ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1451/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr.203 din 20.05.2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă. La apelul nominal s-a prezentat consilierul juridic O.O.pentru recurentul-pârât și avocatul C.P.pentru intimata-pârâtă V.C.G. Procedura completă. Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul în dezbaterea recursului. Consilierul juridic O.O.a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii introductive. Av. C.P.a solicitat respingerea recursului ca nefondat. CURTEA, Asupra recursului de față. Din studierea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul București sub nr.4114 din 4 iulie 2000, V.C.G.

din București, Poiana Narciselor nr.5, sect.1, în calitate dre moștenitoare legală a defunctei G.G.decedată la 1 august 1988, a chemat în judecată civilă pentru revendicare imobiliară Consiliul General al Municipiului București cerând să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București str.Av.Petre Crețu nr.17, sectorul 1, apartamentul nr.2, etauj 1, apartamentul nr.1, mansardă, demisol și cota indiviză din părțile comune ale clădirii și din terenul aterent clădirii. Reclamanta a susținut că imobilul este deținut fără titlu valabil de pârâtă, ca urmare a aplicării greșite și abuzive a Decretului nr.92/1950, ca aparținând unui proprietar necnoscut, așadar fără identificarea persoanei naționalizate.

Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, soluționînd cauza în primă insntanță prin sentința civilă nr.557 din 31 mai 2001, după ce a luat act de renunțarea la restituire în privința apartamentului situat la demisolul clădirii, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie, apartamentele nr.1 și 2 din imobil precum și părțile comune și terenul aferent în cota indiviză cuvenită. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a stabilit din dovezile cauzei nevalabilitatea titlului de proprietate opus de pârâtă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor Decretului nr.92/1950 privind criteriile de determinare a imobilelor supuse naționalizării, prin neidentificarea proprietarului în listele anexă.

Totodată s-a statuat asupra nelegalității măsurii și a titlului statului în raport de ordinea constituțională și de dispozițiile dreptului material în vigoare la data preluării forțate a bunurilor. În fine procedând la compararea titlurilor de proprietate opuse de părți s-a conchis asupra precarității și inopozabilității legale a titlului înfățișat de pârâtă. Hotărârea primei instanței a fost confirmată prin decizia civilă nr.203 din 20 mai 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a cuivilă ca urmare a respingerii apelului declarat de Consiliul General al Municipiului București. Invocând lipsa de temei legal a deciziei menționate, Consiliul General al Municipiului București a declarat recursul de față, susținând că instanțele ar fi reținut greșit lipsa titlului de proprietate a statului pentru imobilul din litigiu, întrucât titlu îl constituie legea înseși ca mod de dobândire a proprietății, adică Decretul nr.92/1950 care fiind în vigoare își produce efectele.

Recursul nu este fondat. Dincolo de contradicția deplină în care se află prin argumentarea motivului de recurs cu normele constituționale și de drept material interne și internaționale, opozabile și aplicabile încercând să dea viață actului normativ în discuție, recurenta confunda lipsa, cu nevalabilitatea tuitlului. Ori instanțele, au verificat deopotrivă titlurile invocate de părți, stabilind pe deplin temei că titlul statului nu este valabil pentru că înseși legea invocată ca mod de dobândire nu a fost respectată, preluîndu-se abuziv un imobil fără identificarea proprietarului, în listele anexă, ceea ce a lipsit de efecte măsura naționalizării dispusă potrivit prevederilor Decretului nr.92/1950, atât în considerarea bunurilor cât și a proprietarilor acestora.

Așa fiind, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.203 din 20.05.2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.