ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4485/2003

Asupra recursului

de față;

Deliberând, constată următoarele :

Tribunalul Argeș, prin sentința

civilă nr. 3 din 27 mai 2002, a respins acțiunea în revendicare formulată de

reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A. Pitești, cu privire

la terenul în suprafață de 7000 mp situat în municipiul Pitești.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea  nr. 10/2001,

terenul în litigiu fiind preluat de fostul C.A.P. Bascov, intră sub incidența

Legii nr. 18/1991 legea fondului funciar. Că pârâta deține un certificat de

atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 123.879,30 mp teren în

care la pct. 1, 2, 3 și 4 sunt menționate terenurile aflate și pe raza

municipiului Pitești, pârâta fiind cumpărător de bună-credință.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

civilă nr. 8/A din 7 noiembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantul B.V. împotriva sentinței civile nr. 83 din 27 mai 2002 pronunțată

de Tribunalul Argeș, în contradictoriu cu intimata S.C. S. S.A.Pitești.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că terenul în litigiu a fost solicitat de reclamant în baza

Legii nr. /1991, iar prin sentința civilă nr. 1050/27 octombrie 1995 pronunțată

de Tribunalul Argeș, comisia comunală – Bascov pentru aplicarea Legii nr.

18/1991 a fost obligată să-l pună în posesie pe reclamant cu privire la

suprafața de 15.330 mp, însă reclamantul nu a solicitat punerea în executare a

acestei hotărâri.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind netemeinică și

nelegală – invocând art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.– pentru următoarele

considerente:

- Pârâta, în mod abuziv și cu

rea-credință, a cuprins în certificatul de atestarea proprietății seria M.O.7,

nr.0130/9 noiembrie 1993 terenul în litigiu.

Deși prin hotărâre judecătorească

Comisia pentru aplicarea Legii fondului funciar Bascov, a fost obligată să-l

pună în posesie cu privire la terenul în litigiu, totuși aceasta a refuzat.

Recursul nu este fondat.

Actul de partaj voluntar din 21

august 1957 atestă că autorul B.I. – decedat la 24 noiembrie 1991 – a primit în

deplină proprietate suprafața de 9056,50 mp teren situat pe raza orașului

Pitești.

Reclamantul B.V. este moștenitorul

legal al autorului așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1196 din

25 iunie 1992.

Anterior decesului, autorul

reclamantului, prin cererea din 1 martie 1991 a solicitat în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 18/1991 legea fondului funciar, reconstituirea dreptului

de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 7000 mp situat pe raza

municipiului Pitești.

Din cuprinsul sentinței civile nr.

281/03.12.2001 a Tribunalului Argeș   rezultă că terenul în litigiu a fost

solicitat de reclamant, conform Legii nr. 18/1991, iar prin sentința civilă nr.

1050/27 ocotombrie 1995 a Tribunalului Argeș și trecută în puterea lucrului

judecat, Comisia comunală Bascov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a fost

obligată să-l pună în posesie pe acesta, cu privire la suprafața totală de

15.330 mp.

Prin urmare, reclamantul trebuia să

solicite punerea în executare a hotărârii mai sus menționată, lucru pe care

însă nu l-a făcut.

Așadar, terenul în litigiu – 7000 mp

situat pe raza municipiului Pitești,   nu poate face obiectul dreptului de

restituire conform Legii nr. 10/2001, deoarece regimul juridic al acțiunii este

reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea

nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului

funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu motivelor de

casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și în consecință se va

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.V. împotriva deciziei

civile nr. 78 A din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul B.V. împotriva deciziei nr. 78 A din 7 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Pitești ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  4 noiembrie 2003.