ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4055/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4055/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș, la 24 septembrie 2007, precizată ulterior sub aspectul

calității procesuale pasive, contestatorii N.E., N.C. și R.A. au chemat în

judecată pe pârâții: Primăria Municipiului Pitești, Primăria comunei Bascov și

Comuna Bascov, Primarii municipiului Pitești și comunei Bascov, solicitând

instanței prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 3325/2007

a Primarului municipiului Pitești, să fie obligați pârâții la întocmirea

actelor pentru retrocedarea suprafeței de 4.200 m.p., teren situat în Pitești,

și a suprafeței de 117 m.p. teren situat în Pitești, județul Argeș.

În motivarea

contestației se arată că cele două suprafețe de teren solicitate au fost

deținute de autorii lor până la momentul preluării abuzive de către stat.

Terenul în suprafață de 4.200 m.p. situat în Pitesti, este, în prezent, ocupat

parțial de construcția blocurilor, însă aproximativ trei sferturi reprezintă

curtea excesivă a Spitalului Județean Argeș și parcarea din fața acestei

instituții.

Au mai arătat

reclamanții că, urmare a notificărilor insistente adresate Primăriei

Municipiului Pitești în temeiul Legii nr. 10/2001 aceasta, în loc să dea curs

favorabil notificărilor, a atribuit o mare parte din teren construcției

anexelor Bisericii, iar în prezent, se încearcă o nouă atribuire și pentru

suprafața de 2.600 m.p., ca teren aferent.

Prin încheierea din

data de 11 martie 2008 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale

pasive a Primăriei comunei Bascov, constatându-se că aceasta nu are calitate

procesuală pasivă.

Prin sentința civilă nr.

158 din 1 iulie 2008, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins contestația.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea

formulata reclamanții au solicitat și retrocedarea suprafeței de 117 m.p.

situat în Pitești, or cererea de față a fost adresată direct instanței, fără

parcurgerea procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001 și după

expirarea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, prin

dispozițiile modificatoare ale Legii nr. 247/2005 nefiind instituite noi

proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor. Pe parcursul

procesului, au precizat în mod expres că nu solicită această suprafață de

teren.

Cu notificarea

înregistrată la Primăria Municipiului Pitești sub nr. 2345/2001, autorul

reclamanților, N.P. a solicitat împreună cu frații săi, N.I. și G., despăgubiri

bănești pentru suprafața de 4.207 m.p. validată conform Legii nr. 18/1991, dar

pentru care nu există punere în posesie.

Prin dispoziția nr. 3325

din 12 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Pitești a fost respinsă

cererea de acordare de despăgubiri bănești sau orice fel de despăgubiri

formulată de N.I, G.L. și N.P., în prezent decedat, cu moștenitorii N.E., N.C.

și R.A.

S-a reținut că, notificatorii

au făcut dovada dreptului de proprietate cu adeverința de rol agricol nr. 30241

din 31 august 2001 în care se arată că autorul lor, N.P. figurează cu suprafața

de 76 ari în perioada 1959-1962, suprafață ce li s-a reconstituit

notificatorilor în temeiul Legii nr. 18/1991 de către Comisia Județeană de Fond

Funciar Argeș la propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Bascov, fiind puși

în posesie cu suprafața de 3393 m.p., iar pentru diferența de teren de 4.207

m.p. Primăria Bascov a propus acordarea de despăgubiri bănești, potrivit art. 17

din Legea nr. 1/2000 - Anexa 39, poz. 33.

Reclamanții sunt

moștenitorii defunctului N.P., care, potrivit adeverinței nr. 30241 din 31

august  2001 eliberată de Primăria Municipiului Pitești (f. 38), a deținut rol

agricol în Pitești, fiind înregistrat în Vol. 2, perioada 1959-1962 cu

suprafața totală de 76 ari.

Prin H.C.J.F.F. Argeș

nr. 105 din 28 octombrie 1991 (f. 96-97) a fost validată propunerea C.L.F.F.

Bascov fiind validat autorul N.P., cu moștenitorii N.I., N.P, G.L. pentru

suprafața de 0,76 ha. Conform Titlului de proprietate nr. 134124 din 31

ianuarie 2006 (f. 98), aceștia au fost puși în posesie pe raza Municipiului

Pitești cu suprafața de 3.392 m.p.

Pentru diferența de

4.207 m.p. N.I., G.L. și autorul reclamanților, N.P. au fost trecuți la

despăgubiri în anexa nr. 39, poz. 33 din H.C.J.F.F. Argeș nr. 949/2003, iar

prin Hotărârea nr. 393 din 25 octombrie 2007 a aceleiași comisii a fost

desființată poz.33 din anexa nr. 39, fiind trecuți în anexa 49, poz. 33 (f. 109)

pentru punerea în posesie cu teren de la A.D.S.

Reclamanții au făcut

dovada dreptului de proprietate al autorului N.P., pentru suprafața de 4.207

m.p., însă din probele administrate nu reiese care a fost temeiul preluării

acestui teren în proprietatea statului.

Potrivit

dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile legii speciale

reparatorii nu sunt aplicabile ori de câte ori regimul juridic al acestora a

fost reglementat de Legile fondului funciar.

Cum din probele

administrate în cauză nu s-a putut stabili dacă terenul în suprafață de 4.207

m.p. intră sau nu sub incidența Legii nr. 10/2001 și, având în vedere că

potrivit Legii nr. 247/2005, această lege are caracter de complinire în raport

cu Legile Fondului Funciar, prin care s-au reconstituit moștenitorilor

defunctului N.P. dreptul de proprietate și pentru suprafața de 4.207 m.p.,

instanța în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Împotriva sentinței

instanței de fond, în termen legal au declarat apel reclamanții.

Prin Decizia civilă nr.

40/A din 02 aprilie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie a admis apelul declarat de contestatorii N.E., N.C., R.A.; a schimbat

sentința în sensul că a admis contestația și a dispus anularea dispoziției nr. 3325/2007

emisă de Primarul municipiului Pitești. A atribuit apelanților terenul în

suprafață de 3690 mp identificat în anexa 3, a raportului de expertiză tehnică,

fila 307 apel, care face parte integranta din prezenta decizie, delimitat de

punctele 20-9-10-11-12-13-14-25-15-16-17-18-19, prin compensare în echivalent,

iar pentru diferența de până la 4210 mp., a acordat măsuri reparatorii prin

echivalent conform Legii speciale nr. 247/2005.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, conformă normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul

localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de Lega nr. 10/2001,

dacă terenul respectiv este disponibil și anume nu este ocupat de construcții

ale terților ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal,

până la apariția legii, persoanele fizice cărora li s-a constituit dreptul de

proprietate în temeiul legilor anterioare.

Ținând seama că

legiuitorul a avut în vedere și imobilele care nu au fost restituite prin

formularea „și nerestituite” cuprinsă de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

rezultă că domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în

raport cu celelalte acte normative reparatorii în materie imobiliară, inclusiv

din fondul funciar, în sensul că sfera de aplicare a acesteia acoperă și acele

terenuri din intravilanul localităților care până la intrarea în vigoare a

legii speciale, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral

persoanelor îndreptățite.

În acest sens,

sintagma „imobile solicitate” din art. 8 al Legii nr. 10/2001, nu pune condiția

ca imobilele să nu fi fost solicitate spre reconstituire în temeiul Legii

fondului funciar, ci să se fi acordat în mod concret terenurile persoanelor

îndreptățite

În speța dedusă

judecății, așa după cum se poate observa, inițial terenul în litigiu a făcut

obiectul Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar nr. 397/2007, apelanții

reclamanți fiind propuși în anexa nr. 49 să primească teren fizic pe raza

comunei Mărăcineni, ulterior, în timpul judecării procesului de față, a fost

modificată hotărârea inițială prin Hotărârea nr. 540/2008 a aceleiași Comisii

Județene Argeș, prin care s-a schimbat amplasamentul de la Mărăcineni, la I.N.C.D.B.H.

Ștefănești, pentru ca, în final, această din urmă instituție să precizeze că nu

poate să pună în executare Hotărârea nr. 540/2008, întrucât nu dispune de teren

intravilan.

Practic, nici până în

momentul judecării apelului, apelanții nu au fost puși în posesie cu nici o

suprafață de teren, situație față de care este evident că dispozițiile art. 8

din Legea nr. 10/2001 sunt inaplicabile în speța dedusă judecății.

Din concluziile

raportului de expertiză efectuate în apel a rezultat că terenul de 4210 mp.,

proprietatea apelanților-contestatori, reprezintă, o parte din el, cea mai

mare, teren aferent absolut indispensabil Spitalului Județean Pitești, iar pe

cealaltă parte se afla blocurile și căile de acces la acestea.

Din conținutul

aceluiași raport de expertiză rezultă în mod cert că în imediata vecinătate a

terenului în litigiu de 4.210 mp. proprietatea apelanților-reclamanți se află

suprafața de 3.690 mp., care nu reprezintă teren aferent Spitalului Județean

Argeș și care poate fi atribuită în compensare apelanților reclamanți.

S-a solicitat de

către apelanții-reclamanți să li se atribuie o parte din teren aferent

bisericii, respectiv 2412 mp., precizându-se că suprafața excede în mod evident

unei normale utilizări a construcțiilor și cum în materia Legii nr. 10/2001

este prevalat principiul restituirii în natură, se solicită restituirea acestui

teren.

Referitor la această

solicitare, Curtea a reținut că acest teren nu poate fi atribuit

apelanților-reclamanți, deoarece titularul dreptului de proprietate este

Consiliul Județean Argeș, care a atribuit acest teren în folosință gratuită Eparhiei

Argeșului Muscelului și nu se află la dispoziția unității deținătoare,

respectiv Primarul Municipiului Pitești, constituind, de asemenea, spațiul de

siguranță al bisericii.

Împotriva menționatei

decizii au declarat și motivat recurs, în termen legal, pârâta Primăria

municipiului Pitești, prin primar și contestatorii N.E., N.C. și R.A.

În dezvoltarea

motivelor de recurs formulate, pârâta Primăria Pitești, prin primar, a arătat

că la momentul punerii concluziilor cu ocazia soluționării apelului, a susținut

că și suprafața de 3690 mp reprezintă teren aferent Spitalului Județean

Pitești, este afectat de amenajări de utilitate publică, respectiv spațiu

verde, neputând, astfel, să fie restituită în natură.

Recurenta a menționat

că soluția instanței de apel este netemeinică și nelegală, având în vedere că

recurenta nu are calitatea de a efectua propuneri de măsuri reparatorii în

condițiile Legii nr. 10/2001, din două motive: terenul s-a aflat în C.A.P.

Bascov, iar, în prezent, persoana deținătoare este Consiliul Județean Argeș.

În ceea ce privește

spațiul verde identificat de expert, și acesta se află tot în domeniul public

al Județului Argeș, fiind teren sistematizat, situație în care se aplică Legea nr.

24/2007 privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din zonele

urbane, în conformitate cu care destinația acestora nu poate fi schimbată,

legea prevăzând sancțiuni.

Împrejurarea ca

suprafața de 3690 mp nu este ocupată de blocuri, reprezentând spațiu verde, nu

poate fi înțeleasă în sensul că este vorba de teren liber, supus restituirii în

natură.

Edificarea blocurilor

presupune, în egală măsură și existența amenajărilor și a dotărilor edilitare,

care să facă posibilă utilizarea în condiții normale și decente a ansamblurilor

de locuit. Aceeași situație se regăsește și în ceea ce privește terenul afectat

de construirea Spitalului Județean.

Terenul de 4082 mp,

fostă proprietate a lui N.P., a fost expropriat prin Decretul nr. 53/1978. în

cazul imobilelor expropriate, prin prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

legiuitorul a instituit exceptarea de la restituirea în natură a terenurilor,

chiar neocupate de construcții, dar afectate de servituți legale și alte

amenajări de utilitate publică. Prin sintagma „amenajări de utilitate publică”

se înțelege și amenajarea de spații verzi.

În dezvoltarea

motivelor de recurs formulate, apelanții-contestatori N.E., N.C. și R.A. au

arătat că trebuia împărtășită de către instanța de apel prima lor solicitare,

expusă și în concluziile scrise aflate la dosar, prin care au cerut în

principal restituirea în natură a terenului ce excede construcțiilor edificate

de biserică, respectiv a suprafeței de 2412 m.p, așa cum a fost identificată de

expertul cauzei, C.P., iar diferența până la suprafața totală de 4200 m.p., respectiv

1798 mp, să le fie atribuită din terenul de 3690 m.p. situat în imediata

vecinătate.

Motivarea instanței

că „titularul dreptului de proprietate este Consiliul Județean Argeș, iar în

plus reprezintă spațiul de siguranță al bisericii” este în contradicție cu

probele administrate în cauză.

Susținerile Primăriei

Pitești, cum că terenul ar face parte in domeniul public al Județului Argeș, nu

au nici un fundament juridic, Hotărârea de Guvern nr. 640 din 20 iunie 2002

fiind adoptată după apariția Legii nr. 10/2001 și după ce reclamanții au

solicitat restituirea în natură a terenului. Consiliul Județean Argeș nu este

proprietarul terenului.

Ca urmare, Primăria

avea obligația de a emite dispoziție, cu atât mai mult cu cât, în litigiile

privind dreptul de proprietate, Statul Român este reprezentat de unitatea

administrativ teritorială pe raza căreia este situat imobilul, aceasta fiind

situația la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, cât și la data

notificării Primăriei.

Instanța a nesocotit

dispozițiile art. 6.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001

și art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, fiind fără relevanță calificările date

de Legea nr. 213/1998.

Bunul nu deservește

domeniul public, câtă vreme la data de 19 decembrie 2007 (fila 229) terenul se

concesionează unei biserici și se încheie și un protocol datând din februarie

2008 (fila 206 apel), adică, în timpul judecății procesului, cu încălcarea art.

21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care sancționează cu nulitate absolută

orice act de înstrăinare, de concesionare, locație de gestiune etc. făcute până

la terminarea procedurilor administrative de soluționare a cererilor foștilor

proprietari. Acțiunea contestatorilor a fost promovată la data de 24 septembrie

2007.

Nici susținerea că terenul

ar fi zonă de siguranță a bisericii nu este reală față de concluziile

raportului de expertiză. Astfel, bisericii i-au fost atribuiți în folosință

2625,69 m.p, prin hotărârea Consiliului Județean Argeș nr. 165 din 19 decembrie

2007 (fila 229, dosar apel).

Construcția,

reprezentând biserică și anexe, ocupă 136 m.p, 7 m.p. reprezintă spațiul verde,

iar 1299 m.p. spațiu siguranță. Ori, așa cum s-a arătat și în instanța de apel,

suprafața este mult prea mare pentru o zonă de siguranță deservind orice fel de

construcție. Astfel, putea fi restituită în natură suprafața de 2412 m.p, iar

diferența de 1798 m.p. se putea atribui din cealaltă suprafață care li s-a

acordat în integralitate în natură, respectiv din cei 3690 mp.

În faza procesuală a

recursului a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, fiind

depuse la dosar adrese din partea Primăriei municipiului Pitești din care

rezultă că terenul atribuit în compensare, în suprafață de 3690 mp, este

aferent construcției Spitalului Județean Argeș, fiind situat în incinta acestei

unități, făcând parte din domeniul public al județului Argeș, conform H.G. nr. 447/2002

capitolul VI, anexa nr. 1 poziția 1.

Analizând recursurile

formulate, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acestea

sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Terenul pentru care

se solicită măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, în suprafață de

4200 mp, situat în Pitești, județul Argeș, a format obiect al Legii nr. 18/1991,

în temeiul căreia, prin adeverința nr. 3621 din 19 noiembrie 1991 a Comisiei

Comunale Bascov, contestatorilor și celorlalți moștenitori ai defunctului N.P

menționați în dispoziția nr. 3325/2007 emisă de Primarul municipiului Pitești,

contestată în prezenta cauză, li s-a recunoscut dreptul la acordarea de

despăgubiri, care însă nu au fost puse în executare până la acest moment.

Neexecutarea acestor

dispoziții a determinat pe contestatori să ceară restituirea în natură a

terenului, pe vechiul amplasament, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.

În acest sens

notificatorii N.P., autorul contestatorilor, N.I. și G.L. în calitate de fii ai

fostului proprietar, N.P., s-au adresat Primarului municipiului Pitești prin

notificarea nr. 2345/17352 din 6 noiembrie 2001, solicitând despăgubiri bănești

pentru acest teren, notificare precizată ulterior, la data de 6 septembrie 2005,

în sensul restituirii în natură a terenului sau acordării de despăgubiri

bănești.

Prin dispoziția

contestată nr. 3325/2007, Primarul municipiului Pitești a respins notificarea

cu motivarea că propunerea acordării de despăgubiri pentru terenul în litigiu a

fost făcută de către Comisia locală de fond funciar a comunei Bascov, potrivit

prevederilor art. 17 din Legea nr. 1/2000. Conform art. 3 al acestei

dispoziții, notificarea a fost înaintată spre competentă soluționare

instituției Prefectului din județul Argeș.

În prezentul recurs,

Primăria municipiului Pitești, reiterează lipsa calității sale de a efectua

propuneri de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, motivată de împrejurarea

că terenul s-a aflat la C.A.P. Bascov, iar în prezent unitatea deținătoare a

terenului este Consiliul Județean Argeș, terenul fiind sistematizat și destinat

utilizării în condiții normale a blocurilor și Spitalului Județean Argeș,

edificate pe acest teren, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin.

(3) al Legii nr. 10/2001, care nu permit restituirea acestui teren în natură.

Înalta Curte constată

că se invocă motivul de modificare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, însă instanța de recurs nu poate verifica criticile

menționate, fiind necesară administrarea de probe noi pentru determinarea

situației juridice a imobilului, deoarece nici una dintre instanțele de fond nu

a abordat în motivare temeiul preluării imobilului de către stat, pentru a se

putea verifica dacă în cauză este sau nu incidentă Legea nr. 10/2001, iar, în

cadrul acesteia, dacă se aplică art. 11 alin. (3). Se constată că prima

instanță de fond a reținut sub acest aspect că nu s-a dovedit pentru suprafața

de 4207 mp, datorită renunțării la expertiza încuviințată, care a fost temeiul

preluării imobilului de către stat și dacă terenul intră sau nu sub incidența

Legii nr. 10/2001.

În motivarea soluției

sale, după efectuarea expertizelor, instanța de apel nu a mai repus în discuție

temeiul juridic al trecerii în proprietatea statului, însă a considerat

aplicabilă Legea nr. 10/2001 ca urmare a faptului că sintagma „imobile solicitate”

din art. 8 al Legii nr. 10/2001 nu pune condiția ca imobilele să nu fi fost

solicitate spre reconstituire în temeiul Legii nr. 18/1991, ci să se fi acordat

în mod concret terenurile persoanelor îndreptățite. Cum până la momentul

judecării apelului s-a dovedit că apelanții nu au fost puși în posesie în

temeiul Legii nr. 18/1991, instanța de apel a considerat că nu se aplică în

cauză art. 8 al Legii nr. 10/2001. Însușindu-și concluziile celui de-al doilea

raport de expertiză efectuat în apel, față de care a înlăturat afirmația

Primarului municipiului Pitești că și suprafața de 3690 mp teren este aferentă

Spitalului Județean Argeș, a dispus restituirea în natură a acestui teren,

apreciindu-l ca fiind liber.

Sub acest aspect,

Înalta Curte observă că, în recurs, Primăria municipiului Pitești a susținut că

terenul de 3690 mp nu este liber, fiind situat în incinta Spitalului Județean,

atașând fotografii și schiță, probe contrare concluziilor raportului de

expertiză omologat de instanță.

De asemenea, Înalta

Curte consideră că existența unui teren liber, care poate fi restituit în

natură, nu se putea dovedi în absența stabilirii cu certitudine a modalității

în care imobilul a trecut în proprietatea statului, deoarece, în cazul

aplicării Legii nr. 10/2001, stabilirea situației juridice a terenului este

esențială în determinarea caracterului de teren liber, urmând a se face

aplicarea fie a art. 10, fie a art. 11 al Legii nr. 10/2001 (spre exemplu, în

cazul art. 11 alin. (4) nefiind posibilă restituirea în natură în nici o

situație, terenul neafectat de construcții nu este considerat ca fiind liber).

De altfel, în cererea de recurs se menționează de către Primăria municipiului

Pitești situația juridică a terenului, în sensul că terenul în suprafață de

4082 mp a fost expropriat prin Decretul nr. 53/1978, însă această împrejurare

nu a fost antamată de către instanța de apel.

Înalta Curte constată

că, pentru argumentele expuse, nu pot fi verificate nici criticile

recurenților-contestatori privind posibilitatea de restituire în natură a

suprafeței de 2412 mp pe alt amplasament, care presupune verificarea aceleiași

împrejurări, aceea ca terenul să fie liber, și nici critica privind lipsa de

relevanță a unei eventuale dețineri în prezent a terenului în domeniul public

al județului.

În ceea ce privește

deținerea terenului în prezent de către Consiliul Județean Argeș, invocată în

recurs de către Primăria municipiului Pitești, Înalta Curte constată că

instanța de apel nu a lămurit cine este actualul deținător al terenului în litigiu,

acordând prioritate concluziilor raportului de expertiză, fără a avea în vedere

împrejurarea că tot în cuprinsul expertizei se confirmă construirea pe teren a

Spitalului Județean Argeș și a două blocuri, iar, potrivit art. 2 pct. 2 al

anexei nr. 1 la Legea nr. 213/1998, domeniul public județean este alcătuit din

instituțiile publice de interes județean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale

județene și alte asemenea bunuri, dacă nu au fost declarate de uz sau interes

public național sau local.

Prin urmare, dacă nu

se făcea dovada declarării terenului de uz sau interes public național sau

local, instanța de apel nu putea reține o altă apartenență decât cea menționată

în textul legal menționat.

În aceste condiții,

fiind necesară administrarea de noi probe, Înalta Curte consideră că se impune

admiterea ambelor recursuri și casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași

instanță de apel, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmând ca, în

rejudecare instanța de apel să lămurească situația juridică a imobilului în

litigiu, pe vechiul amplasament, cât și a celui propus a fi acordat în

compensare.

De asemenea, vor fi

administrate probe pentru a se lămuri dacă contestatorii nu au beneficiat de

măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru a se evita obținerea

unei duble despăgubiri, și a se verifica dacă nu este posibilă obținerea de

măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 18/1991, având în vedere că persoanele

care au formulat notificarea nr. 2345/2001 au obținut deja recunoașterea

drepturilor lor pe calea Legii fondului funciar.

Deși în prezentul

recurs nu s-au formulat critici vizând greșita aplicare a Legii nr. 10/2001, în

raport de faptul că s-a obținut recunoașterea dreptului pretins în temeiul

Legii nr. 18/1991, acest aspect nu mai poate fi adus în discuție în cadrul

procesual în care s-a judecat prezenta contestație, însă Înalta Curte observă

că dispoziția contestată nr. 3325/2007 a fost dată în contradictoriu cu toți

moștenitorii defunctului N.P., care au formulat notificare, iar la judecarea

contestației împotriva acestei dispoziții au fost citați numai contestatorii,

nu și ceilalți moștenitori: N.I. și G.L., aspect care urmează a fi pus în

discuția părților cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de contestatorii N.E., N.R.A. și de pârâta Primăria Pitești, prin

primar, împotriva Deciziei nr. 40/A din 2 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești,

secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și

pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 13 mai 2011.