ÎCCJ, decizie (scj.ro #82343)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82343) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de închiriere. Neplata chiriei. Cererea
locatorului pentru plata chiriei restante cu majorări și
penalități
Cuprins pe materii
: Drept civil. Obligații. Contract de
închiriere. Cererea locatorului pentru plata chiriei restante, cu majorări
de întârziere și penalități. Inadmisibilitatea cererii pentru
plata penalităților
Index alfabetic
: Drept civil
-
contract de închiriere
-
cerere pentru plata chiriei restante, a majorărilor
de întârziere și a unor penalități
Legea
nr
. 114/1996
O.G.
nr
. 11/1996
O.G.
nr
.
26/2001
Pentru neplata la termenele prevăzute în contractul de
închiriere, locatarul datorează și majorări de întârziere
conform contractului, dar nu și penalitățile reglementate prin
O.G.
nr
. 11/1996, modificată prin O.G.
nr
. 26/2001, care erau aplicabile pentru
nevirarea
sumelor calculate și reținute la
sursă de către plătitorii obligațiilor bugetare
.
I.C.C.J., secția civilă și de proprietate
intelectuală,
decizia
nr
. 5727 din 29 iunie
2005
La 12 august 2003, primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local
al Municipiului Timișoara au chemat în judecată C.B. și
R.D. cerând să se dispună rezilierea contractului de
închiriere nr.10 din 31 ianuarie 1994 încheiat cu aceștia, evacuarea
necondiționată din spațiul închiriat și obligarea
pârâților la plata debitului datorat în sumă de 5.669.369 de lei
reprezentând
c.val
. chiriei restante precum și a
sumelor de 2.770.460 de lei majorări de întârziere și 2.770.460
de lei penalități de întârziere.
În motivarea cererii reclamanții arată că pârâții nu au
plătit chiria pe o perioadă mai mare de 3 luni, anume pe perioada 1
iunie 2001 – 3 aprilie 2003 și nici după emiterea somației
nr
. SC – 2003 – 3164 din 3 martie 2003 caz în care în
raport de dispozițiile art.969, 1020- 1021, 1429, 1436
C.civ
.
și art.24
lit.b
și 25 din Legea nr.114/1996
se impune admiterea cererii deduse judecății.
Prin sentința civilă nr.8302 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei
Timișoara, confirmată, prin respingerea apelului reclamanților,
de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă
nr
.
124 din 12 februarie 2004, s-a admis în parte acțiunea, în sensul că
s-a dispus rezilierea contractului de închiriere, evacuarea pârâților
și obligarea acestora să plătească chiria
restantă și majorările solicitate, iar nu și penalități.
S-a reținut că atâta timp cât pârâții nu și-au îndeplinit
una din clauzele contractuale, aceea de plată a chiriei, sunt incidente
dispozițiile art.1010 și 1021
C.civ.ă
cu consecința rezilierii contractului și obligării pârâților,
conform art.1429 alin.2
C.civ
. la plata
c.val
, chiriei restante și a majorărilor de
întârziere. Că, reclamanții sunt îndreptățiți să
primească doar suma de 492.000 de lei pentru neplata sumei datorate
de către pârâți, calculată conform art.5 din contract, anume
0,5% pentru fiecare zi de întârziere la plată nu și suma
solicitată prin acțiune cu titlu de penalități de
întârziere.
Prin recursul declarat, reclamanții susțin că în mod
nelegal instanțele au respins capătul de cerere prin care solicitau
obligarea pârâților și la plata penalităților de
întârziere, reglementate prin O.G.
nr
. 26/2001.
Recursul nu este fondat.
În drept, potrivit motivului de recurs mai sus arătat, partea
interesată poate cere modificarea unei hotărâri
judecătorești atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea
ori aplicarea greșită a legii.
Pentru a exista motivul de recurs menționat este necesar ca
judecătorii fondului, prin considerentele hotărârii să fi
stabilit în mod exact condițiile cerute de o anumită lege, precum
și faptul că acestea sunt îndeplinite în speța dedusă
judecății, pentru ca apoi dispozitivul să conțină o
hotărâre care să contrazică considerentele sub acest aspect.
Or, prin considerentele hotărârii atacate, care sunt în
concordanță cu dispozitivul hotărârii, judecătorii au
stabilit că suntem în prezența
nerespectării
de către pârâtă a unei obligații contractuale, caz în care
aceasta poate fi obligată doar la ceea ce s-a prevăzut prin contract,
cu mențiunea că regimul juridic al contractelor de închiriere, cum
este și cel în litigiu, este cel instituit prin Legea
nr
.
114/1996.
Instanțele
nu au reținut a fi incidente și nu au
aplicat dispozițiile O.G. nr.26/2001 iar reclamantele, nici la judecata în
fond și nici prin recurs, nu au înțeles să argumenteze
incidența în cauza dedusă judecății și a
dispozițiilor acestei ordonanțe prin care au fost modificate
dispozițiile O.G.
nr
. 11/1996 privind executarea
creanțelor bugetare, act normativ prin care se reglementează
condițiile în care se poate dispune obligarea la plata de
penalități pentru
nevirarea
sumelor
calculate și reținute la sursă de către plătitorii
obligațiilor bugetare.
Așa fiind, cum judecătorii fondului au reținut și aplicat
corect legea raportului juridic dedus judecății și cum în
cauză nu sunt date motive de ordine publică, recursul declarat de
reclamanți a fost respins.