ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.03.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1633/2005

HOTĂRÂRE
03.03.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1633/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8304 din 9

octombrie 2003, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva pârâților C.M., C.L. și C.C.

S-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 5892 din 13 iulie 2002

încheiat între ICRAL Timișoara și pârâtul C.M. pentru imobilul situat în

Timișoara, precum și evacuarea pârâților din imobil. Pârâții au fost obligați

la plata chiriei restante (2.962.554 lei) și a majorărilor (2.962.554 lei). A

fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la penalități.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta, numai în ceea ce privește neacordarea penalităților

de 0,5 lei/lună întârziere în temeiul prevederilor O.G. nr. 26 din 26 iulie

2001.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 400 din 18 martie 2004 a respins ca nefondat apelul.

Reclamanta a formulat prezentul

recurs împotriva hotărârii instanței de apel solicitând acordarea și a

penalităților de 0,5 lei/lună întârziere la temeiul O.G. nr. 26/2001.

Recursul se privește ca nefondat.

Instanțele au aplicat corect normele

legale în raport de obiectul cauzei dedusă judecății.

În adevăr, prevederile O.G. nr. 26/2001

nu sunt aplicabile în speță, deoarece acestea reglementează un domeniu precis

determinat și anume cel al obligațiilor bugetare, or reclamanta a dedus

judecății obligații ce rezultă din domeniul contractual, și anume din

contractul de închiriere. Acest contract nu prevede clauze privind plata

penalităților și nici legislația aplicabilă (Legea nr. 114/1996 ca normă

specială, ori Codul civil ca lege de drept comun). Drept urmare chiriașii nu au

calitatea de debitori bugetari în sensul O.G. nr. 26/2001.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului

Timișoara împotriva deciziei nr. 200 din 8 martie 2004 a Curții de Apel

Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-05-30
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4515/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 noiembrie 2003, la Judecătoria Timișoara, reclamanții Primarul municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, C
ÎCCJ 2005-06-08
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4994/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 9860 din 27 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Primarul Muni
ÎCCJ 2009-05-26
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1608/2009
tărâri ale Consiliului Local Timișoara. S-a constatat că prin hotărârea nr. 42/2000 a C.L.M Timișoara au fost modificate tarifele de bază pentru chiriile achitate, aferente spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, hotărâre ce a
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5294/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8546 din 16 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr. 8804/2003 a fost admisă în parte acțiunea civilă for
ÎCCJ 2012-02-07
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 483/2012
Asupra recursului de față : Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanții Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara
Sursă