ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 367/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4737F din 25

iunie 2010, Tribunalul Bistrița Năsăud

a

admis, în parte, contestația reclamanților P.M. și P.I., a anulat în parte dispoziția

din 9 martie 2010 emisă de primarul municipiului Bistrița, cu privire la

dispoziția de stabilire a calității de persoane îndreptățite a contestatorilor P.M.

și P.I., pentru cota de

3/4

părți

din imobilul teren în cotă de 3/5 părți înscris în C.F. Bistrița, casă compusă

din una cameră, bucătărie, cămară de alimente, construcții (anexe) gospodărești

și, în consecință, a constatat calitatea de persoane îndreptățite a

contestatorilor P.M. și P.I. la măsuri reparatorii cu privire la: cota de 3/5

parte din imobilul teren înscris în C.F. Bistrița, casă de locuit compusă

dintr-o cameră, 1 bucătărie și 1 cameră de alimente având suprafața construită

de 60,17 m.p. și suprafața utilă de 46,93 m.p. și împrejmuiri din plasă de

sârmă și stâlpi de beton pe 3 laturi cu o lungime totală de 99,77 m.p.; anexe

gospodărești - șură având suprafața construită de 92 m.p., au fost menținute

dispozițiile de la art.

II

și art. III din

dispoziția atacată, cu modificarea că propunerile de acordare de măsuri

reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri să fie efectuate prin

raportare la valoarea reactualizată a despăgubirilor potrivit cu raportul de

evaluare reactualizat întocmit de ing. expert C.N., s-a dispus emiterea de

către primarul municipiului Bistrița a unei noi dispoziții, în concordanță cu

cele dispuse prin prezenta hotărâre, a fost respinsă cererea contestatorilor de

demolare a construcțiilor edificate pe terenul înscris în C.F. Bistrița.

Prin decizia civilă nr. 20A din 27

februarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția

I

civilă, în rejudecare,

a admis în parte apelul pârâților primarul municipiului

Bistrița și municipiul Bistrița, a schimbat în parte sentința, în sensul că a

înlăturat mențiunea potrivit căreia propunerile de acordare de măsuri

reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri să fie efectuate prin

raportare la valoarea reactualizată a despăgubirilor potrivit cu raportul de

evaluare reactualizat întocmit de ing. expert C.N., a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin decizia civilă nr. 386 din 31

ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I

civilă

a respins, ca nefondat, recursul acelorași pârâți,

reținând că soluția instanței de apel este conformă legii, potrivit

considerentelor expuse pe larg în această decizie pronunțată în recurs.

Împotriva deciziei instanței supreme,

reclamanții P.M. și P.I., au formulat, la data de 29 iulie 2013, cerere de

revizuire,

neîncadrată în

drept.

În motivare, revizuenții au arătat că

prin dispoziția din 18 iulie 2002 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către

primarul municipiului Bistrița-Năsăud s-a stabilit cuantumul valoric al imobilelor

notificate la valoarea de 487 milioane RON la nivelul anului 2002, dosarul

fiind înregistrat la A.N.R.P. cu nr. 2608/CC/ din 18 octombrie 2005. După o

perioadă îndelungată de timp, această instituție a returnat dosarul entității

emitente a dispoziției de restituire, pentru lipsa unor înscrisuri. Primarul a

emis o nouă dispoziție, din 09 martie 2010, contestată în instanță de către

revizuenți, ce a făcut obiectul litigiului în care s-a pronunțat hotărârea

supusă revizuirii în prezentul cadru procesual.

Prin hotărârea supusă revizuirii s-a

menținut decizia nr. 20/A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, instanță

care a înlăturat raportul de evaluare reactualizat, fără ca acest lucru să fi

fost solicitat de către apelanții primarul municipiului Bistrița și municipiul

Bistrița, prin primar.

Instanța de recurs, prin decizia nr.

386 din 31 ianuarie 2013, a menținut hotărârea instanței de apel, dar nu a

arătat care sunt căile de urmat și care hotărâre judecătorească trebuie

respectată, procedând astfel la o discriminare vădită a contestatorilor în

demersurile de restituire și încălcând dispozițiile art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția Europeană.

Examinând cererea de revizuire în

raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză

este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte

constată următoarele:

Revizuirea reprezintă acea cale

extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei

hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu

unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri

judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru

stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează

această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea

constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații

excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în

substanța sa.

Obiectul revizuirii este determinat

chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit

căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul".

Din textul citat rezultă că pentru

hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus

o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri

de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanță de recurs evocă fondul

cauzei atunci când rejudecă fondul după casare/modificare.

Astfel, nu au acest caracter și nu pot

fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a

respins recursul.

Analizând actele și lucrările

dosarului, se constată că în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită,

recursul promovat de către pârâții primarul municipiului Bistrița și municipiul

Bistrița împotriva deciziei nr. 20/A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel

Cluj a fost respins, ca nefondat, constatându-se că soluția instanței de apel

este conformă legii.

Așa fiind, se constată că nu este

îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție

impusă de art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs

să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții specifice

reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă.

Pentru aceste considerente, cererea de

revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de P.M. și P.I. împotriva deciziei nr. 386 din 31 ianuarie

2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă, pronunțată în Dosarul nr. 3017/112/2010*.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 04 februarie 2014.