ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7617/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul Ș.C.

a formulat la data de 6 octombrie 2003, acțiune, prin care a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Argeș, să se pronunțe o hotărâre, prin care pârâta să fie obligată să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 3 iulie 1951 – 31 decembrie 1953, perioada stagiului militar pe care a efectuat-o în detașamente de muncă, și nu cum greșit a fost stabilită în hotărârea nr. 5829/2003, în care s-a recunoscut numai perioada 3 iulie 1951 – 7 iulie 1952. În motivarea acțiunii a precizat că a fost încorporat la data de 3 iulie 1951 și lăsat la vatră, la 31 decembrie 1953, întreaga perioadă fiind efectuată în detașamente de muncă, dar cum nu a avut livretul militar, dispărut prin ardere, a fost recunoscută numai perioada 3 iulie 1951 – 7 iulie 1952, conform certificatului nr. 115073/2003, eliberat de Arhivele Naționale, deși chiar din acest document rezultă că a fost mutat la un alt detașament de muncă – Bicaz C.D.R.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 264/F/CONT, pronunțată la data de 29 octombrie 2003, în dosarul nr. 4793/2003/F/CONT, a respins acțiunea, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada acțiunii sale, mențiunea din carnetul de muncă nefiind regăsită și în documentele eliberate de Arhivele Naționale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, în care critică sentința, ca nelegală, din motivarea acesteia nerezultând unde a efectuat diferența stagiului militar din 7 iulie 1952 – 31 decembrie 1953, deși, chiar din certificatul eliberat de instituțiile competente, rezultă că după 7 iulie 1952 a fost mutat tot la Detașament de muncă C.D.R.

Bicaz 1/801, prin O.Z. nr. 1169. Recursul este fondat. În conformitate cu prevederile art. 6 pct. 2 din Legea nr. 309/2002 și art. 6 și 7 din H.G. nr. 1114/2002, dovada încadrării în prevederile art. 1 din lege, se face cu livretul militar, adeverința eliberată de Centrele militare județene sau U.M. 02405 Pitești, iar Casele județene de pensii pot solicita Arhivelor Naționale, întocmirea unei evidențe a detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. În cauză este necontestat că reclamantul a fost încorporat la data de 3 iulie 1951, în Detașamentul de muncă Bicaz, fiind recunoscută perioada până la 7 iulie 1952, dată la care, în același document, cu nr. 115073/2003, eliberat de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, se menționează că a fost mutat la Detașamentul nr. 1/801, prin Ordin de zi nr. 1169 – Detașamentul de muncă C.D.R.

Bicaz. Nu se poate contesta că durata stagiului militar expiră la 31 decembrie 1953, iar pentru diferența de durată între 7 iulie 1952 – 31 decembrie 1953, reclamantul a făcut dovada cu actul deja citat și cu înregistrarea din Carnetul de muncă, a susținerii sale, că este efectuată în „Detașamentul de muncă C.D.R. Bicaz”. Față de aceste dovezi, în mod nelegal instanța de fond, sesizată cu acțiunea reclamantului, a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 309/2002, fiind evident că stagiul început în Detașamentul de muncă Bicaz, la data de 3 iulie 1951, cu o primă perioadă până la 7 iulie 1952, a continuat prin trecerea la Detașamentul nr. 1/801, O.Z.nr. 1169 – Detașament de muncă C.D.R.

Bicaz, de unde, la 31 decembrie 1953, a fost lăsat la vatră. Răspunsurile date de instituțiile militare, că nu regăsesc arhiva acestui detașament sau că acest detașament nu este într-o anume evidență, nu îl pot prejudicia pe reclamant, aceste tabele sau evidențe nefiind documente care să cuprindă toate detașamentele ce au funcționat în perioada 1950 – 1961, ele fiind întocmite pe baza unor documente ce sunt deținute în păstrare.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că reclamantul a făcut dovada că este îndreptățit conform art. 1 din Legea nr. 309/2002, să beneficieze de drepturile persoanelor ce au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, stagiul fiind efectuat în perioada 3 iulie 1951 – 31 decembrie 1953. În raport cu aceste considerente, se va admite recursul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 264/F/2003 și va fi casată această sentință, iar în fond va fi admisă acțiunea, în sensul că se va anula hotărârea nr. 5829/2003 a Casei Județene de Pensii Argeș, va fi obligată pârâta, să emită o nouă hotărâre și să îi acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 3 iulie 1951 – 31 decembrie 1953, începând cu data de 1 septembrie 2003, având în vedere că solicitarea a fost făcută la 12 august 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ș.C. împotriva sentinței civile nr. 264/F din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea, în sensul că dispune anularea hotărârii nr. 5829/2003 a pârâtei, pe care o obligă să emită o nouă hotărâre și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 3 iulie 1951- 31 decembrie 1953, începând cu 1 septembrie 2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2004.