ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1723/2004

Asupra contestației anulare de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea precizată ulterior, P.D.R. a

formulat contestație în anularea deciziei nr. 1817 din 7 mai 2003 pronunțată de

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, în dosarul nr. 4316/2002 invocând

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației petenta a susținut în

esență că hotărârea atacată „este rezultatul unei greșeli materiale grave, de

procedură, instanța depășindu-și limitele investirii, pronunțându-se pe

argumente străine de pricină, hotărâtoare în cauză”.

Astfel s-a învederat că instanța supremă și-a

argumentat soluția pe considerente ce exced cadrul procesual stabilit în cauză,

ignorând faptul că pârâta-recurentă nu-și dovedise susținerile.

De asemenea, s-a evidențiat că deși în recurs a

fost depus „Planul de urbanism al zonei” din care rezulta că pe terenul în

discuție nu există nici o mențiune despre prezența vreunei construcții ci doar

se evidenția ca fiind „pietriș”, instanța nu a făcut nici o apreciere asupra

acestui act ignorându-l complet.

S-a mai pretins că instanța supremă a ignorat și

faptul că imobilul în discuție a trecut în proprietatea statului fără titlu, că

la dosar nu a fost depus Decretul nr. 76/1985 de expropriere a imobilului și că

față de motivul de recurs invocat, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ. soluția

instanței de casare a deciziei atacate era greșită întrucât în raport de art. 312

alin. (3) C. proc. civ. se putea preciza doar la modificarea respectivei

decizii.

Contestația în anulare este nefondată și urmează

a fi respinsă.

Potrivit art. 318 C. proc. civ. contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile

limitativ enunțate de lege, textul care o prevede fiind de strictă

interpretare.

Petenta a invocat ca motiv de contestație faptul

că soluția dată a fost consecința unei greșeli materiale conform art. 318 alin.

(1) C. proc. civ.

Or, prin această cale se urmărește repararea

unor neregularități evidente privind actele de procedură cum ar fi respingerea

greșită a unui recurs ca tardiv ori ca netimbrat, iar nu a unor pretinse erori de

fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța de recurs

a stabilit situația de fapt.

Așadar, prin greșeală materială se înțelege

orice eroare materială evidentă săvârșită de instanță urmare confundării unor

elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului, determinante

pentru hotărârea pronunțată.

În speță, prin decizia atacată cu contestație în

anulare s-a admis recursul declarat de Primăria Municipiului Brăila împotriva

deciziei nr. 36/A din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a

fost casată decizia atacată ca și sentința nr. 126 din 14 martie 2002 a

Tribunalului Brăila, secția civilă, și s-a respins ca nefondată contestația

formulată de P.D.R. în temeiul Legii nr. 10/2001, în contra dispoziției nr. 1551

din 6 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Brăila, prin care se refuzase

restituirea în natură către petentă a unei suprafețe de 261,36 mp, teren situat

în Brăila, pe motiv că face parte din domeniul public și este ocupat de

utilități.

Examinând criticile aduse de P.D.R. deciziei

atacate cu contestație, rezultă că aceasta este nemulțumită de modul în care a

fost stabilită situația de fapt, respectiv invocarea existenței unor utilități

publice asupra terenului a cărui restituire a fost solicitată, ceea ce în

viziunea petentei nu ar corespunde probelor dosarului cât și aprecierea

eronată, respectiv ignorarea unor probe administrate cum ar fi de exemplu

„Planul de urbanism zonal” depus în recurs.

Or, aceste aspecte, ca de altfel și critica

vizând greșita aplicare a art. 314 C. proc. civ. nu constituie erori materiale

ci obiecțiuni privind modul în care instanța de recurs a apreciat materialul

probator administrat în cauză cât și faptul că a ignorat unele dovezi, iar prin

soluția pronunțată și-a depășit limitele investirii și a folosit argumente

străine pricinii.

Atare critici vizează pretinse greșeli de

judecată comise de către instanța de recurs și prin urmare nu se încadrează în

dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În adevăr, prin textul legal menționat nu s-a

urmărit să se deschidă părților calea recursului la recurs care să fie judecat

de aceeași instanță pe considerentul unei pretinse erori materiale.

Astfel fiind, contestația în anulare urmează a

fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de P.D.R.

împotriva deciziei nr. 1817 din 7 mai 2004 a Curții Supreme de Justiție, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2004.