ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3115/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

notificări individuale transmise Primarului Municipiului Brăila în condițiile

legii, B.G.D., C.M.V., C.S. și D.G.M., au cerut restituirea în natură a

imobilului situat în Brăila compus din teren și construcție care a fost trecut

în proprietatea statului prin sentința civilă nr. 2687 din 2 august 1979 a

Judecătoriei Brăila și decizia civilă nr. 477 din 14 decembrie 1979 a

Tribunalului Brăila în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1968 privind

controlul provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice care nu au fost

dobândite în mod licit.

Prin dispozițiile nr. 1234 din 25

octombrie 2001, nr. 5823 din 28 august 2002, nr. 5821 și nr. 5822 din aceeași

dată, Primarul Municipiului Brăila a respins cererile de restituire, cu

motivarea că imobilul nu intra în categoria celor susceptibile de restituire

expres și limitativ enumerate în art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva dispozițiilor menționate,

reclamanții ca și persoane îndreptățite au formulat contestații, care

înregistrate la Tribunalul Brăila sub nr. 5817/2001, 7407, 7408 și 7410/2002,

au fost conexate prin încheierea din 22 octombrie 2002 la dosarul nr.

5817/2001.

Contestatorii au susținut că

dispozițiile de respingere ar fi neîntemeiate, întrucât deși trecerea

imobilului în proprietatea statului s-a dispus prin hotărâre judecătorească,

măsura confiscării bunului a fost abuzivă nefiind prevăzută de legea civilă,

ceea ce ar face aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. g) și f) din

Legea 10/2001.

Soluționând cauza în primă instanță

Tribunalul Brăila, secția civilă, a respins contestațiile ca nefondate prin

sentința civilă nr. 476 din 10 octombrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a motivat punctual asupra neaplicării în cauză a dispozițiilor art. 2 lit.

g) și h) din Legea 10/2001 invocate de contestatori și a caracterului neabuziv

al trecerii imobilului în proprietatea statului.

S-a reținut în acest sens că

imobilul a fost preluat de stat, pe baza unei hotărâri judecătorești definitive

în temeiul și cu respectarea dispozițiilor în vigoare la data preluării și nu

în baza unor acte de dispoziție ale organelor puterii sau ale administrației de

stat care s-ar putea încadra în sfera celor abuzive așa cum sunt delimitate și

definite în art. 2 din Legea 10/2001.

Tribunalul a considerat totodată că

nu ar avea a se pronunța asupra caracterului neconstituțional al Legii 18/1968

și că în lipsa unor dispoziții exprese nu se poate reține nici caracterul său

abuziv, chiar dacă legea a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii

115/1996.

Hotărârea și considerentele primei

instanțe au fost confirmate de Curtea de Apel Galați, care prin decizia nr. 28

A din 25 februarie 2003 a secției civile a respins ca nefondat apelul

contestatorilor reclamanți.

În cauză au declarat recurs în

termenul și cu respectarea cerințelor procedurale reclamanții, care invocând

temeiurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 304 pct. 9 C. proc. civ.

au susținut că hotărârea instanței de apel ar fi sumar motivată pentru că a

omis să examineze toate aspectele legale criticate pe calea apelului și totodată

pentru că s-a aplicat greșit legea, dându-se o interpretare greșită a

dispozițiilor art. 2 lit. h) și lit. g) din Legea 10/2001.

Recurenții au susținut că instanțele

au dat o interpretare restrictivă dispozițiilor art. 2 din Legea 10/2001

excluzând din categoria imobilelor supuse restituirii pe cele „confiscate” în

temeiul Legii 18/1968 și totodată au nesocotit scopul urmărit de legiuitor de a

sancționa toate măsurile administrative sau judecătorești care au condus la

suprimarea dreptului de proprietate privată.

Arătând că trecerea imobilului în

proprietatea statului în condițiile Legii 18/1968 ar fi echivalentă potrivit

doctrinei juridice cu o confiscare neprevăzută de lege printre sancțiunile

civile, recurenții au reiterat caracterul său abuziv și neconstituțional.

Recursul nu este fondat.

Potrivit celor corect stabilite atât

prin dispozițiile emise de Primarul Municipiului Brăila cât și prin hotărârile

judecătorești atacate, imobilul din litigiu, care a fost trecut în proprietatea

statului prin hotărârea judecătorească definitivă în condițiile art. 11 din

Legea 18/1968 privind controlul provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice

care nu au fost dobândite în mod licit, nu intra în domeniul de aplicare al

Legii nr. 10/2001.

Aceasta rezultă netăgăduit din

prevederile explicite ale art. 2 alin. (1), care definind înțelesul noțiunii de

imobile preluate în mod abuziv, sistematizează fără o enumerare limitativă, în

raport de modalitatea, motivul sau condițiile preluării, toate situațiile în

care preluarea a fost nelegală întrucât s-a întemeiat pe acte normative,

administrative de putere sau jurisdicționale, contrare regimului juridic

constituțional de la data producerii lor și totodată contrare drepturilor și

libertăților fundamentale consacrate în legislația internațională opozabilă în

domeniu.

Ori, Legea 18 din 24 iunie 1968,

care a sancționat dobândirea pe căi nelegale a proprietății, a fost în

concordanță atât cu normele constituționale cuprinse în Constituția R.S.R. din

1965 care ocrotea numai proprietatea personală dobândită pe căi legale, cu

Constituția României din 1991 sub puterea căreia a fost menținută până la

reglementarea domeniului prin Legea 115/1996 cât și cu legislația

internațională în domeniu.

De altfel declarând în esență

constituționalitatea sa, Curtea Constituțională (vezi Decizia nr. 64/1996

publicată în M. Of., partea I nr. 181/1996) a menținut implicit și dispozițiile

art. 11 din Legea 18/1968 cu privire la sancțiunea trecerii bunurilor dobândite

pe căi ilicite în proprietatea statului, amendând numai dispoziții procedurale

fără corespondent în legile în vigoare la data examinării constituționalității.

Așa fiind recursul se va respinge ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanții B.G.D., C.M.V., C.S., D.G.M. împotriva deciziei civile nr. 28 A

din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2004.