ÎCCJ, decizie (scj.ro #82686)

Executare silită.Creanțe bugetare.Titlu

executor.Chirie și majorări de întârziere datorate în baza contractului de

locațiune a 100 ha teren agricol încheiat cu primăria. Condiții

În cazul redat, titlul

executoriu îl constituie hotărârea judecătorească, conform dreptului comun și

art.4 lit.f din O.G. nr.11/1996, iar nu contractul de locațiune.

Secția civilă, decizia nr.3784 din 3

octombrie 2003

La data de 21 mai 2001, O.I. a chemat în judecată Primăria

comunei Scorțaru Nou,  Județul Brăila pentru anularea formelor de

executare a două creanțe bugetare reprezentând  chirii (30 milioane lei)

și majorări de întârziere (26.901.100 lei), urmărite în temeiul contractului de

locațiune a 100 ha teren agricol, încheiat cu pârâta la data de 17 aprilie

1999.

Judecătoria Brăila, prin sentința civilă nr. 9361 din 20

noiembrie 2001, a respins contestația, ca nefondată.

Tribunalul Brăila, secția civilă, prin decizia nr. 598 din 9

aprilie 2002, a admis recursul contestatoarei și admițând contestația, a anulat

formele de executare, cu motivarea că litigiul derivă dintr-un contract de

închiriere căruia  îi sunt aplicabile dispozițiile Codului civil, nefiind

incidente, ca atare prevederile O.G. nr.11/1996 privind executarea creanțelor

bugetare.

Împotriva acestei decizii, la data de 9 aprilie 2003,

procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a introdus recurs în

anulare cerând reformarea ei pentru încălcarea esențială a dispozițiilor art. 1

și 4 lit. f din O.G. nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare. S-a

susținut că în temeiul textelor de lege  enunțate, creanțele de litigiu

sunt creanțe bugetare rezultate dintr-un contract de locațiune, executabile

potrivit dispozițiilor O.G. nr.11/1996. În consecință, s-a cerut păstrarea

soluției judecătoriei.

Recursul în anulare este nefondat.

În materia oricărei executări silite se aplică regula imperativă

că nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât

pentru o creanță certă, lichidată și exigibilă (art. 379 alin. 1 C. proc.civ.).

Conform art. 112 din O.G. nr.11/1996, regula enunțată este

aplicabilă și executării creanțelor bugetare, fiind, ca atare, indubitabil, că

textul art. 4 lit. f din ordonanță are în vedere, necondiționat, creanțele care

sunt certe, lichide și exigibile.

Creanța invocată de intimată izvorăște însă dintr-un contract de

locațiune, impus regulilor generale ale dreptului comun, referitor la care

existența, exigibilitatea și lichiditatea chiriilor restante datorate de

contestatoare nu pot rezulta decât dintr-o hotărâre judecătorească. În această

ipoteză sunt aplicabile dispozițiile art. 4 lit. j din O.G. nr.11/1996 care cer

existența hotărârii judecătorești, și nu ale art. 4 lit. f așa cum

pretinde  recursul în anulare.

În consecință, soluția admiterii contestației se verifică a fi legală

și temeinică, considerent pentru care se impune respingerea recursului în

anulare, ca nefondat.