ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 367/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4737F din 25 iunie 2010, Tribunalul Bistrița Năsăud a admis, în parte, contestația reclamanților P.M. și P.I., a anulat în parte dispoziția din 9 martie 2010 emisă de primarul municipiului Bistrița, cu privire la dispoziția de stabilire a calității de persoane îndreptățite a contestatorilor P.M. și P.I., pentru cota de 3/4 părți din imobilul teren în cotă de 3/5 părți înscris în C.F. Bistrița, casă compusă din una cameră, bucătărie, cămară de alimente, construcții (anexe) gospodărești și, în consecință, a constatat calitatea de persoane îndreptățite a contestatorilor P.M.

și P.I. la măsuri reparatorii cu privire la: cota de 3/5 parte din imobilul teren înscris în C.F. Bistrița, casă de locuit compusă dintr-o cameră, 1 bucătărie și 1 cameră de alimente având suprafața construită de 60,17 m.p. și suprafața utilă de 46,93 m.p. și împrejmuiri din plasă de sârmă și stâlpi de beton pe 3 laturi cu o lungime totală de 99,77 m.p.; anexe gospodărești - șură având suprafața construită de 92 m.p., au fost menținute dispozițiile de la art. II și art. III din dispoziția atacată, cu modificarea că propunerile de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri să fie efectuate prin raportare la valoarea reactualizată a despăgubirilor potrivit cu raportul de evaluare reactualizat întocmit de ing.

expert C.N., s-a dispus emiterea de către primarul municipiului Bistrița a unei noi dispoziții, în concordanță cu cele dispuse prin prezenta hotărâre, a fost respinsă cererea contestatorilor de demolare a construcțiilor edificate pe terenul înscris în C.F. Bistrița. Prin decizia civilă nr. 20A din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în rejudecare, a admis în parte apelul pârâților primarul municipiului Bistrița și municipiul Bistrița, a schimbat în parte sentința, în sensul că a înlăturat mențiunea potrivit căreia propunerile de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri să fie efectuate prin raportare la valoarea reactualizată a despăgubirilor potrivit cu raportul de evaluare reactualizat întocmit de ing.

expert C.N., a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Prin decizia civilă nr. 386 din 31 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul acelorași pârâți, reținând că soluția instanței de apel este conformă legii, potrivit considerentelor expuse pe larg în această decizie pronunțată în recurs. Împotriva deciziei instanței supreme, reclamanții P.M. și P.I., au formulat, la data de 29 iulie 2013, cerere de revizuire, neîncadrată în drept. În motivare, revizuenții au arătat că prin dispoziția din 18 iulie 2002 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către primarul municipiului Bistrița-Năsăud s-a stabilit cuantumul valoric al imobilelor notificate la valoarea de 487 milioane RON la nivelul anului 2002, dosarul fiind înregistrat la A.N.R.P.

cu nr. 2608/CC/ din 18 octombrie 2005. După o perioadă îndelungată de timp, această instituție a returnat dosarul entității emitente a dispoziției de restituire, pentru lipsa unor înscrisuri. Primarul a emis o nouă dispoziție, din 09 martie 2010, contestată în instanță de către revizuenți, ce a făcut obiectul litigiului în care s-a pronunțat hotărârea supusă revizuirii în prezentul cadru procesual. Prin hotărârea supusă revizuirii s-a menținut decizia nr. 20/A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, instanță care a înlăturat raportul de evaluare reactualizat, fără ca acest lucru să fi fost solicitat de către apelanții primarul municipiului Bistrița și municipiul Bistrița, prin primar.

Instanța de recurs, prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2013, a menținut hotărârea instanței de apel, dar nu a arătat care sunt căile de urmat și care hotărâre judecătorească trebuie respectată, procedând astfel la o discriminare vădită a contestatorilor în demersurile de restituire și încălcând dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa. Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul". Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei. O instanță de recurs evocă fondul cauzei atunci când rejudecă fondul după casare/modificare. Astfel, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, recursul promovat de către pârâții primarul municipiului Bistrița și municipiul Bistrița împotriva deciziei nr. 20/A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj a fost respins, ca nefondat, constatându-se că soluția instanței de apel este conformă legii. Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de P.M. și P.I. împotriva deciziei nr. 386 din 31 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 3017/112/2010*. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 februarie 2014.