ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3830/2003

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 5150 din 10 mai 2000 a Judecătoriei Pitești, s-a admis acțiunea formulată

așa cum a fost precizată și completată de reclamantele B.T. și E.E., în

contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991

Argeș, C.E., B.N., B.G., și pe cale de consecință: s-a dispus anularea în parte

a titlului de proprietate nr. 75746/1 august 1995 emis pe numele pârâtei C.E.,

cu privire la un teren în suprafață de 5158 m

2

situat în

intravilanul orașului Topoloveni-Argeș; s-a dispus anularea procesului verbal

de punere în posesie nr. 835/1998 emis de Comisia pentru aplicarea legii

fondului funciar Topoloveni, cu privire la suprafața de 10640 m

2

teren situat pe raza comunei Călinești-Argeș; s-a dispus anularea actelor de

vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 887/16 septembrie 1997 și 6388/17

septembrie 1998 prin care pârâta B.E. a înstrăinat pârâților B.N. și B.G.

suprafețele de 2700 m

2

, respectiv 2458 m

2

, în total

suprafața de 5158 m

2

; Comisia pentru aplicarea legii fondului

funciar Topoloveni a fost obligată la 4.368.000 lei cu titlu de daune,

reprezentând lipsa de folosință a terenului pe anii 1997-1999.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că terenul în litigiu – 5158 m

2

– a

aparținut anterior cooperativizării autorilor reclamanților, care sunt

îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.

Că titlu de proprietate nr. 75746/1 august 1995 emis pe numele pârâtei C.E. a

fost dat cu încălcarea legii fondului funciar fără a se verifica dacă există și

alte solicitări pentru același teren și dacă actele depuse de pârâtă justifică

cererea acesteia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului

respectiv.

Tribunalul Argeș, prin

decizia civilă nr. 57 din 22 ianuarie 2001, rămasă irevocabilă prin decizia

civilă nr. 2345 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, a admis apelul

declarat de C.E., B.G., B.N. și pe cale de consecință a schimbat sentința

atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantele B.T. și E.E.

Pentru a hotărî astfel,

a reținut că titlul de proprietate nr. 75746/1 august 1995  emis  în  favoarea

pârâtei C.E., a fost dat   cu   respectarea   legii   fondului   funciar,

iar   actele    de  înstrăinare nr. 887/16 septembrie 1997 și 6388/17

septembrie 1998, încheiate cu B.G. și B.N. nu pot fi anulate, întrucât aceștia

au fost cumpărători de bună-credință.

În conformitate cu art.

27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 art. 330 pct. 1 C. proc. civ., Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat

recurs împotriva deciziei civile nr. 57 din 22 ianuarie 2001 a Tribunalului

Argeș, secția civilă, și a deciziei civile nr. 2345 din 20 septembrie 2001 a

Curții de Apel Pitești, pentru următoarele considerente:

- În mod greșit

instanțele au reținut că singura cale deschisă pentru reclamante este cea

prevăzută de art. 60 din Legea nr. 18/1991. Reclamantele nu fac parte din

categoria terților vătămați în drepturile lor în sensul prevederilor art. 60

din Legea nr. 18/1991, întrucât terenul în litigiu a fost cooperativizat, iar

după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 mama reclamantelor a solicitat

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu adus

împreună cu alte parcele în cooperativă, în scopul obținerii unui titlu de

proprietate privată asupra terenului;

- Potrivit art. 14

alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, atribuirea efectivă a terenurilor

se face în zona colinară, de regulă pe vechile amplasamente, iar art. 36 din H.G.

nr. 180/2000 stabilește competența comisiilor comunale, orășenești sau

municipale, de a delimita zonele teritoriale în care să fie puși în posesie

titularii, însă instanțele judecătorești sunt competente să cenzureze

stabilirea amplasamentului suprafețelor atribuite;

- Respingerea capătului

de cerere privind constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate,

precum și a celui referitor la anularea parțială a procesului verbal de punere

în posesie nr. 839/25 mai 1998 pe considerentul că reclamantele au fost deja

puse în posesie pe un alt amplasament, este rezultatul aplicării greșite a

legii și interpretării eronate a materialului probator în cauză;

- Prejudiciul material

suferit de reclamante, ca urmare a lipsirii de folosință, se datorează culpei

Comisiei Locale Topoloveni, care a întocmit documentația pentru eliberarea

actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea unei persoane

neîndreptățite.

Recursul în anulare

este fondat.

Potrivit art. III alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, conform

dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic,

actele de reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor

fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri

sau constituiri.

În alin. (2) al

articolului mai sus menționat se prevede că nulitatea poate fi invocată de

primar, prefect, și de alte persoane care justifică un interes legitim.

În raport de

prevederile textului de lege menționat reclamantele B.T. și E.E., au calitate

procesuală activă să promoveze acțiunea în constatarea nulității titlului de

proprietate nr. 75746/1 august 1995 - și a procesului-verbal nr. 839/25 mai

1998 - emise în favoarea pârâtei C.E., de Comisia Județeană pentru aplicarea

Legii fondului funciar Argeș și respectiv Comisia oraș Topoloveni pentru

aplicarea Legii fondului funciar, deoarece sunt moștenitoarele autorilor P.S.I.

și E.I., care au avut în proprietate suprafețele de teren ce sunt evidențiate

în titlurile de proprietate mai sus menționate.

În mod judicios a

procedat instanța de fond când a dispus anularea în parte a titlului de

proprietate nr. 74746/1  august 1995 emis pe numele pârâtei C.E., pe considerentul

că aceasta nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate

asupra terenului în suprafață de 5158 m

2

situat în intravilanul

localității Topoloveni, sola 36. Anterior cooperativizării terenul menționat a

aparținut cu titlu de proprietate autorilor, reclamantelor.

Din ansamblul probelor

existente la dosarul cauzei, rezultă că terenul în suprafață de 5158 m

2

este situat în punctul „Drumul cimitirului – Nichițești„ și a aparținut

autorilor, reclamantelor: actul de partaj voluntar din 19 aprilie 1927

autentificat sub nr. 883/1927 și actul de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. 1067/20 iulie 1945.  Terenul a fost adus de cei doi autori în cooperativa

agricolă de producție și figurează în registrul agricol aflat la Primăria

Călinești: raport de expertiză.

Din cuprinsul

raportului de expertiză rezultă că terenul menționat mai sus este cuprins în

titlu de proprietate emis în favoarea pârâtei C.E., iar procesul-verbal nr. 839

din 25 mai 1998 ce se referă la suprafața de 10.640 m

2

, nu respectă vechiul

amplasament.

Conform art. 14 alin. (2)

din Legea nr. 18/1991 republicată, atribuirea efectivă a terenurilor se face,

în zona colinară, de regulă pe vechile amplasamente.

În speță, refuzul

reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor, pe vechiul

amplasament, de către Comisia Județeană pentru aplicarea fondului funciar

Argeș, și a Comisiei oraș Topoloveni Argeș, nu

poate fi întemeiat pe

considerentul că terenul în litigiu cuvenit reclamantelor a fost deja atribuit

unei alte persoane – în speță pârâtei C.E. – care se dovedește a fi

neîndreptățită să dobândească terenul respectiv.

Prin urmare,

respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității parțiale a

titlului de proprietate emis pe numele pârâtei, precum și a celui referitor la

anularea parțială a procesului-verbal de punere în posesie nr. 839/25 mai 1998,

de către instanțele de apel și recurs pe considerentul că reclamantele au fost

deja puse în posesie pe un alt amplasament, este o măsură netemeinică și dată

cu aplicarea greșită a legii.

În mod judicios a

rezolvat instanța de fond și problema anulării actelor de vânzare-cumpărare

autentificate sub nr. 887/16 septembrie 1997 și 6388/17 septembrie 1998 prin

care pârâta C.E. a înstrăinat pârâților B.N. și B.G. terenul în suprafață de

5158 m

2,

înscris în titlul de proprietate emis pe numele pârâtei, în

sensul că, devreme ce s-a constatat nulitatea parțială cu privire la titlu de

proprietate emis pe numele pârâtei, implicit s-a dispus și anularea

contractelor de vânzare-cumpărare, deoarece toate se referă la același teren –

5158 m

2.

Pârâții-cumpărători au fost de rea-credință la data

cumpărării întrucât au avut cunoștință despre litigiul ce s-a purtat între

reclamante și pârâta C.E.

De asemenea, instanța

de fond corect a reținut faptul că prejudiciul material suferit de reclamante,

ca urmare a lipsirii de folosință a terenului, se datorează culpei Comisiei

oraș Topoloveni – Argeș, care a întocmit documentația pentru eliberarea actelor

de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea unei persoane

neîndreptățite – pârâta în cauză, iar mai apoi nu și-a exercitat prerogativele

prevăzute de art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 și art. 52 alin. (2) și

art. 55 din Legea nr. 18/1991 republicată, pentru a obține nulitatea actelor

mai sus menționate.

Prin urmare recursul în

anulare fiind fondat se va admite și pe cale de consecință se vor casa

deciziile civile nr. 57/22 ianuarie 2001 a Tribunalului Argeș și nr. 2345/20

septembrie 2001 a Curții de Apel Pitești și se va menține sentința civilă nr. 5150

din 10 mai 2000 a Judecătoriei Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei nr. 2345 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel

Pitești și deciziei nr. 57 din 22 ianuarie 2001 a Tribunalului Argeș, pe care

le casează.

Menține sentința civilă nr. 5150

din 10 mai 2000 a Judecătoriei Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2003.