ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 755/2006

Asupra cererilor, din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială prin decizia nr. 1715 din 11 martie 2005 a respins ca

nefondat recursul declarat de pârâta SC M.I. SA Buzău împotriva deciziei nr. 349

din 7 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de control judiciar a reținut că:

Printr-o corectă și integrală

apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi

juridice în cadrul contractului de leasing imobiliar din 6 mai 1998, întinderea

drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, termenul, prețul și modalitatea

de plată, răspundere care intervine atunci când nu sunt respectate clauzele

contractuale, condițiile de modificare a contractului, precum și posibilitatea

de soluționare a unor eventuale litigii.

Raportat la obiectul cererii de

chemare în judecată, instanța de apel prin admiterea apelului a schimbat în

parte sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea pârâtei,

constatând că a fost executat în întregime contractul de leasing imobiliar și a

obligat pârâta să încheie și să predea reclamantei apelante imobilul obiect al

contractului, cu factură reziduală.

Instanța nu a acordat mai mult decât

s-a cerut existând o deplină concordanță între obiectul cererii introductive

formulată de reclamantă și limitele în care instanța de apel a admis cererea,

astfel că aceasta este nejustificată.

Nu poate fi primită nici critica

recurentei referitoare la împrejurarea că motivarea deciziei este insuficientă

și contradictorie, conținând și motive de natura pricinii.

Instanța de apel, amplu motivat și

bine documentat a răspuns la fiecare motiv de apel al reclamantei, raportat și

la apărările invocate de pârâtă. Detaliat și clar au fost expuse toate

argumentele de fapt și de drept care au fundamentat această soluție juridică, a

admiterii apelului reclamantei în principal prin prezentarea raporturilor

juridice inițial existente între părți, respectiv contractul de închiriere,

continuând cu transformarea lui în contract de leasing imobiliar cu clauză

fermă de vânzare, stabilirea valorii investițiilor efectuate, plățile efectiv

făcute și cadrul legal aplicabil în materie.

Nici pentru celelalte împrejurări

contestate în motivele de recurs vizând interpretarea greșită a actului dedus

judecății, a schimbării naturii și înțelesului lămurit al acestuia și

interpretarea modalității efectuării investițiilor și a plății, nu există

suport legal de admitere a lor. Relevanță juridică maximă în contextul probator

o are procesul verbal de la data de 22 decembrie 1997 al ședinței acționarilor

SC M.I. SA Buzău, ocazie cu care s-a pus în discuție raportul de evaluare și

fișa de fundamentare privind activul atelier S.D.V. și prin care s-a aprobat ca

valoarea de bază luată în calcul la întocmirea contractului de leasing

imobiliar pentru activul descris anterior să fie de 600.000 lei.

Din verificarea motivării instanței

de apel se remarcă fără echivoc, că au fost avute în vedere expertizele

efectuate în cauză, care au avut în realitate aceleași concluzii în sensul că

au relevat faptul că apelanta a procedat în mod corect și că investițiile

acesteia au fost incluse în prețul contractului.

Faptul că nu a fost avută în

considerație expertiza întocmită de expert Z.M. a fost o apreciere corectă a

instanței de apel, determinate de argumente bine justificate de ultima

expertiză, care a concluzionat că toate valorile au fost actualizate cu același

indice de inflație, iar prin plata sumei finale de 76.424.592 lei plus T.V.A.

aferent făcută de reclamantă către pârâtă plățile efectuate acoperă integral datoriile

avute, conform contractului de leasing imobiliar.

de 24 martie 2005 sub nr. 1153/2005, la Înalta Curte de Casație și Justiție,

pârâta SC MIC-IND SA Buzău a formulat contestație în anulare împotriva deciziei

nr. 1715 din 11 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în dosarul comercial nr. 9076/2004, solicitând anularea deciziei și menținerea

ca temeinică și legală a sentinței nr. 88 din 2 februarie 2004 a Tribunalului

Buzău Secția Comercială și de Contencios Administrativ.

În motivarea contestației în

anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., se susține că:

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor prin care pârâta a arătat

că reclamanta mai are 17 rate.

- nici una din instanțe, în apel și

recurs nu a avut în vedere că investițiile anterioare încheierii contractului

au fost luate în calcul cu ocazia evaluării activului căruia i s-a stabilit o

valoare comercială și nu o valoare în sine.

- nu s-a răspuns motivelor de recurs

privitoare la modul în care instanța de apel a înțeles să facă aplicarea art. 7,

8, 9 și 10 din contractul de leasing.

- instanța de apel și instanța de

recurs în evocarea fondului nu au fost preocupate să analizeze în vreun fel

cererea reconvențională formulată de pârâtă.

de 24 martie 2005 sub nr. 1152/2005, la Înalta Curte de Casație și Justiție,

pârâta SC M.I. SA Buzău a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1715

din 11 martie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.

9076/2004 pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ.,

solicitând casarea deciziei nr. 349 din 7 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești și

menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 88 din 2 februarie 2004 a

Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ.

În motivarea cererii se arată că:

- dispozitivul hotărârii cuprinde

dispoziții potrivnice care nu se pot aduce la îndeplinire.

- instanța de apel a dat altceva

decât s-a cerut.

de 17 februarie 2006 sub nr. 7194 la Înalta Curte de Casație și Justiție SC M.I.

SA a solicitat să se îndrepte eroarea materială cuprinsă în încheierea din 22

noiembrie 2005 în sensul de a se consemna că această societate nu a renunțat la

judecarea contestației în anulare.

1) Contestația în anulare este

nefondată pentru următoarele considerente:

Instanța de recurs a examinat și a

analizat motivele de critică invocate, răspunzând punctual argumentelor

formulate de recurent.

Ori, așa cum rezultă din examinarea

deciziei atacate instanța de recurs a cercetat criticile formulate astfel că

nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație

și Justiție va respinge contestația în anulare ca nefondată.

2) Cererea de revizuire este

inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Obiectul revizuirii este determinat

chiar prin dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

Potrivit acestui text se poate

solicita revizuirea „unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță atunci când evocă

fondul”.

Având în vedere că cererea de

revizuire formulată de revizuienta SC M.I. SA Buzău este îndreptată împotriva

unei hotărâri pronunțate în regres, prin care s-a respins recursul, cererea

este inadmisibilă.

Prin urmare nu au acest caracter și

nu pot fi atacate pe calea revizuirii, hotărârile prin care s-a respins

recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.

pârâtei de îndreptare a erorii materiale cuprinsă în încheierea din 22

noiembrie 2005 în sensul de a se consemna că această societate renunță la

judecarea contestației în anulare este neîntemeiată pentru următoarele

considerente:

Prin încheierea de ședință din data

de 22 noiembrie 2005 a constatat că prin concluziile scrise depuse la dosarul

cauzei în data de 22 noiembrie 2005, pârâta SC M.I. SA Buzău a solicitat

admiterea contestației în anulare contrar concluziilor orale prin care a

renunțat la judecarea acestei cereri în temeiul art. 246 C. proc. civ., pentru

ca, contestatoarea să formuleze în scris cererea de renunțare la judecarea

contestației în anulare în condițiile de regularitate prevăzute de art. 133

alin. (1) C. proc. civ. și a dispus repunerea cauzei pe rol.

În consecință, Înalta Curte va

respinge cererea pârâtei pentru îndreptarea erorii materiale cuprinsă în încheierea

din 22 noiembrie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată contestația

în anulare formulată de SC M.I. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 1715 din 11

martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Respinge, ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de aceeași parte împotriva aceleiași decizii.

Respinge cererea de îndreptare a

erorii materiale din încheierea din 22 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 februarie 2006.