ÎCCJ, decizie (scj.ro #82289)

Imobil preluat de stat în cadrul reglementat prin Legea nr . 18/1968 și Decretul nr . 221/1968. Cerere de restituire fondată pe dispozițiile Legii nr . 10/2001. Cuprins pe materii . Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de stat în cadrul reglementat prin Legea nr . 18/1968 și Decretul nr . 221/1968. Cerere de restituire fondată pe dispozițiile Legii nr . 10/2001. Index alfabetic. Drept civil. - Imobil preluat de stat (în cadrul reglementat prin Legea nr . 18/1968 și Decretul nr . 221/1968) - Restituire.

(Cerere fondată pe dispozițiile Legii nr . 10/2001) Legea nr . 10/2001: art . 2 lit.h Legea nr . 18/1968 Decretul nr . 221/1960: art . 3, art . 31, art . 12 lit . f. HCM nr . 7921/1960: art . 39 Dispozițiile Legii nr . 10/2001 nu sunt aplicabile în cazul imobilelor preluate de stat în executarea hotărârii judecătorești prounțate în baza Legii nr . 18/1968 privind controlul provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice care nu au fost dobândite în mod licit și cu prespectarea prevederilor art . 221/1960 cu privire la executarea silită împotriva persoanelor fizice obligate a plăti impozite și taxe statului, cum sunt impozitele stabilite în baza legii citate. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 4049 din 17 mai 2005. În temeiul art . 21 și urm. din Legea nr . 10/2001 reclamantele C.S.

și D.G.M. au notificat Primăria Brăila și au cerut restituirea în natură a unui imobilul situat în Brăila. Prin dispoziția nr . 1361/2003 primarul municipiului Brăila a respins cererea, întrucât imobilul a fost preluat în baza Legii nr . 18/1968 și este exceptat din sfera imobilelor prevăzute în Legea nr . 10/2001, iar contestația reclamantelor a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr . 177 din 27 mai 2003 a Tribunalului Brăila. Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr . 225/A din 19 decembrie 2003, a schimbat sentința și, anulând dispoziția primarului, a obligat primăria să restituie imobilul cerut, reținând că, la preluarea acestuia, s-a încălcat art . 12 lit . f din Decretul nr . 221/1960 Recursul Primăriei Brăila este fondat.

Prin decizia civilă nr . 1740/ din august 1988 a fostului Tribunal Suprem s-a stabilit definitiv, în baza Legii nr . 18/1968 privind controlul provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice care nu au fost dobândite în mod licit, că reclamantele și alte persoane cu care gospodăreau, nu justifică proveniența licită a unor bunuri în valoare de 467.204 de lei și s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului lor situat în Brăila, (la valoarea de 132.000 de lei) și a unui autoturism (evaluat la 30.000 de lei); pentru diferența de 305.204 de lei au fost obligați, în solidar, la plata către stat a sumei respective.

Pentru executarea silită, Tribunalul Brăila, în baza art . 20 din Decretul nr . 221/1960 cu privire la executarea silită împotriva persoanelor fizice obligate a plății impozitelor și a taxelor neachitate în termen și a creanțelor bănești ale organizațiilor socialiste, precum și cu privire la executarea confiscării - a transmis titlul executoriu la Circumscripția financiară a municipiului Brăila, care a emis înștiințarea de plată nr . 12668 din 3 decembrie 1968 și, apoi, procesul-verbal de sechestru nr . 9/1986 asupra celui de-al doilea imobil, situat în Brăila(cel din cauza de față).

Pe baza propunerii organului financiar competent și întrucât reclamantele nu au achitat debitul, izvorât din aplicarea Legii nr . 18/1968, Comitetul executiv al fostului Consiliu Județean Brăila a emis decizia nr . 380 din 23 decembrie 1988 , preluând în proprietatea statului imobilul, în contul creanței (305.204 de lei) și executând, astfel, decizia civilă nr . 1740/88 a Tribunalului Suprem. Potrivit art . 2 lit . h din Legea nr . 10/2001, - text reținut ca temei legal în decizia recurată - prin imobile preluate abuziv, în sensul acestei legi, se înțeleg și „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără titlu legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.” Textul citat nu trebuie interpretat izolat și numai prin metoda interpretării literale, ci printr-o analiză sistematică și teleologică.

Dispozițiile din art . 2 al Legii nr . 10/2001 enumeră în lit . a – g actele normative de preluare abuzivă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, între care nu sunt consemnate Legea nr . 18/1968 și Decretul nr . 221/1960. Primul imobil situat în str . Plevna nr . 189 a fost preluat direct în baza deciziei nr . 1740/1988 care a dispus trecerea în proprietatea statului pe temeiul Legii nr . 18/1968, ca un bun dobândit ilicit. Imobilul în cauză ( din str . I.L.Caragiale ) a fost preluat, însă, în contul creanței (305.204 de lei), pe temeiul din art . 3 și 31 al Decretului nr . 221/1960 și art . 39 din HCM nr . 792/1960 cu privire la aplicarea decretului menționat, în executarea silită a deciziei civile nr . 1740/1988 a Tribunalului Suprem care constituia titlu executoriu în favoarea statului.

Așadar, în mod eronat instanța de apel a reținut că decizia civilă nr . 1740/1988 a Tribunalului Suprem nu reprezenta titlul executoriu pentru urmărirea silită și preluarea imobilului in litigiu, ci decizia nr . 380 din 23 decembrie 1988 a a Comitetului executiv al fostului Consiliu Județean Brăila. Or, cum rezultă chiar din decizia nr . 380/1988 preluarea s-a făcut la Consiliul județean și s-a dat în administrarea ICRAL Brăila, astfel că dreptul de proprietate al statului nu s-a constituit prin această decizie.

Reclamantele au invocat în acțiune, ca temei al restituirii, art . 2 lit . d și lit . g din Legea nr . 10/2001, invocând neconstituționalitatea Legii nr . 18/1968, caracterul abuziv al preluării chiar și în cazul titlului valabil (decizia civilă nr . 1740/1988 a Tribunalului Suprem și Legea nr . 18/1968) și faptul că debitul a fost achitat prin confiscarea altor bunuri mobile, iar, pe de altă parte, au contestat modul în care au fost evaluate aceste bunuri, inclusiv imobilul în cauză. În apel, reclamantele au renunțat la aceste temeiuri de drept și au invocat un nou temei – cel din art . 2 lit . h din Legea nr . 10/2001 (însușit de instanța de apel), precum și un nou motiv relativ la ilegalitatea deciziei nr . 1740/1988 a Tribunalului Suprem, intrată în puterea lucrului judecat și executată.

Din contractul de vânzare-cumpărare nr . 164/1982 rezultă că reclamantele nu aveau drept casă de locuit imobilul din str . I.L.Caragiale nr . 32, ci pe cel din str.S . Bărnuțiu 23 (prima) și din str . Plevnei nr . 189 (cea de-a doua). Pe de altă parte, din certificatul de moștenitor nr . 553/2002, rezultă că imobilul din str . I.L.Caragiale nr . 32 a aparținut defunctei B.G. (decedată în 1995) – cu ultim domiciliu la acest imobil, unică moștenitoare fiind C.S., cu domiciliu în București, str . Pictor St.

Dumitrescu nr . 3. Într-o atare situație, chiar și în ipoteza, „reținută eronat în decizia instanței de apel, că preluarea s-a făcut prin decizia nr . 380/1988, nu se putea opera, fără nici o verificare, cu art . 12 lit . f din Decretul nr . 221/60 (text invocat în apel de reclamante), în sensul că acest imobil era exceptat de la executarea silită a creanței statului, fiind casa de locuit a debitorilor, astfel că preluarea s-a făcut fără titlu valabil (printr-un act ilegal al organelor locale ale puterii de stat). Drept consecință, bunul nu se încadrează nici în cazurile prevăzute de art . 2 lit . h din Legea nr . 10/2001, astfel că decizia a fost modificată, apelul reclamantelor a fost respins ca nefondat , fiind păstrată sentința tribunalului.