ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 924/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Argeș, reclamantul A.C. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Argeș, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 1081 din 11 iulie 2003, emisă de pârâtă. Reclamantul a motivat acțiunea, arătând că în mod greșit i-a fost respinsă cererea, întrucât din fișa de evidență tip A rezultă că a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă la Direcția Generală a Serviciului Muncii, în perioada 12 noiembrie 1957 - 13 noiembrie 1960 și beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002.

Prin sentința nr. 260/F din 27 octombrie 2003, Curtea de Apel Argeș a respins ca tardiv formulată, acțiunea reclamantului, reținând în esență că acesta a efectuat acțiunea în contencios administrativ, peste termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 6 și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, de la comunicarea hotărârii comisiei prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 309/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul A.C., criticând-o pentru nelegalitate și motivând că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea, ca tardiv formulată, întrucât a contestat hotărârea nr. 1081 din 11 iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Argeș, la Casa Națională de Pensii, iar „în jurul datei de 25 august 2003” i s-a comunicat prin adresa nr. 3439 din 18 august 2003, să se adreseze Casei Județene de Pensii Argeș, conform art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002.

Recursul este nefondat. Din copia – extras de pe registrul de evidență a dosarelor ce au ca obiect Legea nr. 309/2002 rezultă că hotărârea nr. 1081 din 11 iulie 2003 a fost comunicată personal, reclamantului, la data de 22 iulie 2003. Acțiunea a fost depusă la Curtea de Apel Pitești, la data de 3 septembrie 2003, așa cum rezultă din mențiunile prevăzute pe ștampila poștei, iar data limită când hotărârea putea fi atacată la instanță, a fost 7 august 2003. Chiar recurentul a arătat în motivele de recurs, că „s-a adresat în termen legal, dar numai organului necompetent”. Or, potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, împotriva hotărârilor motivate ale comisiei prevăzute de alin. (1) al aceluiași articol, poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, potrivit Legii nr. 29/1990.

Totodată, conform dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, în cazul în care cel ce se consideră vătămat, nu este mulțumit de soluția dată, el se poate adresa instanței, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției. Pe cale de consecință, instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și a interpretat în mod judicios prevederile legii, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.C. împotriva sentinței civile nr. 260/F din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.