ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7752/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4

noiembrie 2003, reclamantul G.D. a solicitat modificarea hotărârii nr. 3300 din

12 septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Argeș, în sensul de a fi

încadrată în prevederile Legii nr. 309/2002, întreaga perioadă în care a

satisfăcut stagiul militar la detașamente de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că prin hotărârea contestată, i s-a recunoscut numai perioada 16 martie –

30 noiembrie 1959, ca încadrându-se în prevederile Legii nr. 309/2002, nu și

perioada 8 aprilie 1958 – 20 ianuarie 1959.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 284 din 17

noiembrie 2003, a admis acțiunea, dispunând anularea în parte a hotărârii nr. 3300/2003

și obligând pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre, în care să constate că

perioada 8 aprilie 1958 – 20 ianuarie 1959 se încadrează în prevederile Legii nr.

309/2002.

Instanța reține că din fișa de

evidență eliberată de Ministerul Apărării Naționale, rezultă că și în perioada

8 aprilie 1958 – 20 ianuarie 1959, reclamantul a satisfăcut stagiul militar la

aceeași unitate militară, ca în perioada recunoscută de pârâtă, de unde a

trecut în rezervă și apoi a fost din nou încorporat.

Mai reține că este posibil să existe

neconcordanță între livretul militar și tabelul cu unitățile militare care au

făcut obiectul Legii nr. 309/2002, dar legea și normele metodologice de

aplicare a acesteia, nu prevăd dovada încadrării în dispozițiile art. 1 ale

legii, cu tabelul menționat, ci cu livretul militar.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Argeș a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că este nulă absolut,

deoarece instanța a judecat pricina, la primul termen de judecată, cu toate că a

solicitat acordarea unui nou termen, pentru a i se comunica o copie de pe

cererea de chemare în judecată și pentru a formula întâmpinare.

În ce privește fondul cauzei,

susține că reclamantul a satisfăcut stagiul militar, în perioada 8 aprilie 1958

– 20 ianuarie 1959, la o unitate militară din cadrul Ministerului Apărării

Naționale, nu într-o unitate din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

Recursul va fi admis, în sensul și

pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Acțiunea de față a fost înregistrată

la Curtea de Apel Pitești, la 4 noiembrie 2003 și s-a acordat termen în

ședință publică, pentru data de 17 noiembrie 2003, cu citarea părților.

Prin cererea înregistrată la 13

noiembrie 2003, pârâta a solicitat comunicarea unei copii de pe cererea de

chemare în judecată, pentru a putea depune întâmpinare.

Însă instanța, cu nesocotirea

dispozițiilor art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ., a trecut la

soluționarea cauzei, la termenul din 17 noiembrie 2003, fără să dispună

comunicarea către pârâtă, a unei copii de pe cererea de chemare în judecată.

În acest fel, pârâta a fost

împiedicată să-și facă apărările pe care le considera necesare, instanța

eludând două dintre principiile fundamentale ale procesului civil și anume, al

contradictorialității și al dreptului la apărare, contrar dispozițiilor art. 129

alin. (2) C. proc. civ.

Dar, hotărârea este nelegală, și

pentru că prin sentință s-a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 3300/2003,

fără să se menționeze ce anume din hotărâre se anulează, mai ales că

reclamantul nu a cerut anularea acesteia, ci completarea ei, prin includerea,

și a perioadei cuprinsă între 8 aprilie 1958 și 20 ianuarie 1959.

În același timp se constată că

reclamantul-intimat a depus la dosar, în dovedirea acțiunii, numai o copie

xerox, parțial ilizibilă, de pe fișa de evidență tip „A”, din care nu rezultă

dacă U.M. 0TRC O.Z.U. Baia Mare făcea parte din Ministerul Forțelor Armate sau

din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Conform prevederilor art. 1 din

Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana,

cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”.

Art. 6 alin. (2), din aceeași lege

prevede că „stabilirea drepturilor prevăzute de prezenta lege, se face, la

cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate

de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești”.

Cum sentința se constată că este

vădit nelegală, se impune ca ea să fie casată, în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C.

proc. civ., și să se trimită cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe,

conform prevederilor art. 313 din același cod.

Instanța căreia i se va trimite

pricina, urmează să pună în vedere reclamantului, să depună și alte înscrisuri

în susținerea cererii sale, eventual originalul fișei de evidență tip „A” sau o

copie lizibilă de pe aceasta, precum și copie de pe livretul militar, ca și

alte înscrisuri de care înțelege să se folosească.

De asemenea, pârâta trebuie să aibă

posibilitatea de a depune întâmpinare și probe în combaterea acțiunii, astfel

ca în final să se poată stabili cu certitudine dacă reclamantul îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, și pentru perioada

pretinsă prin acțiunea de față, pentru ca în final să se poată pronunța o

hotărâre legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Argeș împotriva sentinței nr. 284/F/CONT din 17 noiembrie

2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2004.