ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3784/2003

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21 mai 2001, O.I. a

chemat în judecată Primăria comunei Scorțaru Nou,  Județul Brăila pentru

anularea formelor de executare a două creanțe bugetare reprezentând  chirii (30

milioane lei) și majorări de întârziere (26.901.100 lei), urmărite în temeiul

contractului de locațiune a 100 ha teren agricol, încheiat cu pârâta la data de

17 aprilie 1999.

Judecătoria Brăila, prin sentința

civilă nr. 9361 din 20 noiembrie 2001, a respins contestația, ca nefondată.

Tribunalul Brăila, secția civilă,

prin decizia nr. 598 din 9 aprilie 2002, a admis recursul contestatoarei și

admițând contestația, a anulat formele de executare, cu motivarea că litigiul

derivă dintr-un contract de închiriere căruia  îi sunt aplicabile dispozițiile

Codului civil, nefiind incidente, ca atare prevederile O.G. nr. 11/1996 privind

executarea creanțelor bugetare.

Împotriva acestei decizii, la data

de 9 aprilie 2003,  Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

introdus recurs în anulare cerând reformarea ei pentru încălcarea esențială a

dispozițiilor art. 1 și 4 lit. f) din O.G. nr. 11/1996 privind executarea

creanțelor bugetare. S-a susținut că în temeiul textelor de lege  enunțate,

creanțele de litigiu sunt creanțe bugetare rezultate dintr-un contract de locațiune,

executabile potrivit dispozițiilor O.G. nr. 11/1996. În consecință, s-a cerut

păstrarea soluției judecătoriei.

Recursul în anulare este nefondat.

În materia oricărei executări silite

se aplică regula imperativă că nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau

imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidată și exigibilă

(art. 379 alin. (10 C. proc. civ.).

Conform art. 112 din O.G. nr. 11/1996,

regula enunțată este aplicabilă și executării creanțelor bugetare, fiind, ca

atare, indubitabil, că textul art. 4 lit. f) din ordonanță are în vedere,

necondiționat, creanțele care sunt certe, lichide și exigibile.

Creanța invocată de intimată izvorăște

însă dintr-un contract de locațiune, impus regulilor generale ale dreptului

comun, referitor la care existența, exigibilitatea și lichiditatea chiriilor

restante datorate de contestatoare nu pot rezulta decât dintr-o hotărâre

judecătorească. În această ipoteză sunt aplicabile dispozițiile art. 4 lit. j)

din O.G. nr. 11/1996 care cer existența hotărârii judecătorești, și nu ale art.

4 lit. f) așa cum pretinde  recursul în anulare.

În consecință, soluția admiterii

contestației se verifică a fi legală și temeinică, considerent pentru care se

impune respingerea recursului în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei civile nr. 598/R din 9 aprilie 2002 a Tribunalului

Brăila, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  3 octombrie 2003.