ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5302/2003

Asupra recursului în față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.A. a atacat în justiție Dispoziția nr. 767 din 21 decembrie 2001 emisă de Primarul Municipiului Bistrița, prin care i s-a respins cererea (notificarea) privind restituirea unei suprafețe de 406 mp teren (din totalul de 725 mp expropriat în mod abuziv), acordarea unui teren în compensație pentru suprafața de 319 mp și plata contravalorii construcțiilor demolate, făcându-i-se ofertă de acordare de măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală sau acțiuni la societăți comerciale, până la concurența sumei de 557.971.433,33 lei lei pentru teren și 27.948.622,76 lei pentru construcții.

Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, prin sentința nr. 140 din 6 iunie 2002, a admis în parte „plângerea” celei în cauză și a modificat în parte dispoziția atacată în sensul că: a dispus restituirea în natură a suprafeței de 406 mp teren, identificat de expertul numit în cauză, a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru diferența de 319 mp teren nerestituit în natură și pentru imobilul demolat, în cuantum total de 273.456.053 lei, sub formă de titluri de valoare sau acțiuni la societăți comerciale și a menținut celelalte dispoziții ale actului atacat. A respins ca inadmisibile, în procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, cererea privind acordarea de despăgubiri reprezentând chiria neîncasată și daune interese și morale.

Investită cu soluționarea apelului declarat de Primăria Municipiului Bistrița, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, l-a admis – prin decizia nr. 161 din 6 decembrie 2002 – și a schimbat sentința primei instanțe în sensul că a respins „contestația” formulată de S.A. Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta a declarat, în termen, recurs nemotivat precizând că „motivele pe care își întemeiază” calea de atac declanșată „le va formula până la termenul stabilit de Instanța Curții Supreme de Justiție”... În adevăr, la data de 27 noiembrie 2003 recurenta a înaintat motivele de recurs, care, însă, nu pot fi luate în examinare fiind tardiv formulate. Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.

În conformitate cu art. 303 alin. (2), termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. În cauză, decizia instanței de apel a fost comunicată apelantei la 13 februarie 2003, iar motivele de recurs au fost formulate și depuse (la oficiul poștal) la 27 noiembrie 2003, dată ce se situează în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 302 alin. (2) C. proc. civ. Astfel fiind, având în vedere dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîmplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, precum și prevederile art. 306 alin. (1) din același cod, în conformitate cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) – care însă nu este incident în cauză, urmează a se constata nul recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de reclamanta S.A. împotriva deciziei nr. 161 din 6 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2003.