ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5294/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8546 din 16 octombrie 2003 pronunțată de

Judecătoria Timișoara, în dosar nr. 8804/2003 a fost admisă în parte acțiunea

civilă formulată de reclamanții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul

Local al Municipiului Timișoara în contradictoriu cu pârâții V.I.M., C.F. și

C.C.

S-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 3722 din 8

octombrie 1999, încheiat între Primăria Municipiului Timișoara și pârâta V.I.

și evacuarea pârâților din apartamentul nr. 12, situat în Timișoara, la data

rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

Au fost obligați pârâții în mod indivizibil să plătească reclamanților

suma de 2.053.484 lei, reprezentând chirie și majorări de întârzieri pentru

perioada septembrie–aprilie 2003 și 156.000 lei, taxe judiciare de timbru.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că

potrivit art. 1429 pct. 1 C. civ., pârâții aveau obligația de a achita chiria

restantă de 1.309.984 lei și 743.500 lei majorări de întârziere, calculată

conform clauzelor contractuale prin aplicarea unui procent de 0,5% pe zi de

întârzieri, pentru perioada septembrie 2002–aprilie 2003.

Neprocedând la îndeplinirea acestei obligații, s-a ajuns la depășirea cu

mai mult de 3 luni consecutive a termenului de plată a chiriei .

Față de această împrejurare, în baza prevederilor art. 1021 C. civ.,

prima instanță a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 3722 din 8

octombrie 2002 și evacuarea pârâților din spațiul închiriat, pe data rămânerii

irevocabile a prezentei hotărâri, conform art. 25 din Legea nr. 114/1996.

Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea

pârâților la plata sumei de 29.500 lei penalități percepute de reclamanți,

instanța a constatat că reclamanții nu au indicat motivele de fapt și de drept

pe care își întemeiază pretențiile cu titlu de penalități, motiv pentru care a

admis în parte acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât pârâta V.E. cât și

reclamanții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 116 din 11

februarie 2004, a admis apelul declarat de pârâta V.I. împotriva sentinței

civile nr. 8546 din 16 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara, prin

care a schimbat-o în tot și a respins acțiunea introdusă de reclamanți.

A respins apelul declarat de Primăria Municipiului Timișoara și

Consiliul Local Timișoara, împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Pentru a decide astfel, a reținut că, pârâta a făcut dovada pe parcursul

judecății, a intenției de a achita debitul restant, în condițiile unor venituri

modeste, astfel că măsura radicală de reziliere și evacuare a familiei sale,

din imobilul în litigiu, apare ca o măsură disproporționată în raport cu

debitul restant.

Pentru identitate de rațiune a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanți.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul Local al

municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara, invocând motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că, întrucât

pârâții nu au achitat debitul, chiria restantă și penalitățile de întârzieri,

pe o perioadă mai mare de 3 luni, nu se justifică admiterea apelului.

Recursul nu este fondat.

Considerentele avute în vedere de instanța de apel, cu împrejurările

rezultate din materialul probator justifică neîndoielnic, soluția de schimbare

în tot a sentinței primei instanțe și de admiterea a apelului declarat de

pârâta intimată.

Sub acest aspect, s-a reținut în mod judicios că neplata chiriei s-a

datorat unor cauze obiective, pensionară pe caz de boală și cu venituri

modeste, a achitat debitul restant pe parcursul judecării cauzei.

Aceste împrejurări de fapt concrete, coroborate cu cuantumul redus al

chiriei datorate, nu justifică măsura radicală a rezilierii contractului de

închiriere și de evacuare a pârâtei.

Prin urmare, recursul declarat de reclamanți fiind nefondat, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Consiliul Local Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei

nr. 116 din 11 februarie 2004 a Curții de apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie. 2005.