ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4139/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la nr. 9036 din 25 septembrie

2003 la Judecătoria Timișoara reclamanții Primarul Municipiului Timișoara,

Consiliul Local al Municipiului Timișoara au chemat în judecată pe pârâții B.V.,

B.D.N., B.N. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se

dispună:

- rezilierea contractului de închiriere nr. 672 din 13

aprilie 2000 pentru locuința din Timișoara.

- evacuarea necondiționată a pârâților din locuință.

- obligarea pârâților la plata debitului datorat 12.465.696

lei reprezentând chirie restantă (compus din 6.102.848 lei plus majorări de

întârziere 6.102.848 lei și penalități de 60.000 lei) pe perioada ianuarie

2002–aprilie 2003.

- obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că pârâții datorează chiria

pe perioada aferentă ianuarie 2002–aprilie 2003 și în consecință se solicită

rezilierea contractului de închiriere și obligarea pârâților la plata chiriei,

a majorărilor de întârziere și a penalităților corespunzătoare.

Prin sentința civilă nr. 8299 din 9 octombrie 2003 a

Judecătoriei Timișoara s-a admis, în parte, acțiunea, s-a dispus rezilierea

contractului de închiriere nr. 672 din 13 aprilie 2000 pentru locuința din

Timișoara încheiat între Primăria Municipiului Timișoara și pârâtul B.D.N., s-a

dispus evacuarea necondiționată a pârâților din imobil și au fost obligați

pârâții să plătească reclamanților suma de 12.465.696 lei cu titlul de chirie

restantă (6.102.848 lei) și majorări de întârziere (6.102.848 lei) pentru

perioada ianuarie 2002–aprilie 2003 precum și suma de 191.000 lei cheltuieli de

judecată.

S-a respins

capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților, ca

neîntemeiat.

Împotriva

sentinței civile nr. 8299 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Timișoara, secția

civilă, a declarat apel și pârâta B.V. însă acest apel a fost anulat, ca

netimbrat.

Curtea,

analizând înscrisurile și lucrările dosarului în raport de motivul de recurs

formulat constată că cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata

sumei de 60.000 lei reprezentând penalități de întârziere pe perioada ianuarie

2002–aprilie 2003 a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că în

majorările acordate în sumă de 6.102.848 lei (sumă egală cu cuantumul chiriei

datorate) se includ și penalitățile pretinse.

Curtea de

apel Timișoara, luând act de declarația pârâtului B.D.N. privind achitarea

sumelor datorate reclamanților, inclusiv penalitățile de întârziere, aspect

confirmat de reprezentantul reclamantei Consiliul Local al Municipiului

Timișoara, a respins apelul ca rămas fără obiect.

Astfel fiind, curtea constată că plata sumei solicitate prin

acțiunea inițială de 60.000 lei a fost confirmată de reprezentantul reclamantei

Consiliul Local al Municipiului Timișoara și în consecință motivul de recurs

privind incorecta aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 26/2001 este nefondat

astfel încât în baza art. 312 C. proc. civ. curtea urmează să respingă

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții

Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara

împotriva deciziei nr. 146 din 16 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, în contradictoriu cu pârâții B.V., B.D.N., B.N.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.