ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4994/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 9860 din 27 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara        s-a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Primarul Municipiului

Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva pârâților I.M.,

I.I. și I.A. și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 84 din 14

mai 1996 încheiat între U. Timișoara și pârâta I.M.

S-a mai

dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în Timișoara, la data rămânerii

irevocabile a hotărârii.

Totodată,

pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 10.026.390 lei cu

titlu de chirie și majorări de întârziere pentru perioada iulie 2000–martie

2003 precum și 156.000 lei cheltuieli de judecată.

Au fost

respinse ca prescrise pretențiile reprezentând chiria restantă pentru perioada

1 iulie 1999–17 iulie 2000.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că între pârâta I.M. și fosta RA U. Timișoara

s-a încheiat contractul de închiriere nr. 84 din 14 mai 1996 pentru

apartamentul în litigiu. In contract au fost înscriși ca titulari de drepturi

locative proprietarii și ceilalți pârâți.

Pârâții nu

și-au îndeplinit obligația de a achita lunar chiria stabilită în contract

astfel că pentru perioada iulie 1999–martie 2003 au acumulat un debit în sumă

de 6.836.175 lei chirie și 2.861.055 lei majorări de întârziere.

Potrivit art.

24 lit. b) din Legea nr. 114/1996, în cazul în care chiriașul nu a achitat

chiria pe trei luni consecutive, locatorul poate cere rezilierea contractului

de închiriere.

Instanța de

fond a admis în parte pretențiile bănești ale reclamanților pentru suma de

10.026.390 lei aferentă perioadei iulie 2000–martie 2003, considerând că pentru

perioada 1 iulie 1999–17 iulie 2000 dreptul la acțiune al reclamanților este

prescris în baza art. 12 și art. 21 din Decretul nr. 167/1958.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică.

Curtea de

Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 415 din 18 martie 2004 a respins ca

nefondat apelul reclamanților cu motivarea că somația adresată pârâților pentru

plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere nu are caracterul unui

act de întrerupere a termenului de prescripție, față de cazurile limitativ,

prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958.

La termenul

prevăzut de lege, în contra acestei decizii au declarat recurs reclamanții

invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenții

susțin în esență că, instanța de apel a făcut o interpretare greșită a

dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă deoarece

debitorii au fost puși în întârziere prin somația adresată pentru a achita

debitul aferent perioadei iulie 1999–martie 2003.

Recursul

declarat nu este fondat.

Decretul nr. 167/1958

privind prescripția extinctivă prevede în mod expres și limitativ cazurile de

întrerupere a curgerii termenului de prescripție a dreptului la acțiune:

introducerea unei cereri de chemare în judecată, recunoașterea făcută de

debitor și un act ce marchează începerea executării.

Adresa

recurentei reclamante Primăria Municipiului Timișoara cu nr. 1352 din 11

februarie 2003 către debitori (fila 3 dosar judecătorie) nu se încadrează în

cazurile de întrerupere a prescripției prevăzute de Decretul nr. 167/1958.

Prin acest

demers debitorii sunt înștiințați să achite debitul, în caz contrar urmând a fi

acționați în judecată, deci această punere în întârziere nu poate fi asimilate

nici măcar cu un act de începere a executării.

Față de cele

ce preced și considerând că nu sunt incidente cazurile de casare invocate,

Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat

recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamanții Consiliul local al municipiului Timișoara și

Primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 415 din 18 martie 2004 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2005.