant a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru,

timbrul judiciar și costul expertizelor.

În esență, tribunalul a reținut pe baza

concluziilor expertizei P.R. și a înscrisurilor aflate la dosar, că nu sunt

îndeplinite condițiile prescripției achizitive invocate de pârâtă și că, nu

pârâta a edificat cabana Guțanul, care a intrat în folosința acesteia în anul 1959,

fiind primită de la Consiliul popular Tohanul Vechi. A conchis, pe baza

înscrierii din C.F. 355 Șimon nr.top 4871/b/1, 4871/b/2 că imobilul A + 1 este

proprietatea comunei Tohanul Nou și, cum, în regimul circulației imobiliare din

Ardeal întabularea are efect constitutiv de drepturi, pârâta este un simplu

posesor care nu a făcut nici o dovadă contrară în sensul prevederilor art. 1169

C. civ., așa încât, în temeiul art. 17, art. 32 și art. 33  din Legea nr.

115/1938 a înlăturat susținerea privind trecerea imobilului  în patrimoniul

pârâtei în conformitate cu Legea nr. 15/1990.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel

Brașov care, prin decizia nr. 22/Ap din 2 aprilie 2002 a respins apelul

formulat de Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Brașov.

Instanța de apel a completat motivarea sentinței

înlăturând susținerile pârâtei în legătură cu aplicarea Legii nr. 26/1996,

întrucât nu s-a dovedit includerea imobilului revendicat în amenajamentul

silvic și, cu neluarea în considerare a expertizelor Z. și C. care conțin un

grad de improbabilitate, față de expertiza P. ale cărei concluzii se

coroborează cu schița C.F. și alte înscrisuri aflate la dosar.

Pârâta a declarat recurs invocând motivele de

casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 8 din C. proc. civ. întrucât instanța,

în decizia pronunțată nu a ținut seama de dispozițiile Legii nr. 15/1990 și

H.G.R. nr. 1335/1990, derogatorii de la dreptul comun și, a interpretat greșit

fișa mijlocului fix precum și amenajamentul silvic, pe baza cărora a ajuns la

concluzia că imobilul aparține reclamantului.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a mai

susținut, că singura modalitate de restituire în proprietate a construcției

revendicate, este în temeiul Legii nr. 10/2001, iar în ce privește terenul,

care este înscris în amenajamentul silvic, singura cale legală de revenire a

suprafeței în proprietatea reclamantei, constă, în cererea formulată în temeiul

Legii nr. 1/2000, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate după

procedura specială reglementată de H.G.R. nr. 180/2000.

Recursul este fondat, pentru motivele ce se vor

arăta în continuare.

Așa după cum rezultă din actele și lucrările

aflate la dosar, instanța sesizată, a admis, prin încheierea din 28 mai 1998,

la cererea reclamantului, proba cu expertiza topo și construcții, ale cărei

obiective cerute de părți constau în: identificarea și măsurarea terenului

înscris în C.F. 355 Șimon nr.top 4871/b/1, existența sau nu a unei construcții

pe acest teren, data edificării construcției și, dacă există identitate între

imobilul înscris în C.F. 355 top 4871/b/1 proprietar comuna Tohanul Nou și

construcția înscrisă în amenajamentul silvic la U.P. VI „Valea Moeciului” u.a.

44 V aflată în prezent în proprietatea statului, precum și anul edificării

acesteia din urmă.

Raportul de expertiză tehnică întocmit de

inginer Z.C. ajunge la concluzia, că actuala cabană de vânătoare Guțanul,

amplasată în U.P. VI – Valea Moeciului în anul 1932, este o construcție

realizată de fosta administrație a fondului silvic din România, iar imobilul

trecut în C.F. 355 top 4871/b/1 „Casa de crâșma de lemn” proprietatea comunei

Tohanul Nou din anul 1908, se află în ruină, în pășunea Guțanu, în aproprierea

cabanei de vânătoare a Romsilva și nu este identic cu aceasta.

Expertul consemnează, cu referire la casa de

crâșmă că a fost în picioare până în anii 1930-1935 când s-a năruit datorită

neîntreținerii și abandonării de către proprietarul comuna Tohanul Nou.

Prin încheierea din 13 aprilie 1999 instanța a

admis, la cererea reclamantului, o contraexpertiză având ca obiective:

identificarea materială a cabanei (suprafața ocupată la sol și materialele de

construcție folosite), vechimea și valoarea actuală a cabanei, existența altor

construcții sau ruine, distanța la care se află și eventual vechimea acestora.

Expertul tehnic C.L., în raportul de expertiză

ajunge la concluzia că, cabana revendicată de ambele părți este o construcție

din lemn având regim de înălțime de P + M, amplasată pe platoul Muntelui Guțanu

cu suprafață la sol de 78,60 mp, edificată la 25.08.1932 (conform inscripției

de pe grindă), a suferit o reparație capitală în anul 1985 și o modernizare în

anul 1992, iar în imediata vecinătate se văd fundațiile din piatră a încă două

construcții a căror vechime, din lipsa datelor de referință, nu se poate

stabili.

Expertiza tehnică topografică admisă la cererea

reclamantului prin încheierea din 28 mai 1998 a fost efectuată de expert P.R.

prin înlocuirea expertului B.N. conform încheierii din 10 iunie 1999 a

Judecătoriei Zărnești, cu obiectivele menționate în raportul expertului Z.C.

Cu referire la identificarea terenului și

existența construcției, expertul P. are două variante și anume: varianta 1 din

anexa 1 pct.B temelia de piatră a unei foste construcții cu teren aferent cu

top 4871/b/1 „casa de crâșmă de lemn”, de 180 mp având limitele top 4871/b/2 la

3 m spre Est și 5,50 m spre Sud; și varianta 2 din anexa 1 pct.C actuala Cabană

de vânătoare „Guțanu” cu teren aferent propusă ca top 4871/b/1 „Casa de crâșma

de lemn” de 180 mp, având propuse limitele top 4871/b/2 la 8 m spre Est și 7 m

spre Sud.

Ca și consecință a determinării dimensiunilor

top 4871/b/2, aceasta include și top 4871/b/1 „casa de crâșma de lemn” și

Cabana de vânătoare „Guțanu” în ambele variante.

Raportul de expertiză tehnică-topografică

concluzionează că amplasamentul cabanei de vânătoare „Guțanu” se află în

pășunea alpină Guțanu și nu în u.a. 44 V din U.P. VI Valea Moeciului.

Această cabană este identică cu top

4871/b/1”casa de crâșmă de lemn” de 180 mp având propuse limitele top.top

4871/b/2 la 8 m spre Est și 7 m spre Sud în varianta 2 propusă în expertiză.

Din concluziile celor 3 rapoarte de expertiză

rezultă divergențe de opinii între cei trei experți cu privire la identificarea

imobilului revendicat, respectiv, amplasament, dimensiuni, identitatea acestui

imobil cu acela existent pe teren, includerea sau nu în amenajamentul silvic,

aspecte esențiale în soluționarea unei acțiuni în revendicare.

Se mai reține din fișa mijlocului fix că

imobilul construcție Cabană Guțanu compus din două camere având fundație din

piatră, pereți și planșeu din lemn, acoperit cu șindrilă, pardoseală din

scândură, a fost preluat de Ocolul Silvic, de la Consiliul Popular Tohanu

Vechi, fără RK, în 1959, iar în decembrie 1988 a suferit o reparație capitală

(RK), a fost modernizat în decembrie 1990, și apoi, i s-au făcut reparații

curente în 1991, 1994 și 1995.

Între mențiunile din fișa mijlocului fix, pe de

o parte, și concluziile expertizelor Z. și C. pe de altă parte, sunt evidente

neconcordanțe cu privire la data edificării construcției și, în raport de

aceasta, cine a fost cel care a edificat construcția, precum și data când s-au

efectuat reparația capitală, modernizarea și reparațiile curente.

Existând divergențe de opinii între experți

precum și neconcordanțe între concluziile rapoartelor de expertiză și

mențiunile din fișa mijlocului fix cu privire la aspecte esențiale în

soluționarea pricinii, se impunea completarea probatoriului pentru realizarea

unui acord în acest sens și respectiv, lămurirea neconcordanțelor, ceea ce

instanța nu a făcut.

Procedând astfel, curtea a pronunțat o hotărâre

nelegală și netemeinică, supusă casării.

Așa fiind și cum potrivit dispozițiilor art. 314

C. proc. civ. Curtea Supremă de Justiție poate hotărî asupra fondului pricinii,

în cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite, ceea ce

nu este cazul în speță, recursul urmează să fie admis, decizia pronunțată urmează

să fie casată cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, ocazie cu care,

în sensul celor mai sus menționate, se vor completa probele necesare lămuririi

aspectelor esențiale pentru soluționarea cauzei.

Totodată, vor fi analizate, sub formă de apărări

și celelalte motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Regia

Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Brașov împotriva deciziei civile

nr. 22 Ap din 2 aprilie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care o

casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  6 noiembrie 2003.