ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2426/2003

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, prin sentința 1490 din 14 decembrie 2000, a respins acțiunea reclamantei SC C. SA Sinaia, împotriva pârâtei SC H.S. L.T.D. Azuga, considerând lipsa culpei în derularea raporturilor contractuale. Instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada înaintării a două facturi fiscale de plată a redevențelor, așa încât nu poate cere rezilierea contractului de leasing imobiliar și nici despăgubiri. Curtea de Apel Ploiești a menținut soluția, astfel pronunțată, prin decizia nr. 692 din 23 mai 2001. În recursul declarat, Instanța Supremă, prin decizia 5161 din 18 septembrie 2002, a modificat decizia instanței de apel și, admițând apelul, a schimbat sentința, a admis acțiunea, reziliind contractul de leasing imobiliar și obligând pe pârâtă la 485.300.000 lei despăgubiri și la 24.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a formulat contestație în anulare, susținând că dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care e specifică instanțelor de recurs, în situația în care hotărârea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau dacă instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare (art. 318 C. proc. civ.). Interpretarea textului nu poate fi extensivă, așa încât nu se poate ataca, pe această cale, hotărârea dată în recurs, pentru că situația de fapt ar fi greșit reținută de această instanță. Greșeala materială trebuie să fie substanțială pentru a conduce la anularea hotărârii, astfel, calea de atac extraordinară s-ar transforma într-un recurs la recursul deja soluționat.

De altfel, evocând culpa recurentei-reclamante, contestatoarea nu și-a întemeiat contestația în anulare pe argumente care să concluzioneze asupra esențialei greșeli materiale a hotărârii instanței de recurs. Analiza deciziei atacate relevă lipsa bunei credințe a pârâtei care, deși obligată la plata redevențelor până în a 25-a zi a lunii, două luni consecutive nu a îndeplinit obligația . Astfel nu se poate pune în discuție existența unei greșeli materiale săvârșite de judecata în recurs, motiv pentru care, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația împotriva deciziei 5161 din 18 septembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondată, contestația în anulare a deciziei nr. 5161 din 18 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, formulată de SC H.S. L.T.D. Azuga. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.