ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2640/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 7

ianuarie 2003, reclamantul P.G. a chemat în judecată Comisia Județeană de

Pensii Argeș, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta cu nr. 208 din 1

noiembrie 2002 și recunoașterea drepturilor pentru perioada 17 aprilie 1954 – 2

mai 1955, cînd a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă la D.M.I.C.

Petroșani.

Prin sentința civilă nr. 5 din 15

ianuarie 2003, Curtea de Apel Pitești a admis acțiunea, reținând că cererea

reclamantului este întemeiată, în perioada solicitată acesta făcând dovada că

și-a satisfăcut stagiul militar.

Apreciind această hotărâre ca fiind

nelegală și netemeinică, Casa Județeană de Pensii Argeș a declarat recurs.

O primă critică a vizat

nerespectarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul că

reclamantul nu a făcut dovada plângerii prealabile.

Prin al doilea motiv de casare,

recurenta a susținut că instanța nu a ținut cont că față de cererea

reclamantului, care a solicitat să fie luată în considerare, și perioada 17

aprilie 1954 – 2 mai 1955, prin hotărârea nr 208 din 13 decembrie 2002, dată în

reexaminare, Comisia pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, i-a recunoscut

întreaga perioadă în care a satisfăcut stagiul militar, respectiv 25 aprilie

1952 – 2 mai 1955.

Recursul este întemeiat și urmează a

fi admis pentru următoarele considerente.

Prin acțiune, reclamantul a

contestat hotărârea nr. 208 din 1 noiembrie 2002, emisă de Casa Județeană de

Pensii Argeș, care i-a recunoscut beneficiul Legii nr. 309/2002, pentru

perioada 25 aprilie 1952 – 17 aprilie 1954, în loc de 17 aprilie 1954 – 2 mai

1955.

Prin decizia de revizuire nr. 208

din 13 decembrie 2002, aceiași Casă Județeană de Pensii a constatat că

reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru

perioada 24 mai 1952 – 2 mai 1955.

Astfel fiind, urmează a se constata

că soluția pronunțată de Curtea de Apel Argeș se află în evidentă contradicție

cu dovezile produse, în fapt, pretențiile reclamantului fiind deja soluționate

prin decizia de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Argeș, împotriva sentinței nr. 5/F-C din 15 ianuarie 2003 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea reclamantului P.G.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2003.