ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1999/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Zărnești la 25 martie

2003, reclamanții

P.F., P.T.I., B.V.S. și B.M. în contradictoriu cu pârâta Orașul Râșnov

prin primar, au solicitat să le lase în deplină proprietate, posesie și

folosință imobilul situat în Râșnov, înscris în C.F. 5125 nr. top 1114, 1115

compus din casă și curte de 712,8 mp și grădină de 226,8 mp, evacuarea

pârâtului din acest imobil, obligarea acestuia la plata a câte 10.000.000 lei

pe lună reprezentând contravaloarea folosinței imobilului de la data

introducerii acțiunii și până la data eliberării efective a acestuia și

obligarea la cheltuieli de judecată.

Ulterior reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat

obligarea pârâtului la plata a câte 30.000.000 lei/lună reprezentând

contravaloarea folosinței imobilului de la data introducerii acțiunii până la

data eliberării efective a acestuia.

Prin sentința civilă nr. 1144 din data de 30 octombrie 2003, Judecătoria

Zărnești, s-a respins acțiunea reclamanților și a luat act că pârâtul nu a

solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că imobilul din litigiu a

fost preluat de Statul Român în baza Decretului-lege nr. 92/1950, că prin

sentința civilă nr. 1429/1998 pronunțată de Judecătoria Zărnești a constatat

nevalabilitatea titlului statului și că acțiunea în revendicare promovată de

reclamanți este inadmisibilă, arătând că aceștia trebuiau să urmeze procedura

administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond au declarat apel

reclamanții prin care au solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii în

sensul admiterii acțiunii cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului reclamanții au susținut că sunt proprietari

tabulari ai imobilului în litigiu, că nu au posesia bunului dar sunt

proprietarii lui, motiv pentru care au promovat acțiunea în revendicare, că

apartenența dreptului de proprietate a fost rezolvată din 1998 și nu mai este

incidentă Legea nr. 10/2001, că pârâta nu a formulat întâmpinare și a indicat

ca practică judiciară decizia nr. 912 din 15 mai 1996 pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție pentru despăgubiri echivalente cu contravaloarea lipsei de

folosință.

Prin decizia civilă nr. 232/AP din 23 martie 2004, Curtea de Apel

Brașov, a admis apelul reclamanților, a schimbat în tot sentința judecătoriei

și rejudecând a admis acțiunea reclamanților, a obligat pârâtul să lase în

deplină proprietate, posesie și folosință imobilul din litigiu, să-i plătească

suma de 210.000.000 lei pentru perioada 25 martie 2003–25 octombrie 2003,

reprezentând contravaloarea folosinței imobilului și apoi câte 30.000.000 lei

lunar până la eliberarea efectivă a imobilului și predarea lui către reclamanți

și a obligat pe pârât la plata sumei de 6.277.500 lei taxă judiciară de timbru

și 50.000 lei timbru judiciar.

Prin aceeași deciziei au fost dați în debit reclamanții pentru suma de

12.555.000 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că reclamanții fiind

proprietari tabulari au promovat acțiunea în revendicare pentru a intra în

posesia imobilului, nefiind necesară procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001

pentru restituirea acestuia, că din punct de vedere juridic imobilul nu a ieșit

din proprietatea autorului reclamanților și deci Statul Român nu putea face

acte de înstrăinare.

S-a mai arătat că lipsa de folosință a imobilului a determinat un

prejudiciu în patrimoniul reclamanților-apelanți și în baza dispozițiilor art.

998 C. civ., pârâta a fost obligată la plata sumei de 210.000.000 lei pentru

perioada 25 martie 2003 (data introducerii acțiunii) și până la 25 octombrie

2003 reprezentând contravaloarea folosinței imobilului și câte 30.000.000 lei

lunar până la eliberarea efectivă a imobilului.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâta orașul Râșnov,

prin primar a formulat recurs prin care a solicitat desființarea în tot a

deciziei atacate și menținerea hotărârii instanței de la fond.

În motivarea recursului, pârâta a arătat în esență că sunt legale și

temeinice considerentele avute în vedere de prima instanță și că imobilul în

litigiu nu mai există.

Recursul nu este fondat.

În primul rând se reține că motivele de recurs așa cum au fost formulate

nu se pot încadra în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În al doilea rând, în urma verificării și analizării actelor de la

dosarul cauzei se constată că motivele invocate în recurs de pârâtă nu sunt

susținute de aceasta printr-un mijloc de apărare.

Prin sentința civilă nr. 1429/10.09.1998 pronunțată de Judecătoria

Zărnești, hotărâre irevocabilă, s-a constatat nevalabilitatea titlului Statului

Român, înscris în C.F. nr. 5125 Râșnov, la nr. top 1114, 1115 asupra cotei de

½ parte din imobil și s-a dispus rectificarea de C.F. în sensul

înscrierii dreptului de proprietate a antecesorului reclamanților.

Din copia extrasului de carte funciară depus la dosarul instanței de

fond reiese că reclamanții, au înscris cota lor de proprietate asupra

imobilului în litigiu.

În aceste condiții instanța de apel, corect a reținut, că reclamanții

pentru a intra în posesia imobilului aflat în folosința unui neproprietar, au

formulat acțiune în revendicare pentru restituire nefiind necesară urmarea

procedurii prealabile prevăzută de Legea nr. 10/2001.

De asemenea corect s-a reținut aplicabilitatea art. 998 C. civ. cu

privire la contravaloarea folosinței imobilului.

Față de cele arătate, recursul declarat de pârâta Orașul Râșnov prin

primar, se privește ca nefondat și potrivit art. 312 alin. (1) va fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta orașul Râșnov prin primar împotriva deciziei civile nr.

232/AP din 23 martie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.