ÎCCJ, decizie (scj.ro #82289)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82289) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat de stat în cadrul reglementat prin Legea
nr
. 18/1968 și Decretul
nr
.
221/1968. Cerere de restituire fondată pe dispozițiile Legii
nr
. 10/2001.
Cuprins pe materii
. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de
stat în cadrul reglementat prin Legea
nr
. 18/1968
și Decretul
nr
. 221/1968. Cerere de restituire
fondată pe dispozițiile Legii
nr
. 10/2001.
Index alfabetic.
Drept civil.
-
Imobil preluat de stat (în cadrul reglementat prin Legea
nr
. 18/1968 și Decretul
nr
.
221/1968)
-
Restituire. (Cerere fondată pe dispozițiile
Legii
nr
. 10/2001)
Legea
nr
.
10/2001:
art
. 2
lit.h
Legea
nr
.
18/1968
Decretul
nr
.
221/1960:
art
. 3,
art
. 31,
art
. 12
lit
. f.
HCM
nr
. 7921/1960:
art
. 39
Dispozițiile Legii
nr
. 10/2001 nu sunt aplicabile în cazul imobilelor preluate
de stat în executarea hotărârii judecătorești
prounțate
în baza Legii
nr
.
18/1968 privind controlul provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice
care nu au fost dobândite în mod licit și cu
prespectarea
prevederilor
art
. 221/1960 cu privire la executarea
silită împotriva persoanelor fizice obligate a plăti impozite și
taxe statului, cum sunt impozitele stabilite în baza legii citate.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 4049 din 17 mai 2005.
În temeiul
art
. 21
și urm. din Legea
nr
. 10/2001 reclamantele C.S.
și D.G.M. au notificat Primăria Brăila și au cerut
restituirea în natură a unui imobilul situat în Brăila.
Prin dispoziția
nr
.
1361/2003 primarul municipiului Brăila a respins cererea, întrucât
imobilul a fost preluat în baza Legii
nr
. 18/1968
și este exceptat din sfera imobilelor prevăzute în Legea
nr
. 10/2001, iar contestația reclamantelor a fost
respinsă ca
nefondată
prin sentința
civilă
nr
. 177 din 27 mai 2003 a Tribunalului
Brăila.
Curtea de Apel Galați, prin decizia
civilă
nr
. 225/A din 19 decembrie 2003, a
schimbat sentința și, anulând dispoziția primarului, a obligat
primăria să restituie imobilul cerut, reținând că, la
preluarea acestuia, s-a încălcat
art
. 12
lit
. f din Decretul
nr
. 221/1960
Recursul Primăriei Brăila este
fondat.
Prin decizia civilă
nr
.
1740/ din august 1988 a fostului Tribunal Suprem s-a stabilit definitiv, în
baza Legii
nr
. 18/1968 privind controlul
provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice care nu au fost dobândite
în mod licit, că reclamantele și alte persoane cu care
gospodăreau, nu justifică proveniența licită a unor bunuri
în valoare de 467.204 de lei și s-a dispus trecerea în proprietatea
statului a imobilului lor situat în Brăila, (la valoarea de 132.000 de
lei) și a unui autoturism (evaluat la 30.000 de lei); pentru
diferența de 305.204 de lei au fost obligați, în solidar, la plata
către stat a sumei respective.
Pentru executarea silită, Tribunalul
Brăila, în baza
art
. 20 din Decretul
nr
. 221/1960 cu privire la executarea silită împotriva
persoanelor fizice obligate a plății impozitelor și a taxelor
neachitate
în termen și a creanțelor
bănești ale organizațiilor socialiste, precum și cu privire
la executarea confiscării - a transmis titlul executoriu la
Circumscripția financiară a municipiului Brăila, care a emis
înștiințarea de plată
nr
. 12668 din 3
decembrie 1968 și, apoi, procesul-verbal de sechestru
nr
.
9/1986 asupra celui de-al doilea imobil, situat în Brăila(cel din
cauza de față).
Pe baza propunerii organului financiar
competent și întrucât reclamantele nu au achitat debitul, izvorât din
aplicarea Legii
nr
. 18/1968, Comitetul executiv al
fostului Consiliu Județean Brăila a emis decizia
nr
.
380 din 23 decembrie 1988 , preluând în proprietatea statului imobilul, în
contul creanței (305.204 de lei) și executând, astfel, decizia
civilă
nr
. 1740/88 a Tribunalului Suprem.
Potrivit
art
. 2
lit
. h din Legea
nr
. 10/2001, -
text reținut ca temei legal în decizia
recurată
- prin imobile preluate abuziv, în sensul acestei legi, se înțeleg
și „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau
fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data
preluării, precum și cele preluate fără titlu legal prin
acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale
administrației de stat.”
Textul citat nu trebuie interpretat izolat
și numai prin metoda interpretării literale, ci printr-o analiză
sistematică și teleologică.
Dispozițiile din
art
.
2 al Legii
nr
. 10/2001
enumeră
în
lit
. a – g actele normative de preluare
abuzivă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, între care nu sunt
consemnate Legea
nr
. 18/1968 și Decretul
nr
. 221/1960.
Primul imobil situat în
str
.
Plevna
nr
. 189 a fost
preluat direct în baza deciziei
nr
. 1740/1988 care a
dispus trecerea în proprietatea statului pe temeiul Legii
nr
.
18/1968, ca un bun dobândit ilicit.
Imobilul în cauză ( din
str
.
I.L.Caragiale
) a fost
preluat, însă, în contul creanței (305.204 de lei), pe temeiul din
art
. 3 și 31 al Decretului
nr
.
221/1960 și
art
. 39 din HCM
nr
.
792/1960 cu privire la aplicarea decretului menționat, în executarea
silită a deciziei civile
nr
. 1740/1988 a
Tribunalului Suprem care constituia titlu executoriu în favoarea statului.
Așadar, în mod eronat instanța de
apel a reținut că decizia civilă
nr
. 1740/1988 a Tribunalului Suprem nu reprezenta titlul
executoriu pentru urmărirea silită și preluarea imobilului in
litigiu, ci decizia
nr
. 380 din 23 decembrie 1988 a
a
Comitetului executiv al fostului Consiliu Județean
Brăila.
Or, cum rezultă chiar din decizia
nr
. 380/1988 preluarea s-a făcut la Consiliul
județean și s-a dat în administrarea ICRAL Brăila, astfel
că dreptul de proprietate al statului nu s-a constituit prin această
decizie.
Reclamantele au invocat în acțiune, ca
temei al restituirii,
art
. 2
lit
.
d și
lit
. g din Legea
nr
.
10/2001, invocând
neconstituționalitatea
Legii
nr
. 18/1968, caracterul abuziv al preluării chiar
și în cazul titlului valabil (decizia civilă
nr
.
1740/1988 a Tribunalului Suprem și Legea
nr
.
18/1968) și faptul că debitul a fost achitat prin confiscarea altor
bunuri mobile, iar, pe de altă parte, au contestat modul în care au fost
evaluate aceste bunuri, inclusiv imobilul în cauză.
În apel, reclamantele au renunțat la
aceste temeiuri de drept și au invocat un nou temei – cel din
art
. 2
lit
. h din Legea
nr
. 10/2001 (însușit de instanța de apel), precum
și un nou motiv relativ la ilegalitatea deciziei
nr
.
1740/1988 a Tribunalului Suprem, intrată în puterea lucrului judecat
și executată.
Din contractul de vânzare-cumpărare
nr
. 164/1982 rezultă că reclamantele nu aveau
drept casă de locuit imobilul din
str
.
I.L.Caragiale
nr
. 32, ci pe cel
din
str.S
. Bărnuțiu 23 (prima) și din
str
.
Plevnei
nr
.
189 (cea de-a doua). Pe de altă parte, din certificatul de moștenitor
nr
. 553/2002, rezultă că imobilul din
str
.
I.L.Caragiale
nr
. 32 a aparținut defunctei B.G. (decedată în
1995) – cu ultim domiciliu la acest imobil, unică moștenitoare
fiind C.S., cu domiciliu în București,
str
.
Pictor St. Dumitrescu
nr
. 3.
Într-o atare situație, chiar și în
ipoteza, „reținută eronat în decizia instanței de apel,
că preluarea s-a făcut prin decizia
nr
.
380/1988, nu se putea opera, fără nici o verificare, cu
art
. 12
lit
. f din Decretul
nr
. 221/60 (text invocat în apel de reclamante), în sensul
că acest imobil era exceptat de la executarea silită a creanței
statului, fiind casa de locuit a debitorilor, astfel că preluarea s-a
făcut fără titlu valabil (printr-un act ilegal al organelor
locale ale puterii de stat).
Drept consecință, bunul nu se
încadrează nici în cazurile prevăzute de
art
.
2
lit
. h din Legea
nr
.
10/2001, astfel că decizia a fost modificată, apelul
reclamantelor a fost respins ca
nefondat
, fiind
păstrată sentința tribunalului.