ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4049/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. În temeiul art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001 reclamantele au notificat Primăria Brăila și au cerut restituirea în natură a imobilului sau despăgubiri în echivalent. Prin dispoziția nr. 1361/2003 Primarul municipiului Brăila a respins cererea, întrucât imobilul a fost preluat în baza Legii nr. 18/68 și este exceptat din sfera imobilelor prevăzute în Legea nr. 10/2001, iar contestația a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 177 din 27 mai 2003. Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 225/A din 19 decembrie 2003, a schimbat sentința și, anulând dispoziția nr. 1361/2003, a obligat Primăria să restituie imobilul cerut, reținând că la preluarea acestuia s-a încălcat art. 12 lit. f) din Decretul nr. 221/60 care excepta de la executarea silită casa locuită de debitor și familia sa, fiind, deci, incident art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Contra deciziei a declarat recurs Primăria pe temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că: - nu a operat preluarea în baza Legii nr. 18/60; - decizia nr. 380 din 23 decembrie 1988 s-a emis pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 7740/88, care constituia titlul executoriu al statului pentru preluarea imobilului, iar - dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 nu cuprind și astfel de imobile preluate prin executarea silită a hotărârilor judecătorești definitive date în baza Legii nr. 18/1968. 2. Recursul este fondat. 2.1.

Prin decizia civilă nr. 1740 din 20 august 1988 a fostului Tribunal Suprem s-a stabilit definitiv, în baza Legii nr. 18/1968, că reclamantele și alte persoane cu care gospodăreau, nu justifică proveniența licită a unor bunuri în valoare de 467.204 lei și s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului lor situat în Brăila, (la valoarea de 132.000 lei) și a autoturismului evaluat la 30.000 lei; pentru diferența de 305.204 lei au fost obligați, în solidar, la plata către stat. Pentru executarea silită, Tribunalul Brăila, în baza art. 20 din Decretul nr. 221/1960, a transmis titlul executoriu la Circumscripția financiară a municipiului Brăila, care a emis înștiințarea de plată nr. 12668 din 3 decembrie 1988 și, apoi, procesul-verbal de sechestru nr. 9/1986 asupra celui de-al doilea imobil, proprietatea reclamantei B.G., situat în Brăila, (cel din cauza de față).

Pe baza propunerii organului financiar competent și întrucât reclamantele nu au achitat debitul, izvorât din aplicarea Legii nr. 18/1968, Comitetul executiv al fostului Consiliu Județean Brăila a emis decizia nr. 380 din 23 decembrie 1988, preluând în proprietatea statului imobilul din str. C., în contul creanței și executând, astfel, decizia civilă nr. 1740/88 a Tribunalului Suprem. 2.2. Potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, text reținut ca temei legal în decizia recurată prin imobile preluate abuziv în sensul acestei legi se înțeleg și „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără titlu legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.

Textul citat nu poate fi interpretat izolat și numai prin metoda interpretării literale, ci printr-o analiză sistematică și teleologică. Dispozițiile din art. 2 al Legii nr. 10/2001 enumeră în lit. a)–g) actele normative de preluare abuzivă în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, între care nu sunt consemnate Legea nr. 18/1968 și Decretul nr. 221/1960. Primul imobil situat în str. P. a fost preluat direct în baza deciziei nr. 1740/1988 care a dispus trecerea în proprietatea statului pe temeiul Legii nr. 18/1968, ca un bun dobândit ilicit. Imobilul în cauză (str. C.) a fost preluat, însă, în contul creanței, pe temeiul din art. 3 și art. 31 al Decretului nr. 221/1960 și art. 39 din HCM nr. 792/60, în executarea silită a deciziei civile nr. 1740/1988 care constituia titlu executoriu în favoarea statului.

Așadar, în mod eronat instanța de apel a reținut că decizia civilă nr. 1740/1988 nu reprezenta titlul executoriu pentru urmărirea silită și preluarea acestui imobil litigios, ci decizia nr. 380 din 23 decembrie 1988. Or, cum rezultă chiar din decizia nr. 380/1988 preluarea s-a făcut la Consiliul județean și s-a dat în administrarea ICRAL Brăila, astfel că dreptul de proprietate al statului nu s-a constituit prin această decizie. Reclamantele au invocat în acțiune, ca temei al restituirii, art. 2 lit. d) și lit. g) din Legea nr. 10/2001, invocând neconstituționalitatea Legii nr. 18/1968, caracterul abuziv al preluării chiar și în cazul titlului valabil (decizia civilă nr. 1740/88 în Legea nr. 18/1968) și faptul că debitul a fost achitat prin confiscarea altor bunuri mobile, iar pe de altă parte au contestat „modul în care au fost evaluate aceste bunuri, inclusiv imobilul în cauză.

În apel reclamantele au renunțat la aceste temeiuri de drept și au invocat un nou temei, cel din art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 (însușit de instanța de apel), precum și un nou motiv relativ la ilegalitatea deciziei nr. 1740/1988, intrată în puterea lucrului judecat și executată. Din contractul de vânzare-cumpărare nr. 164/1982 rezultă că reclamantele B.G. și C.G.M. nu aveau drept casă de locuit imobilul din str. C., ci pe cel din str. S. (prima) și din str. P. 189 (cea de-a doua). Pe de altă parte, din certificatul de moștenitor nr. 553/2002 (rezultă că imobilul din str. C. a aparținut defunctei B.G. (decedată în 1995), cu ultim domiciliu la acest imobil, unică moștenitoare fiind C.S., cu domiciliu în București, str. S.D.

Într-o atare situație, chiar și în ipoteza „reținută eronat în decizia instanței de apel, că preluarea s-a făcut prin decizia nr. 380/1988, nu se putea opera, fără nici o verificare, cu art. 12 lit. f) din Decretul nr. 221/60 (text invocat în apel de reclamante), în sensul că acest imobil era exceptat de la executarea silită a creanței statului, fiind casa de locuit a debitorilor, astfel că preluarea s-a făcut fără titlu valabil (printr-un act ilegal al organelor locale ale puterii de stat). Drept consecință, bunul nu se încadrează nici în cazurile prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, astfel că decizia va fi modificată, în apelul reclamantelor se va respinge ca nefondat, fiind păstrată sentința.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Brăila, prin Primar împotriva deciziei nr. 225/A din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Modifică decizia în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții C.S. și D.G.M. împotriva sentinței nr. 177 din 27 mai 2003 a Tribunalului Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.