ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4055/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la 24 septembrie 2007, precizată ulterior sub aspectul calității procesuale pasive, contestatorii N.E., N.C. și R.A. au chemat în judecată pe pârâții: Primăria Municipiului Pitești, Primăria comunei Bascov și Comuna Bascov, Primarii municipiului Pitești și comunei Bascov, solicitând instanței prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 3325/2007 a Primarului municipiului Pitești, să fie obligați pârâții la întocmirea actelor pentru retrocedarea suprafeței de 4.200 m.p., teren situat în Pitești, și a suprafeței de 117 m.p. teren situat în Pitești, județul Argeș. În motivarea contestației se arată că cele două suprafețe de teren solicitate au fost deținute de autorii lor până la momentul preluării abuzive de către stat.

Terenul în suprafață de 4.200 m.p. situat în Pitesti, este, în prezent, ocupat parțial de construcția blocurilor, însă aproximativ trei sferturi reprezintă curtea excesivă a Spitalului Județean Argeș și parcarea din fața acestei instituții. Au mai arătat reclamanții că, urmare a notificărilor insistente adresate Primăriei Municipiului Pitești în temeiul Legii nr. 10/2001 aceasta, în loc să dea curs favorabil notificărilor, a atribuit o mare parte din teren construcției anexelor Bisericii, iar în prezent, se încearcă o nouă atribuire și pentru suprafața de 2.600 m.p., ca teren aferent. Prin încheierea din data de 11 martie 2008 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei Bascov, constatându-se că aceasta nu are calitate procesuală pasivă.

Prin sentința civilă nr. 158 din 1 iulie 2008, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins contestația. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin cererea formulata reclamanții au solicitat și retrocedarea suprafeței de 117 m.p. situat în Pitești, or cererea de față a fost adresată direct instanței, fără parcurgerea procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001 și după expirarea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, prin dispozițiile modificatoare ale Legii nr. 247/2005 nefiind instituite noi proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor. Pe parcursul procesului, au precizat în mod expres că nu solicită această suprafață de teren. Cu notificarea înregistrată la Primăria Municipiului Pitești sub nr. 2345/2001, autorul reclamanților, N.P.

a solicitat împreună cu frații săi, N.I. și G., despăgubiri bănești pentru suprafața de 4.207 m.p. validată conform Legii nr. 18/1991, dar pentru care nu există punere în posesie. Prin dispoziția nr. 3325 din 12 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Pitești a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri bănești sau orice fel de despăgubiri formulată de N.I, G.L. și N.P., în prezent decedat, cu moștenitorii N.E., N.C. și R.A. S-a reținut că, notificatorii au făcut dovada dreptului de proprietate cu adeverința de rol agricol nr. 30241 din 31 august 2001 în care se arată că autorul lor, N.P. figurează cu suprafața de 76 ari în perioada 1959-1962, suprafață ce li s-a reconstituit notificatorilor în temeiul Legii nr. 18/1991 de către Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș la propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Bascov, fiind puși în posesie cu suprafața de 3393 m.p., iar pentru diferența de teren de 4.207 m.p.

Primăria Bascov a propus acordarea de despăgubiri bănești, potrivit art. 17 din Legea nr. 1/2000 - Anexa 39, poz. 33. Reclamanții sunt moștenitorii defunctului N.P., care, potrivit adeverinței nr. 30241 din 31 august 2001 eliberată de Primăria Municipiului Pitești (f. 38), a deținut rol agricol în Pitești, fiind înregistrat în Vol. 2, perioada 1959-1962 cu suprafața totală de 76 ari. Prin H.C.J.F.F. Argeș nr. 105 din 28 octombrie 1991 (f. 96-97) a fost validată propunerea C.L.F.F. Bascov fiind validat autorul N.P., cu moștenitorii N.I., N.P, G.L. pentru suprafața de 0,76 ha. Conform Titlului de proprietate nr. 134124 din 31 ianuarie 2006 (f. 98), aceștia au fost puși în posesie pe raza Municipiului Pitești cu suprafața de 3.392 m.p.

Pentru diferența de 4.207 m.p. N.I., G.L. și autorul reclamanților, N.P. au fost trecuți la despăgubiri în anexa nr. 39, poz. 33 din H.C.J.F.F. Argeș nr. 949/2003, iar prin Hotărârea nr. 393 din 25 octombrie 2007 a aceleiași comisii a fost desființată poz.33 din anexa nr. 39, fiind trecuți în anexa 49, poz. 33 (f. 109) pentru punerea în posesie cu teren de la A.D.S. Reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului N.P., pentru suprafața de 4.207 m.p., însă din probele administrate nu reiese care a fost temeiul preluării acestui teren în proprietatea statului. Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile legii speciale reparatorii nu sunt aplicabile ori de câte ori regimul juridic al acestora a fost reglementat de Legile fondului funciar.

Cum din probele administrate în cauză nu s-a putut stabili dacă terenul în suprafață de 4.207 m.p. intră sau nu sub incidența Legii nr. 10/2001 și, având în vedere că potrivit Legii nr. 247/2005, această lege are caracter de complinire în raport cu Legile Fondului Funciar, prin care s-au reconstituit moștenitorilor defunctului N.P. dreptul de proprietate și pentru suprafața de 4.207 m.p., instanța în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 a respins acțiunea ca neîntemeiată. Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal au declarat apel reclamanții. Prin Decizia civilă nr. 40/A din 02 aprilie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de contestatorii N.E., N.C., R.A.; a schimbat sentința în sensul că a admis contestația și a dispus anularea dispoziției nr. 3325/2007 emisă de Primarul municipiului Pitești.

A atribuit apelanților terenul în suprafață de 3690 mp identificat în anexa 3, a raportului de expertiză tehnică, fila 307 apel, care face parte integranta din prezenta decizie, delimitat de punctele 20-9-10-11-12-13-14-25-15-16-17-18-19, prin compensare în echivalent, iar pentru diferența de până la 4210 mp., a acordat măsuri reparatorii prin echivalent conform Legii speciale nr. 247/2005.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conformă normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de Lega nr. 10/2001, dacă terenul respectiv este disponibil și anume nu este ocupat de construcții ale terților ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariția legii, persoanele fizice cărora li s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul legilor anterioare.

Ținând seama că legiuitorul a avut în vedere și imobilele care nu au fost restituite prin formularea „și nerestituite” cuprinsă de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, rezultă că domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative reparatorii în materie imobiliară, inclusiv din fondul funciar, în sensul că sfera de aplicare a acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care până la intrarea în vigoare a legii speciale, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.

În acest sens, sintagma „imobile solicitate” din art. 8 al Legii nr. 10/2001, nu pune condiția ca imobilele să nu fi fost solicitate spre reconstituire în temeiul Legii fondului funciar, ci să se fi acordat în mod concret terenurile persoanelor îndreptățite În speța dedusă judecății, așa după cum se poate observa, inițial terenul în litigiu a făcut obiectul Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar nr. 397/2007, apelanții reclamanți fiind propuși în anexa nr. 49 să primească teren fizic pe raza comunei Mărăcineni, ulterior, în timpul judecării procesului de față, a fost modificată hotărârea inițială prin Hotărârea nr. 540/2008 a aceleiași Comisii Județene Argeș, prin care s-a schimbat amplasamentul de la Mărăcineni, la I.N.C.D.B.H.

Ștefănești, pentru ca, în final, această din urmă instituție să precizeze că nu poate să pună în executare Hotărârea nr. 540/2008, întrucât nu dispune de teren intravilan. Practic, nici până în momentul judecării apelului, apelanții nu au fost puși în posesie cu nici o suprafață de teren, situație față de care este evident că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 sunt inaplicabile în speța dedusă judecății. Din concluziile raportului de expertiză efectuate în apel a rezultat că terenul de 4210 mp., proprietatea apelanților-contestatori, reprezintă, o parte din el, cea mai mare, teren aferent absolut indispensabil Spitalului Județean Pitești, iar pe cealaltă parte se afla blocurile și căile de acces la acestea.

Din conținutul aceluiași raport de expertiză rezultă în mod cert că în imediata vecinătate a terenului în litigiu de 4.210 mp. proprietatea apelanților-reclamanți se află suprafața de 3.690 mp., care nu reprezintă teren aferent Spitalului Județean Argeș și care poate fi atribuită în compensare apelanților reclamanți. S-a solicitat de către apelanții-reclamanți să li se atribuie o parte din teren aferent bisericii, respectiv 2412 mp., precizându-se că suprafața excede în mod evident unei normale utilizări a construcțiilor și cum în materia Legii nr. 10/2001 este prevalat principiul restituirii în natură, se solicită restituirea acestui teren.

Referitor la această solicitare, Curtea a reținut că acest teren nu poate fi atribuit apelanților-reclamanți, deoarece titularul dreptului de proprietate este Consiliul Județean Argeș, care a atribuit acest teren în folosință gratuită Eparhiei Argeșului Muscelului și nu se află la dispoziția unității deținătoare, respectiv Primarul Municipiului Pitești, constituind, de asemenea, spațiul de siguranță al bisericii. Împotriva menționatei decizii au declarat și motivat recurs, în termen legal, pârâta Primăria municipiului Pitești, prin primar și contestatorii N.E., N.C. și R.A. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, pârâta Primăria Pitești, prin primar, a arătat că la momentul punerii concluziilor cu ocazia soluționării apelului, a susținut că și suprafața de 3690 mp reprezintă teren aferent Spitalului Județean Pitești, este afectat de amenajări de utilitate publică, respectiv spațiu verde, neputând, astfel, să fie restituită în natură.

Recurenta a menționat că soluția instanței de apel este netemeinică și nelegală, având în vedere că recurenta nu are calitatea de a efectua propuneri de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, din două motive: terenul s-a aflat în C.A.P. Bascov, iar, în prezent, persoana deținătoare este Consiliul Județean Argeș. În ceea ce privește spațiul verde identificat de expert, și acesta se află tot în domeniul public al Județului Argeș, fiind teren sistematizat, situație în care se aplică Legea nr. 24/2007 privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din zonele urbane, în conformitate cu care destinația acestora nu poate fi schimbată, legea prevăzând sancțiuni. Împrejurarea ca suprafața de 3690 mp nu este ocupată de blocuri, reprezentând spațiu verde, nu poate fi înțeleasă în sensul că este vorba de teren liber, supus restituirii în natură.

Edificarea blocurilor presupune, în egală măsură și existența amenajărilor și a dotărilor edilitare, care să facă posibilă utilizarea în condiții normale și decente a ansamblurilor de locuit. Aceeași situație se regăsește și în ceea ce privește terenul afectat de construirea Spitalului Județean. Terenul de 4082 mp, fostă proprietate a lui N.P., a fost expropriat prin Decretul nr. 53/1978. în cazul imobilelor expropriate, prin prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a instituit exceptarea de la restituirea în natură a terenurilor, chiar neocupate de construcții, dar afectate de servituți legale și alte amenajări de utilitate publică. Prin sintagma „amenajări de utilitate publică” se înțelege și amenajarea de spații verzi.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, apelanții-contestatori N.E., N.C. și R.A. au arătat că trebuia împărtășită de către instanța de apel prima lor solicitare, expusă și în concluziile scrise aflate la dosar, prin care au cerut în principal restituirea în natură a terenului ce excede construcțiilor edificate de biserică, respectiv a suprafeței de 2412 m.p, așa cum a fost identificată de expertul cauzei, C.P., iar diferența până la suprafața totală de 4200 m.p., respectiv 1798 mp, să le fie atribuită din terenul de 3690 m.p. situat în imediata vecinătate. Motivarea instanței că „titularul dreptului de proprietate este Consiliul Județean Argeș, iar în plus reprezintă spațiul de siguranță al bisericii” este în contradicție cu probele administrate în cauză.

Susținerile Primăriei Pitești, cum că terenul ar face parte in domeniul public al Județului Argeș, nu au nici un fundament juridic, Hotărârea de Guvern nr. 640 din 20 iunie 2002 fiind adoptată după apariția Legii nr. 10/2001 și după ce reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului. Consiliul Județean Argeș nu este proprietarul terenului. Ca urmare, Primăria avea obligația de a emite dispoziție, cu atât mai mult cu cât, în litigiile privind dreptul de proprietate, Statul Român este reprezentat de unitatea administrativ teritorială pe raza căreia este situat imobilul, aceasta fiind situația la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, cât și la data notificării Primăriei. Instanța a nesocotit dispozițiile art. 6.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, fiind fără relevanță calificările date de Legea nr. 213/1998.

Bunul nu deservește domeniul public, câtă vreme la data de 19 decembrie 2007 (fila 229) terenul se concesionează unei biserici și se încheie și un protocol datând din februarie 2008 (fila 206 apel), adică, în timpul judecății procesului, cu încălcarea art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care sancționează cu nulitate absolută orice act de înstrăinare, de concesionare, locație de gestiune etc. făcute până la terminarea procedurilor administrative de soluționare a cererilor foștilor proprietari. Acțiunea contestatorilor a fost promovată la data de 24 septembrie 2007. Nici susținerea că terenul ar fi zonă de siguranță a bisericii nu este reală față de concluziile raportului de expertiză. Astfel, bisericii i-au fost atribuiți în folosință 2625,69 m.p, prin hotărârea Consiliului Județean Argeș nr. 165 din 19 decembrie 2007 (fila 229, dosar apel).

Construcția, reprezentând biserică și anexe, ocupă 136 m.p, 7 m.p. reprezintă spațiul verde, iar 1299 m.p. spațiu siguranță. Ori, așa cum s-a arătat și în instanța de apel, suprafața este mult prea mare pentru o zonă de siguranță deservind orice fel de construcție. Astfel, putea fi restituită în natură suprafața de 2412 m.p, iar diferența de 1798 m.p. se putea atribui din cealaltă suprafață care li s-a acordat în integralitate în natură, respectiv din cei 3690 mp. În faza procesuală a recursului a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar adrese din partea Primăriei municipiului Pitești din care rezultă că terenul atribuit în compensare, în suprafață de 3690 mp, este aferent construcției Spitalului Județean Argeș, fiind situat în incinta acestei unități, făcând parte din domeniul public al județului Argeș, conform H.G.

nr. 447/2002 capitolul VI, anexa nr. 1 poziția 1. Analizând recursurile formulate, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente: Terenul pentru care se solicită măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, în suprafață de 4200 mp, situat în Pitești, județul Argeș, a format obiect al Legii nr. 18/1991, în temeiul căreia, prin adeverința nr. 3621 din 19 noiembrie 1991 a Comisiei Comunale Bascov, contestatorilor și celorlalți moștenitori ai defunctului N.P menționați în dispoziția nr. 3325/2007 emisă de Primarul municipiului Pitești, contestată în prezenta cauză, li s-a recunoscut dreptul la acordarea de despăgubiri, care însă nu au fost puse în executare până la acest moment.

Neexecutarea acestor dispoziții a determinat pe contestatori să ceară restituirea în natură a terenului, pe vechiul amplasament, conform prevederilor Legii nr. 10/2001. În acest sens notificatorii N.P., autorul contestatorilor, N.I. și G.L. în calitate de fii ai fostului proprietar, N.P., s-au adresat Primarului municipiului Pitești prin notificarea nr. 2345/17352 din 6 noiembrie 2001, solicitând despăgubiri bănești pentru acest teren, notificare precizată ulterior, la data de 6 septembrie 2005, în sensul restituirii în natură a terenului sau acordării de despăgubiri bănești. Prin dispoziția contestată nr. 3325/2007, Primarul municipiului Pitești a respins notificarea cu motivarea că propunerea acordării de despăgubiri pentru terenul în litigiu a fost făcută de către Comisia locală de fond funciar a comunei Bascov, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 1/2000.

Conform art. 3 al acestei dispoziții, notificarea a fost înaintată spre competentă soluționare instituției Prefectului din județul Argeș. În prezentul recurs, Primăria municipiului Pitești, reiterează lipsa calității sale de a efectua propuneri de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, motivată de împrejurarea că terenul s-a aflat la C.A.P. Bascov, iar în prezent unitatea deținătoare a terenului este Consiliul Județean Argeș, terenul fiind sistematizat și destinat utilizării în condiții normale a blocurilor și Spitalului Județean Argeș, edificate pe acest teren, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) al Legii nr. 10/2001, care nu permit restituirea acestui teren în natură.

Înalta Curte constată că se invocă motivul de modificare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, însă instanța de recurs nu poate verifica criticile menționate, fiind necesară administrarea de probe noi pentru determinarea situației juridice a imobilului, deoarece nici una dintre instanțele de fond nu a abordat în motivare temeiul preluării imobilului de către stat, pentru a se putea verifica dacă în cauză este sau nu incidentă Legea nr. 10/2001, iar, în cadrul acesteia, dacă se aplică art. 11 alin. (3). Se constată că prima instanță de fond a reținut sub acest aspect că nu s-a dovedit pentru suprafața de 4207 mp, datorită renunțării la expertiza încuviințată, care a fost temeiul preluării imobilului de către stat și dacă terenul intră sau nu sub incidența Legii nr. 10/2001.

În motivarea soluției sale, după efectuarea expertizelor, instanța de apel nu a mai repus în discuție temeiul juridic al trecerii în proprietatea statului, însă a considerat aplicabilă Legea nr. 10/2001 ca urmare a faptului că sintagma „imobile solicitate” din art. 8 al Legii nr. 10/2001 nu pune condiția ca imobilele să nu fi fost solicitate spre reconstituire în temeiul Legii nr. 18/1991, ci să se fi acordat în mod concret terenurile persoanelor îndreptățite. Cum până la momentul judecării apelului s-a dovedit că apelanții nu au fost puși în posesie în temeiul Legii nr. 18/1991, instanța de apel a considerat că nu se aplică în cauză art. 8 al Legii nr. 10/2001. Însușindu-și concluziile celui de-al doilea raport de expertiză efectuat în apel, față de care a înlăturat afirmația Primarului municipiului Pitești că și suprafața de 3690 mp teren este aferentă Spitalului Județean Argeș, a dispus restituirea în natură a acestui teren, apreciindu-l ca fiind liber.

Sub acest aspect, Înalta Curte observă că, în recurs, Primăria municipiului Pitești a susținut că terenul de 3690 mp nu este liber, fiind situat în incinta Spitalului Județean, atașând fotografii și schiță, probe contrare concluziilor raportului de expertiză omologat de instanță. De asemenea, Înalta Curte consideră că existența unui teren liber, care poate fi restituit în natură, nu se putea dovedi în absența stabilirii cu certitudine a modalității în care imobilul a trecut în proprietatea statului, deoarece, în cazul aplicării Legii nr. 10/2001, stabilirea situației juridice a terenului este esențială în determinarea caracterului de teren liber, urmând a se face aplicarea fie a art. 10, fie a art. 11 al Legii nr. 10/2001 (spre exemplu, în cazul art. 11 alin. (4) nefiind posibilă restituirea în natură în nici o situație, terenul neafectat de construcții nu este considerat ca fiind liber).

De altfel, în cererea de recurs se menționează de către Primăria municipiului Pitești situația juridică a terenului, în sensul că terenul în suprafață de 4082 mp a fost expropriat prin Decretul nr. 53/1978, însă această împrejurare nu a fost antamată de către instanța de apel. Înalta Curte constată că, pentru argumentele expuse, nu pot fi verificate nici criticile recurenților-contestatori privind posibilitatea de restituire în natură a suprafeței de 2412 mp pe alt amplasament, care presupune verificarea aceleiași împrejurări, aceea ca terenul să fie liber, și nici critica privind lipsa de relevanță a unei eventuale dețineri în prezent a terenului în domeniul public al județului.

În ceea ce privește deținerea terenului în prezent de către Consiliul Județean Argeș, invocată în recurs de către Primăria municipiului Pitești, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a lămurit cine este actualul deținător al terenului în litigiu, acordând prioritate concluziilor raportului de expertiză, fără a avea în vedere împrejurarea că tot în cuprinsul expertizei se confirmă construirea pe teren a Spitalului Județean Argeș și a două blocuri, iar, potrivit art. 2 pct. 2 al anexei nr. 1 la Legea nr. 213/1998, domeniul public județean este alcătuit din instituțiile publice de interes județean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale județene și alte asemenea bunuri, dacă nu au fost declarate de uz sau interes public național sau local.

Prin urmare, dacă nu se făcea dovada declarării terenului de uz sau interes public național sau local, instanța de apel nu putea reține o altă apartenență decât cea menționată în textul legal menționat. În aceste condiții, fiind necesară administrarea de noi probe, Înalta Curte consideră că se impune admiterea ambelor recursuri și casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmând ca, în rejudecare instanța de apel să lămurească situația juridică a imobilului în litigiu, pe vechiul amplasament, cât și a celui propus a fi acordat în compensare.

De asemenea, vor fi administrate probe pentru a se lămuri dacă contestatorii nu au beneficiat de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru a se evita obținerea unei duble despăgubiri, și a se verifica dacă nu este posibilă obținerea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 18/1991, având în vedere că persoanele care au formulat notificarea nr. 2345/2001 au obținut deja recunoașterea drepturilor lor pe calea Legii fondului funciar.

Deși în prezentul recurs nu s-au formulat critici vizând greșita aplicare a Legii nr. 10/2001, în raport de faptul că s-a obținut recunoașterea dreptului pretins în temeiul Legii nr. 18/1991, acest aspect nu mai poate fi adus în discuție în cadrul procesual în care s-a judecat prezenta contestație, însă Înalta Curte observă că dispoziția contestată nr. 3325/2007 a fost dată în contradictoriu cu toți moștenitorii defunctului N.P., care au formulat notificare, iar la judecarea contestației împotriva acestei dispoziții au fost citați numai contestatorii, nu și ceilalți moștenitori: N.I. și G.L., aspect care urmează a fi pus în discuția părților cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de contestatorii N.E., N.R.A. și de pârâta Primăria Pitești, prin primar, împotriva Deciziei nr. 40/A din 2 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2011.