ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7752/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 noiembrie 2003, reclamantul G.D. a solicitat modificarea hotărârii nr. 3300 din 12 septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Argeș, în sensul de a fi încadrată în prevederile Legii nr. 309/2002, întreaga perioadă în care a satisfăcut stagiul militar la detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin hotărârea contestată, i s-a recunoscut numai perioada 16 martie – 30 noiembrie 1959, ca încadrându-se în prevederile Legii nr. 309/2002, nu și perioada 8 aprilie 1958 – 20 ianuarie 1959. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 284 din 17 noiembrie 2003, a admis acțiunea, dispunând anularea în parte a hotărârii nr. 3300/2003 și obligând pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre, în care să constate că perioada 8 aprilie 1958 – 20 ianuarie 1959 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002. Instanța reține că din fișa de evidență eliberată de Ministerul Apărării Naționale, rezultă că și în perioada 8 aprilie 1958 – 20 ianuarie 1959, reclamantul a satisfăcut stagiul militar la aceeași unitate militară, ca în perioada recunoscută de pârâtă, de unde a trecut în rezervă și apoi a fost din nou încorporat.

Mai reține că este posibil să existe neconcordanță între livretul militar și tabelul cu unitățile militare care au făcut obiectul Legii nr. 309/2002, dar legea și normele metodologice de aplicare a acesteia, nu prevăd dovada încadrării în dispozițiile art. 1 ale legii, cu tabelul menționat, ci cu livretul militar. Pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că este nulă absolut, deoarece instanța a judecat pricina, la primul termen de judecată, cu toate că a solicitat acordarea unui nou termen, pentru a i se comunica o copie de pe cererea de chemare în judecată și pentru a formula întâmpinare. În ce privește fondul cauzei, susține că reclamantul a satisfăcut stagiul militar, în perioada 8 aprilie 1958 – 20 ianuarie 1959, la o unitate militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale, nu într-o unitate din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare. Acțiunea de față a fost înregistrată la Curtea de Apel Pitești, la 4 noiembrie 2003 și s-a acordat termen în ședință publică, pentru data de 17 noiembrie 2003, cu citarea părților. Prin cererea înregistrată la 13 noiembrie 2003, pârâta a solicitat comunicarea unei copii de pe cererea de chemare în judecată, pentru a putea depune întâmpinare. Însă instanța, cu nesocotirea dispozițiilor art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ., a trecut la soluționarea cauzei, la termenul din 17 noiembrie 2003, fără să dispună comunicarea către pârâtă, a unei copii de pe cererea de chemare în judecată. În acest fel, pârâta a fost împiedicată să-și facă apărările pe care le considera necesare, instanța eludând două dintre principiile fundamentale ale procesului civil și anume, al contradictorialității și al dreptului la apărare, contrar dispozițiilor art. 129 alin. (2) C. proc.

civ. Dar, hotărârea este nelegală, și pentru că prin sentință s-a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 3300/2003, fără să se menționeze ce anume din hotărâre se anulează, mai ales că reclamantul nu a cerut anularea acesteia, ci completarea ei, prin includerea, și a perioadei cuprinsă între 8 aprilie 1958 și 20 ianuarie 1959. În același timp se constată că reclamantul-intimat a depus la dosar, în dovedirea acțiunii, numai o copie xerox, parțial ilizibilă, de pe fișa de evidență tip „A”, din care nu rezultă dacă U.M. 0TRC O.Z.U. Baia Mare făcea parte din Ministerul Forțelor Armate sau din Direcția Generală a Serviciului Muncii. Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”.

Art. 6 alin. (2), din aceeași lege prevede că „stabilirea drepturilor prevăzute de prezenta lege, se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești”. Cum sentința se constată că este vădit nelegală, se impune ca ea să fie casată, în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., și să se trimită cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, conform prevederilor art. 313 din același cod. Instanța căreia i se va trimite pricina, urmează să pună în vedere reclamantului, să depună și alte înscrisuri în susținerea cererii sale, eventual originalul fișei de evidență tip „A” sau o copie lizibilă de pe aceasta, precum și copie de pe livretul militar, ca și alte înscrisuri de care înțelege să se folosească.

De asemenea, pârâta trebuie să aibă posibilitatea de a depune întâmpinare și probe în combaterea acțiunii, astfel ca în final să se poată stabili cu certitudine dacă reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, și pentru perioada pretinsă prin acțiunea de față, pentru ca în final să se poată pronunța o hotărâre legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Argeș împotriva sentinței nr. 284/F/CONT din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.