ÎCCJ, decizie (scj.ro #82686)

Executare silită.Creanțe bugetare.Titlu executor.Chirie și majorări de întârziere datorate în baza contractului de locațiune a 100 ha teren agricol încheiat cu primăria. Condiții În cazul redat, titlul executoriu îl constituie hotărârea judecătorească, conform dreptului comun și art.4 lit.f din O.G. nr.11/1996, iar nu contractul de locațiune. Secția civilă, decizia nr.3784 din 3 octombrie 2003 La data de 21 mai 2001, O.I. a chemat în judecată Primăria comunei Scorțaru Nou, Județul Brăila pentru anularea formelor de executare a două creanțe bugetare reprezentând chirii (30 milioane lei) și majorări de întârziere (26.901.100 lei), urmărite în temeiul contractului de locațiune a 100 ha teren agricol, încheiat cu pârâta la data de 17 aprilie 1999. Judecătoria Brăila, prin sentința civilă nr. 9361 din 20 noiembrie 2001, a respins contestația, ca nefondată.

Tribunalul Brăila, secția civilă, prin decizia nr. 598 din 9 aprilie 2002, a admis recursul contestatoarei și admițând contestația, a anulat formele de executare, cu motivarea că litigiul derivă dintr-un contract de închiriere căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Codului civil, nefiind incidente, ca atare prevederile O.G. nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare. Împotriva acestei decizii, la data de 9 aprilie 2003, procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a introdus recurs în anulare cerând reformarea ei pentru încălcarea esențială a dispozițiilor art. 1 și 4 lit. f din O.G. nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare. S-a susținut că în temeiul textelor de lege enunțate, creanțele de litigiu sunt creanțe bugetare rezultate dintr-un contract de locațiune, executabile potrivit dispozițiilor O.G.

nr.11/1996. În consecință, s-a cerut păstrarea soluției judecătoriei. Recursul în anulare este nefondat. În materia oricărei executări silite se aplică regula imperativă că nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidată și exigibilă (art. 379 alin. 1 C. proc.civ.). Conform art. 112 din O.G. nr.11/1996, regula enunțată este aplicabilă și executării creanțelor bugetare, fiind, ca atare, indubitabil, că textul art. 4 lit. f din ordonanță are în vedere, necondiționat, creanțele care sunt certe, lichide și exigibile. Creanța invocată de intimată izvorăște însă dintr-un contract de locațiune, impus regulilor generale ale dreptului comun, referitor la care existența, exigibilitatea și lichiditatea chiriilor restante datorate de contestatoare nu pot rezulta decât dintr-o hotărâre judecătorească.

În această ipoteză sunt aplicabile dispozițiile art. 4 lit. j din O.G. nr.11/1996 care cer existența hotărârii judecătorești, și nu ale art. 4 lit. f așa cum pretinde recursul în anulare. În consecință, soluția admiterii contestației se verifică a fi legală și temeinică, considerent pentru care se impune respingerea recursului în anulare, ca nefondat.