ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 755/2006

Asupra cererilor, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială prin decizia nr. 1715 din 11 martie 2005 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.I. SA Buzău împotriva deciziei nr. 349 din 7 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut că: Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice în cadrul contractului de leasing imobiliar din 6 mai 1998, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, termenul, prețul și modalitatea de plată, răspundere care intervine atunci când nu sunt respectate clauzele contractuale, condițiile de modificare a contractului, precum și posibilitatea de soluționare a unor eventuale litigii.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de apel prin admiterea apelului a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea pârâtei, constatând că a fost executat în întregime contractul de leasing imobiliar și a obligat pârâta să încheie și să predea reclamantei apelante imobilul obiect al contractului, cu factură reziduală. Instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut existând o deplină concordanță între obiectul cererii introductive formulată de reclamantă și limitele în care instanța de apel a admis cererea, astfel că aceasta este nejustificată. Nu poate fi primită nici critica recurentei referitoare la împrejurarea că motivarea deciziei este insuficientă și contradictorie, conținând și motive de natura pricinii.

Instanța de apel, amplu motivat și bine documentat a răspuns la fiecare motiv de apel al reclamantei, raportat și la apărările invocate de pârâtă. Detaliat și clar au fost expuse toate argumentele de fapt și de drept care au fundamentat această soluție juridică, a admiterii apelului reclamantei în principal prin prezentarea raporturilor juridice inițial existente între părți, respectiv contractul de închiriere, continuând cu transformarea lui în contract de leasing imobiliar cu clauză fermă de vânzare, stabilirea valorii investițiilor efectuate, plățile efectiv făcute și cadrul legal aplicabil în materie. Nici pentru celelalte împrejurări contestate în motivele de recurs vizând interpretarea greșită a actului dedus judecății, a schimbării naturii și înțelesului lămurit al acestuia și interpretarea modalității efectuării investițiilor și a plății, nu există suport legal de admitere a lor.

Relevanță juridică maximă în contextul probator o are procesul verbal de la data de 22 decembrie 1997 al ședinței acționarilor SC M.I. SA Buzău, ocazie cu care s-a pus în discuție raportul de evaluare și fișa de fundamentare privind activul atelier S.D.V. și prin care s-a aprobat ca valoarea de bază luată în calcul la întocmirea contractului de leasing imobiliar pentru activul descris anterior să fie de 600.000 lei. Din verificarea motivării instanței de apel se remarcă fără echivoc, că au fost avute în vedere expertizele efectuate în cauză, care au avut în realitate aceleași concluzii în sensul că au relevat faptul că apelanta a procedat în mod corect și că investițiile acesteia au fost incluse în prețul contractului.

Faptul că nu a fost avută în considerație expertiza întocmită de expert Z.M. a fost o apreciere corectă a instanței de apel, determinate de argumente bine justificate de ultima expertiză, care a concluzionat că toate valorile au fost actualizate cu același indice de inflație, iar prin plata sumei finale de 76.424.592 lei plus T.V.A. aferent făcută de reclamantă către pârâtă plățile efectuate acoperă integral datoriile avute, conform contractului de leasing imobiliar. 1. Prin cererea înregistrată la data de 24 martie 2005 sub nr. 1153/2005, la Înalta Curte de Casație și Justiție, pârâta SC MIC-IND SA Buzău a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1715 din 11 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul comercial nr. 9076/2004, solicitând anularea deciziei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 88 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Buzău Secția Comercială și de Contencios Administrativ.

În motivarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., se susține că: instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor prin care pârâta a arătat că reclamanta mai are 17 rate. - nici una din instanțe, în apel și recurs nu a avut în vedere că investițiile anterioare încheierii contractului au fost luate în calcul cu ocazia evaluării activului căruia i s-a stabilit o valoare comercială și nu o valoare în sine. - nu s-a răspuns motivelor de recurs privitoare la modul în care instanța de apel a înțeles să facă aplicarea art. 7, 8, 9 și 10 din contractul de leasing. - instanța de apel și instanța de recurs în evocarea fondului nu au fost preocupate să analizeze în vreun fel cererea reconvențională formulată de pârâtă.

2. Prin cererea înregistrată la data de 24 martie 2005 sub nr. 1152/2005, la Înalta Curte de Casație și Justiție, pârâta SC M.I. SA Buzău a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1715 din 11 martie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 9076/2004 pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei nr. 349 din 7 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 88 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ. În motivarea cererii se arată că: - dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice care nu se pot aduce la îndeplinire.

- instanța de apel a dat altceva decât s-a cerut. 3. Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2006 sub nr. 7194 la Înalta Curte de Casație și Justiție SC M.I. SA a solicitat să se îndrepte eroarea materială cuprinsă în încheierea din 22 noiembrie 2005 în sensul de a se consemna că această societate nu a renunțat la judecarea contestației în anulare. 1) Contestația în anulare este nefondată pentru următoarele considerente: Instanța de recurs a examinat și a analizat motivele de critică invocate, răspunzând punctual argumentelor formulate de recurent. Ori, așa cum rezultă din examinarea deciziei atacate instanța de recurs a cercetat criticile formulate astfel că nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare ca nefondată. 2) Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozițiile art. 322 C. proc. civ. Potrivit acestui text se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță atunci când evocă fondul”. Având în vedere că cererea de revizuire formulată de revizuienta SC M.I. SA Buzău este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate în regres, prin care s-a respins recursul, cererea este inadmisibilă. Prin urmare nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea revizuirii, hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.

3. În ceea ce privește cererea pârâtei de îndreptare a erorii materiale cuprinsă în încheierea din 22 noiembrie 2005 în sensul de a se consemna că această societate renunță la judecarea contestației în anulare este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Prin încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2005 a constatat că prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în data de 22 noiembrie 2005, pârâta SC M.I. SA Buzău a solicitat admiterea contestației în anulare contrar concluziilor orale prin care a renunțat la judecarea acestei cereri în temeiul art. 246 C. proc. civ., pentru ca, contestatoarea să formuleze în scris cererea de renunțare la judecarea contestației în anulare în condițiile de regularitate prevăzute de art. 133 alin. (1) C. proc.

civ. și a dispus repunerea cauzei pe rol. În consecință, Înalta Curte va respinge cererea pârâtei pentru îndreptarea erorii materiale cuprinsă în încheierea din 22 noiembrie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată contestația în anulare formulată de SC M.I. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 1715 din 11 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de aceeași parte împotriva aceleiași decizii. Respinge cererea de îndreptare a erorii materiale din încheierea din 22 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 februarie 2006.