ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3211/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Argeș, ca drepturile recunoscute prin Hotărârea nr. 3404

bis din 15 decembrie 2006 să îi fie acordate cu începere de la 1 noiembrie

2002.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că în perioada 11 iulie 1950-22 iulie 1953 a efectuat stagiul militar la muncă forțată pe șantierele D.G.S.M. Inițial, a solicitat Casei

Județene de Pensii Argeș recunoașterea și acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 309/2002, sens în care a primit hotărârea nr. 3404 din 1 noiembrie

2002 prin care s-a constatat că a efectuat muncă forțată într-un detașament de

muncă o perioadă de 379 zile pentru care i-au și fost acordate drepturile prevăzute

de legea sus arătată. Ulterior, la data de 23 octombrie 2006, a solicitat revizuirea cazului său pentru diferența de perioadă arătată inițial în cererea din

anul 2002 și acordarea drepturilor legale cu începere de la data de 1 noiembrie

2002.

Reclamantul a mai arătat că

hotărârea contestată este cea primită la această din urmă solicitare a sa,

pentru că drepturile nu i-au fost acordate cu începere de la data de 1

noiembrie 2002, ci de la data de 1 noiembrie 2006.

În susținerea cererii reclamantul a depus

copii de pe hotărârile nr. 3404/2002 și 3404 bis/2006, de pe livretul militar

și de pe „Dovada de prestare a muncii” eliberată de M.I.M.C. – Serviciul Muncii

– Detașamentul Izvor.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 35/F/C din 23

aprilie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea și a anulat hotărârea contestată, a obligat

pârâta să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru perioada solicitată, începând cu data de 1 noiembrie 2002.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că prin Hotărârea nr. 3404 reclamantului

i-a fost admisă cererea de acordare a indemnizației formulată la data de 22

octombrie 2002 și s-a constatat că perioadele 2 mai 1952 – 1 martie 1953, 8 mai

1953 – 13 iunie 1953, 13 iunie 1953 – 22 iulie 1953 se încadrează în

prevederile art. 1 ale Legii nr. 309/2002 și, totodată s-a stabilit că acestea

se acordă începând cu data de 1 noiembrie 2002.

La data de 23 octombrie 2006

reclamantul a solicitat pârâtei acordarea indemnizației pentru întreaga

perioadă înscrisă în livretul militar și nu doar pentru cea recunoscută prin

Hotărârea nr. 3404 din 1 noiembrie 2002. Reclamantul a mai arătat că în

Hotărârea 3404/2002 a fost menționat doar livretul militar ca document depus la

cererea sa de acordare a indemnizației, fără a se face vorbire despre „Dovada

de prestare a muncii nr. 3277 din 22 iulie 1953” din care reiese unitățile la care a muncit. Reclamantul a solicitat recalcularea indemnizației

pentru perioada totală de 3 ani și acordarea acesteia cu începere de la data de

1 noiembrie 2002.

Având în vedere această cerere,

precum și adresa C.N.P.D.A.S. sus arătată, pârâta a emis hotărârea nr. 3404 bis

din 15 decembrie 2006 în care a constatat că reclamantul și-a efectuat stagiul

militar în perioada 1 iulie 1950-22 iulie 1953 la detașamente de muncă din

cadrul D.G.S.M. și a dispus acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

309/2002 cu începere de la data de 1 noiembrie 2006.

Instanța a constatat că în mod

greșit pârâta nu a dispus acordarea drepturilor reclamantului cu începere din

data de 1 noiembrie 2002, având în vedere că reclamantul a solicitat pentru

prima dată acordarea indemnizației pentru perioada 1 iulie 1950 – 22 iulie 1953

prin cererea înregistrată la pârâtă în luna septembrie 2002. La această cerere

reclamantul a anexat livretul militar și Dovada nr. 3277 din 22 iulie 1953 sus

menționată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, susținând că este

netemeinică și nelegală.

Un prim motiv de recurs este

întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în sensul că

instanța de fond nu a ținut cont, la pronunțare, de dispozițiile imperative ale

art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002 și nu a avut în vedere faptul că

Hotărârea nr. 3404 din 1 noiembrie 2002 a rămas definitivă, ca urmare a necontestării în termen de 30 de zile de la comunicare.

Al doilea motiv de recurs, critică

hotărârea instanței de fond sub aspectul că a acordat intimatului-reclamant

indemnizația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002 pentru perioada 1

noiembrie 2002 – 22 octombrie 2003, cu încălcarea termenului general de

prescripție de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Examinând sentința atacată în raport

cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit

prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea

unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, beneficiază de

prevederile acestei legi cetățeanul român care a efectuat stagiul militar

în detașamentele de muncă în perioada sus menționată. Dovada încadrării în

prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. (1)

lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi,

aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, și cu livretul militar.

Prin hotărârea

nr. 3404 din 1 noiembrie 2002, s-a constatat că perioadele care se încadrează în

prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 sunt: 2 mai 1952 – 1 martie 1953, 8

mai 1953 – 13 iunie 1953 și 13 iunie 1953 – 22 iulie 1953.

După emiterea

acestei hotărâri, C.N.P.A.S. a transmis o adresă pârâtei prin care se specifică

că atunci când în livretul militar, în „Fișa de evidență”, eliberată de U.M.

02405 Pitești și/sau în adeverința eliberată de Centrul militar județean este

înscrisă mențiunea „detașament de muncă”, „diferite detașamente de muncă”,

„Det. muncă”, „Det. Mc”, fără specificarea denumirii detașamentului de muncă,

se poate considera că solicitantul a efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M.

Față de această

situație, reclamantul a solicitat recalcularea indemnizației ce i se cuvine și

pentru perioada 11 iulie 1950 – 22 iulie 1953, pârâta fiind nevoită că

reverifice situația reclamantului și în consecință să emită Hotărârea nr. 3404

bis/2006, prin care îi recunoaște drepturile reclamantului și dispune ca acestea

să fie acordate cu data de 1 noiembrie 2006.

Instanța de fond

în mod corect a apreciat că reclamantul nu are nici o culpă pentru faptul că

pârâta a apreciat într-un fel în anul 2002 și în alt fel în anul 2006,

unitățile care constituiau detașamente de muncă.

Reclamantul este

îndreptățit să primească indemnizația cuvenită de la data legală, raportată la

momentul formulării cererii sale inițiale.

Câtă vreme este

dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului

militar într-un detașament special organizat în acest scop, nu există nici un

temei pentru a-l excepta de la beneficiul drepturilor acordate prin lege.

Astfel fiind,

Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală

și în mod corect a fost anulată în parte Hotărârea nr. 3404 bis/2006 în

privința datei de acordare a drepturilor stabilite de Legea nr. 309/2002.

Criticile

formulate în recurs nu sunt întemeiate și nu își găsesc suport legal, astfel că

acestea nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Argeș împotriva sentinței civile nr. 35/F/C din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

iunie 2007.