ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7617/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul Ș.C. a formulat la data

de 6 octombrie 2003, acțiune, prin care a solicitat ca în contradictoriu cu

Casa Județeană de Pensii Argeș, să se pronunțe o hotărâre, prin care pârâta să

fie obligată să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 3 iulie 1951 – 31 decembrie

1953, perioada stagiului militar pe care a efectuat-o în detașamente de muncă,

și nu cum greșit a fost stabilită în hotărârea nr. 5829/2003, în care s-a recunoscut

numai perioada 3 iulie 1951 – 7 iulie 1952.

În motivarea acțiunii a precizat că

a fost încorporat la data de 3 iulie 1951 și lăsat la vatră, la 31 decembrie

1953, întreaga perioadă fiind efectuată în detașamente de muncă, dar cum nu a

avut livretul militar, dispărut prin ardere, a fost recunoscută numai perioada

3 iulie 1951 – 7 iulie 1952, conform certificatului nr. 115073/2003, eliberat

de Arhivele Naționale, deși chiar din acest document rezultă că a fost mutat la

un alt detașament de muncă – Bicaz C.D.R.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 264/F/CONT,

pronunțată la data de 29 octombrie 2003, în dosarul nr. 4793/2003/F/CONT, a

respins acțiunea, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada acțiunii sale,

mențiunea din carnetul de muncă nefiind regăsită și în documentele eliberate de

Arhivele Naționale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul, în care critică sentința, ca nelegală, din

motivarea acesteia nerezultând unde a efectuat diferența stagiului militar din

7 iulie 1952 – 31 decembrie 1953, deși, chiar din certificatul eliberat de

instituțiile competente, rezultă că după 7 iulie 1952 a fost mutat tot la Detașament de muncă C.D.R. Bicaz 1/801, prin O.Z. nr. 1169.

Recursul este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 6

pct. 2 din Legea nr. 309/2002 și art. 6 și 7 din H.G. nr. 1114/2002, dovada

încadrării în prevederile art. 1 din lege, se face cu livretul militar,

adeverința eliberată de Centrele militare județene sau U.M. 02405 Pitești, iar

Casele județene de pensii pot solicita Arhivelor Naționale, întocmirea unei

evidențe a detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

În cauză este necontestat că

reclamantul a fost încorporat la data de 3 iulie 1951, în Detașamentul de muncă

Bicaz, fiind recunoscută perioada până la 7 iulie 1952, dată la care, în

același document, cu nr. 115073/2003, eliberat de Direcția Arhivelor Naționale

Istorice Centrale, se menționează că a fost mutat la Detașamentul nr. 1/801, prin Ordin de zi nr. 1169 – Detașamentul de muncă C.D.R. Bicaz.

Nu se poate contesta că durata

stagiului militar expiră la 31 decembrie 1953, iar pentru diferența de durată

între 7 iulie 1952 – 31 decembrie 1953, reclamantul a făcut dovada cu actul

deja citat și cu înregistrarea din Carnetul de muncă, a susținerii sale, că

este efectuată în „Detașamentul de muncă C.D.R. Bicaz”.

Față de aceste dovezi, în mod

nelegal instanța de fond, sesizată cu acțiunea reclamantului, a apreciat că nu

sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 309/2002, fiind evident că stagiul început

în Detașamentul de muncă Bicaz, la data de 3 iulie 1951, cu o primă perioadă până

la 7 iulie 1952, a continuat prin trecerea la Detașamentul nr. 1/801, O.Z.nr. 1169 – Detașament de muncă C.D.R. Bicaz, de unde, la 31

decembrie 1953, a fost lăsat la vatră.

Răspunsurile date de instituțiile

militare, că nu regăsesc arhiva acestui detașament sau că acest detașament nu

este într-o anume evidență, nu îl pot prejudicia pe reclamant, aceste tabele

sau evidențe nefiind documente care să cuprindă toate detașamentele ce au

funcționat în perioada 1950 – 1961, ele fiind întocmite pe baza unor documente

ce sunt deținute în păstrare.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că reclamantul a făcut dovada că este îndreptățit conform art. 1 din

Legea nr. 309/2002, să beneficieze de drepturile persoanelor ce au efectuat

stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, stagiul fiind efectuat în perioada 3 iulie 1951 – 31

decembrie 1953.

În raport cu aceste considerente, se

va admite recursul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 264/F/2003 și

va fi casată această sentință, iar în fond va fi admisă acțiunea, în sensul că

se va anula hotărârea nr. 5829/2003 a Casei Județene de Pensii Argeș, va fi

obligată pârâta, să emită o nouă hotărâre și să îi acorde reclamantului,

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 3 iulie 1951 – 31

decembrie 1953, începând cu data de 1 septembrie 2003, având în vedere că

solicitarea a fost făcută la 12 august 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ș.C.

împotriva sentinței civile nr. 264/F din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea, în sensul că dispune anularea hotărârii nr. 5829/2003 a

pârâtei, pe care o obligă să emită o nouă hotărâre și să-i acorde drepturile prevăzute

de Legea nr. 309/2002, pe perioada 3 iulie 1951- 31 decembrie 1953, începând cu

1 septembrie 2003.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2004.