ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3917/2003

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

19.11.1999 petiționara  M.I.

SRL a contestat executarea silită pornită de Administrația

Financiară a sectorului 3 București în baza titlului executor nr. 217/8

noiembrie 1999.

În motivarea contestației s-a arătat că, prin

somația 202559/8 noiembrie 1999 i s-a făcut cunoscut petiționarei că datorează

suma de 796.909.746 lei cu titlu de impozit pe profit. Profilul de activitate

al petiționarei, editură, activitate de producție, nu de prestare servicii cade

sub incidența dispozițiilor art. 30 din O.G. nr. 70/1994 republicată privind

impozitul pe profit și art. 5 lit. e) din Legea nr. 12/1991 privind impozitul

pe profit, potrivit cărora pe o perioadă de 5 ani de la inființarea societății

cu activități de editură sunt scutite de impozit.

Petiționara a mai arătat că a

început demersurile în conformitate cu procedura prevăzută de Legea nr.

105/1997 pentru soluționarea obiecțiunilor contestațiilor și a plângerilor

asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere

ale organelor Ministerului Finanțelor, în vederea recunoașterii caracterului

productiv al activității de editare. Această acțiune se află în faza de

judecată pe rolul secției de contencios a Curții de Apel București.

Tribunalul București, secția a V-a civilă și de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 208/14 martie 2000 a admis

contestația și a anulat formele de executare, titlul executoriu nr. 217/1999 și

somație 202559/1999 emis de Administrația Financiară a sectorului 3 București.

S-a reținut în motivarea acestei soluții,

nelegalitatea titlului care nu cuprinde nici o referire la titlul de creanță,

proces-verbal de impunerea sau declarația contribuabilului, data de la care s-a

calculat impozitul sau data când acest impozit ar fi devenit scadent. S-a mai

reținut că încadrarea activității de editare a contestatoarei în prestări

servicii de către organele Ministerului Finanțelor a fost contestată pe calea

prevăzută de Legea nr. 105/1997 iar litigiul se află în fază de recurs.

Soluția tribunalului a fost atacată cu apel de

către intimata creditoare. Curtea de Apel București prin decizia 207/A din 25

aprilie 2002 a respins ca nefondat apelul în care s-a invocat – cu privire la

existența unui litigiu pe rol referitor la natura activității contestatoarei –

că exercitarea căilor de atac la organele competente de către plătitori nu

suspendă obligația acestora de plată și nici executarea silită.

Curtea de apel a reținut că prin sentința civilă

475/11 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, sentință definitivă, s-a constatat că societatea este

scutită de impozitul pe profit pentru activitatea de editură pe timp de 5 ani

de la înființare.

Împotriva acestei soluții a declarat în termen recurs,

Administrația Financiară a sectorului 3 București care a invocat insuficienta

motivare a deciziei recurate și greșita aplicare a legii, recte art. 4 lit. b)

din O.G. nr. 11/1999.

Potrivit acestui articol, în cazul obligațiilor bugetare

care se stabilesc, potrivit legii, de către plătitor, titlul de creanță îl

constituie documentul de evidență întocmit de acesta. În cazul de față

contestatoarea și-a calculat impozitul pe profit în cuantumul care a și fost

trecut în titlu.

Recurenta a mai invocat și excepția de

necompetență materială a tribunalului de a judeca cererea în primă instanță.

Recursul este întemeiat și va fi

admis pentru acest din urmă considerent.

Codul de procedură civilă stabilește

în art. 1 pct. 1 competența generală de judecată în primă instanță a

judecătoriei.

Potrivit art. 400 C. proc. civ.,

contestația la executare se introduce la instanța de executare. În situația în

care contestația vizează un titlu executor ce nu emană de la un organ de

jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.

Instanța de executare potrivit art.3

73 C. proc. civ., este judecătoria, în afara cazurilor în care legea dispunde

altfel.

Ordonanța 11 din 23 ianuarie 1996

privind executarea creanțelor bugetare pe dispozițiile căreia se bazează

contestația ce face obiectul prezentei cauze, conform cap. III, contestația la

executare, art. 76 alin. (3) face trimitere la dispozițiile de drept comun:

„contestația se introduce la instanța judecătorească competentă potrivit

dispozițiilor codului de procedură civilă”.

Ca urmare, constatând că soluțiile

în prezenta contestație au fost date cu încălcarea regulilor imperative privind

competența materială și văzând dispozițiile art. 304 pct. 3, art. 312 pct. 3 și

art. 725 alin. (2) C. proc. civ. se vor casa decizia Curții de apel și sentința

Tribunalului și se va trimite cauza spre competentă soluționare, Judecătoriei

sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Administrația

Finanțelor Publice sector 3 București.

Casează decizia nr. 207/A din 25 aprilie 2002 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și sentința civilă nr. 208 din

14 martie 2000 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios

administrativ.

Trimite cauza, spre competentă soluționare,

Judecătoriei sectorului 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.