ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5302/2003

Asupra recursului în față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S.A.

a atacat în justiție Dispoziția nr. 767 din 21 decembrie 2001 emisă de Primarul

Municipiului Bistrița, prin care i s-a respins cererea (notificarea) privind

restituirea unei suprafețe de 406 mp teren (din totalul de 725 mp expropriat în

mod abuziv), acordarea unui teren în compensație pentru suprafața de 319 mp și

plata contravalorii construcțiilor demolate, făcându-i-se ofertă de acordare de

măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală sau acțiuni la

societăți comerciale, până la concurența sumei de 557.971.433,33 lei lei pentru

teren și 27.948.622,76 lei pentru construcții.

Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția

civilă, prin sentința nr. 140 din 6 iunie 2002, a admis în parte „plângerea”

celei în cauză și a modificat în parte dispoziția atacată în sensul că: a

dispus restituirea în natură a suprafeței de 406 mp teren, identificat de

expertul numit în cauză, a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru

diferența de 319 mp teren nerestituit în natură și pentru imobilul demolat, în

cuantum total de 273.456.053 lei, sub formă de titluri de valoare sau acțiuni

la societăți comerciale și a menținut celelalte dispoziții ale actului atacat.

A respins ca inadmisibile, în procedura specială prevăzută de Legea nr.

10/2001, cererea privind acordarea de despăgubiri reprezentând chiria

neîncasată și daune interese și morale.

Investită cu soluționarea apelului

declarat de Primăria Municipiului Bistrița, Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

l-a admis – prin decizia nr. 161 din 6 decembrie 2002 – și a schimbat sentința

primei instanțe în sensul că a respins „contestația” formulată de S.A.

Împotriva deciziei instanței de apel

reclamanta a declarat, în termen, recurs nemotivat precizând că „motivele pe

care își întemeiază” calea de atac declanșată „le va formula până la termenul

stabilit de Instanța Curții Supreme de Justiție”...

În adevăr, la data de 27 noiembrie

2003 recurenta a înaintat motivele de recurs, care, însă, nu pot fi luate în

examinare fiind tardiv formulate.

Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc.

civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul

termenului de recurs.

În conformitate cu art. 303 alin.

(2), termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

În cauză, decizia instanței de apel

a fost comunicată apelantei la 13 februarie 2003, iar motivele de recurs au

fost formulate și depuse (la oficiul poștal) la 27 noiembrie 2003, dată ce se

situează în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 302 alin. (2) C. proc.

civ.

Astfel fiind, având în vedere

dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea

oricărei căi de atac și neîmplinirea oricărui alt act de procedură în termenul

legal atrage decăderea, precum și prevederile art. 306 alin. (1) din același

cod, în conformitate cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) – care însă nu

este incident în cauză, urmează a se constata nul recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamanta S.A. împotriva deciziei nr. 161 din 6 decembrie 2002 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2003.