ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1123/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamantul, F.P.S. București, a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA Tomești la plata sumei de 114.359.927 lei, contravaloare dividende datorate pentru exercițiul financiar 1995 și la plata sumei de 152.636.885 lei, reprezentând daune-interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 983 din 20 septembrie 1999, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta SC C. SA Tomești la plata sumei de 114.359.927 lei, cu titlu de dividende. A fost respins capătul de cerere privind daunele-interese moratorii.

Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 15 din 21 februarie 2000, a respins apelul declarat de reclamant ca nefondat. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1447 din 7 martie 2001, a admis recursul declarat de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București (fost F.P.S.) împotriva deciziei nr. 15 din 21 februarie 2000 a Curții de Apel Iași, pe care a casat-o și a trimis cauza, spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe. După rejudecare, Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 23 din 23 aprilie 2002, a admis apelul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, împotriva sentinței civile nr. 983 din 20 septembrie 1999 a Tribunalului Iași, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost obligată pârâta și la plata sumei de 152.051.526 lei daune.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva menționatei decizii, reclamanta, A.P.A.P.S. București, a declarat recurs, în temeiul art. 304, pct. 7 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului sau, astfel cum a fost formulat. Recurenta, în criticile formulate, susține, în esență, că instanța de apel, dintr-o eroare, deși a menționat că s-a admis apelul, nu a acordat suma de 152.636.885 lei daune, ci doar 152.051.526 lei daune, acordând astfel o sumă într-un cuantum mai redus decât suma solicitată prin acțiune. Recurenta a menționat și faptul că, deoarece s-a admis acțiunea A.P.A.P.S., se impunea și admiterea integrală a cheltuielilor de judecată din fond, în cuantum total de 8.604.936 lei, nu numai de 7.552.198 lei menționată în sentința civilă nr. 983 din 20 septembrie 1999. Recursul este nefondat.

Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță, nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Cu privire la cuantumul daunelor moratorii solicitat, corect instanța de apel a avut în vedere precizările făcute de A.P.A.P.S. în această fază de judecată, or, prin calea de atac promovată, își contestă propriul calcul. Așa fiind, cum hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, Curtea urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, împotriva deciziei nr. 23 din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2003.