ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.09.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5822/2007

HOTĂRÂRE
19.09.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5822/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Constată că prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 6444/2005, reclamanții T.M.O., T.E.

și L.M. au solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj Napoca,

anularea dispoziției nr. 1891 din 22 iulie 2005 întocmită de pârât și obligarea

acestuia la emiterea unei noi dispoziții pentru acordarea despăgubirilor

bănești, întrucât suma stabilită nu reflectă valoarea imobilului.

S-a arătat în motivarea cererii că

imobilul, casă și teren în suprafață de 500 mp, a aparținut antecesoarei

reclamanților, T.M.V., că acesta a fost înstrăinat conform Legii nr. 112/1995

chiriașilor și că valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent stabilită la

suma de 94.232 lei nu corespunde valorii reale a imobilului, care se află

într-o zonă rezidențială.

Prin sentința nr. 456 din 10 mai

2006 Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte acțiunea și în consecință

a anulat în parte dispoziția atacată, obligând pe primar să emită ofertă de

acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în

Cluj-Napoca, (înscris inițial în C.F. nr. 19629 Cluj cu nr.top 10317/2) la

valoarea de circulație de 413.418 lei (echivalentul a 122.562 Euro).

Pentru pronunțarea acestei soluții,

prima instanță a reținut că într-adevăr, valoarea de circulație a imobilului

este mult mai mare decât cea reținută prin dispoziția primarului, așa cum a rezultat

din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Pe de altă parte, întrucât la momentul

preluării bunului prin expropriere au fost plătite despăgubiri, s-a stabilit ca

la data emiterii noii dispoziții, să fie avută în vedere diminuarea valorii de

circulație cu valoarea actualizată a despăgubirilor încasate.

În ce privește natura măsurilor

reparatorii, a fost apreciată neîntemeiată pretenția formulată de contestatori,

de acordare a despăgubirilor bănești în locul posibilității de a opta pentru

acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau pentru

titluri de valoare nominală, față de dispozițiile modificatoare ale Legii nr. 247/2005,

potrivit cărora, atât cuantumul final, cât și felul măsurilor reparatorii se

stabilesc de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., tribunalul a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de

reclamanți, apreciind că nu poate fi reținută culpa procesuală a pârâtului, întrucât

reclamanții au declanșat controlul judiciar și au acceptat suportarea

costurilor expertizei judiciare.

Împotriva sentinței au declarat apel

ambele părți.

Reclamanții au criticat soluția

pentru neacordarea cheltuielilor de judecată.

Criticile

formulate de pârât, îndreptate împotriva fondului soluției, au făcut referire

la dispozițiile Legii nr. 10/2001 așa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005,

respectiv, la faptul că măsurile reparatorii propuse prin decizia/dispoziția

unității (entității) învestite cu soluționarea notificării, se definitivează de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și constau în titluri de

despăgubiri.

Ambele

apeluri au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 264/A din 13

septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Potrivit

considerentelor deciziei, s-a reținut caracterul nefondat al criticilor

reclamanților referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată în

condițiile în care nu poate fi reținută vreo culpă procesuală a pârâtului,

deoarece după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, a fost vorba de dreptul

de opțiune al părții, în efectuarea expertizei întemeiate pe dispozițiile legii

noi.

În privința

apelului pârâtului, instanța a constatat că dispoziția atacată a fost emisă

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, cu prevederile modificatoare

aduse de Legea nr. 10/2001 și ca atare, persoana ale cărei drepturi sunt lezate

de respectivul act, se bucură de toate drepturile procesuale prevăzute de legea

sub imperiul căreia a fost emis actul atacat.

De aceea,

faptul că prin dispozițiile art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

s-au adus modificări, atât în privința competențelor de evaluare, cât și în

privința entității învestite cu emiterea deciziilor reprezentând titluri de

despăgubiri, nu atrage nelegalitatea hotărârii tribunalului.

Pe de o

parte, dispoziția trebuia analizată în funcție de legea aplicabilă la momentul

emiterii actului, iar pe de altă parte, evaluarea cuprinsă în sentința primei

instanțe își păstrează caracterul obiectiv, iar nu de obligație, din

perspectiva dispozițiilor art. 16 alin. (5), (6), (7) din Legea nr. 247/2005.

Împotriva

deciziei a declarat recurs Primarul municipiului Cluj Napoca, aspectele de

nelegalitate învederate constând în următoarele:

Stabilirea de

către instanță a cuantumului măsurilor reparatorii s-a făcut în mod greșit,

față de dispozițiile modificatoare ale Legii nr. 247/2005, potrivit cărora

deciziile/ dispozițiile în care s-au consemnat sume de bani, precum și cele

care conțin propuneri motivate de acordare a despăgubirilor, se transmit

Secretariatului Comisiei Centrale, care la rândul său, le transmite

evaluatorului sau societății de evaluare, în vederea întocmirii raportului de

evaluare.

Pe cale de

consecință, raportat la dispozițiile cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

măsurile reparatorii prin echivalent pot consta doar în titluri de despăgubiri.

În drept, au

fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.

Intimații au

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că

demersul judiciar al acestora a fost îndreptățit, întrucât dispoziția a fost

emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar neatacarea

acesteia în instanță ar fi însemnat că acceptă valoarea despăgubirilor, ceea ce

nu corespundea însă realității.

Recursul este

nefondat.

În speță,

instanțele au făcut în mod corect aplicarea principiului tempus regit actum,

verificând legalitatea dispoziției atacate din punct de vedere al legii în

vigoare la momentul emiterii acesteia.

Nemulțumiți

de cuantumul despăgubirilor înscris în actul entității învestite cu soluționarea

notificării, reclamanții au avut deschisă calea procedurii judiciare (în

condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001), în cadrul căreia s-a stabilit

valoarea despăgubirilor, raportată la valoarea de circulație a imobilului,

determinată pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză.

Faptul că,

potrivit actualei reglementări instituite prin Legea nr. 247/2005 (art. 16 din

Titlul VII) natura măsurilor reparatorii este alta și constă doar în titluri de

despăgubiri ce pot fi eliberate doar de Comisia Centrală, nu influențează asupra

legalității soluției adoptate.

Emiterea

titlurilor de despăgubiri este o etapă ulterioară determinării cuantumului

acestora, iar prin hotărârile pronunțate, instanțele nu au dispus asupra

acestor măsuri reparatorii.

Așa cum în

mod corect s-a reținut în considerentele deciziei atacate, în procedura

judiciară s-a modificat doar cuantumul sumei propuse spre despăgubire, obligația

de emitere a titlurilor de despăgubire corespunzătoare transferându-se, în

temeiul art. 16 alin. (7)-(8) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Față de

considerentele arătate, critica de nelegalitate formulată în condițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. a fost găsită neîntemeiată.

În ce

privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se

constată că indicarea acestuia s-a realizat pur formal, în condițiile în care

recurentul nu a arătat ce act juridic dedus judecății ar fi fost interpretat în

mod greșit, schimbându-i-se natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic,

pentru a face posibilă ipoteza textului de lege.

În

consecință, recursul declarat va fi respins ca nefondat.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Primarul

municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 264/A din 13 septembrie 2006

a Curții de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi19 septembrie

2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-05-29
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6199/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 353 din 26 iunie 2008, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții O.I.H., D.L.G. și T.I.D.
ÎCCJ 2008-06-09
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3749/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 397 din 24 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 4249/117/2006, a fost respinsă cererea de chemare în judecată fa
ÎCCJ 2010-03-24
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2002/2010
Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 579 din 30 octombrie 2008,Tribunalului Cluj a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții P.M. și V.L., împotriv
ÎCCJ 2007-03-09
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2230/2007
a terenurilor solicitate, prin lucrările de specialitate efectuate în cauză, nu mai poate fi reținută, instanța de judecată fiind lipsită de atributul stabilirii valorii despăgubirilor. Prin decizia civilă nr. 355/A/2006 din 12 octombrie 20
ÎCCJ 2010-09-28
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4732/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 349 din 26 mai 2009 a Tribunalului Cluj s-a admis acțiunea formulată de reclamanții P.A. și P.E. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, astfel cu
Sursă