ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20

martie 2001 reclamantul A.I. a chemat în judecată Direcția de Sănătate Publică

Gorj, solicitând anularea dispoziției nr. 52 din 23 februarie 2001, prin care

s-a dispus eliberarea sa din funcția de asistent medical principal, reintegrare

în funcția deținută și plata drepturilor salariale cuvenite.

În motivarea acțiunii reclamanta

arată că măsura luată, este vădit nelegală deoarece nu s-au avut în vedere

calificativele obținute de el și nu i s-a oferit o altă funcție,

corespunzătoare pregătirii sale.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 375 din 4 iunie 2001 a

respins acțiunea cu motivarea că actul administrativ a fost contestat direct în

instanță, fără a mai fi îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 5

din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamantul A.I., susținând în esență că eliberarea sa din funcție este

nelegală.

Recursul este fondat.

Potrivit prevederilor art. 5 din

Legea nr. 29/1990, persoana care se consideră vătămată, într-un drept al său,

printr-un act administrativ, înainte de a se adresa instanței pentru anularea

acestui act este obligată să se adreseze în termen de 30 zile de la comunicarea

actului, autorității emitente, care are datoria de a o rezolva în termen de 30

de zile de la depunerea cererii.

Dispozițiile art. 95 din Legea nr.

188/1999, privind Statutul funcționarului public prevăd însă că, în cazul

eliberării sau destituirii din funcție, funcționarul public poate cere

instanței de contencios administrativ, anularea ordinului sau a dispoziției de

eliberare sau destituire din funcție în termen de 30 de zile de la comunicare.

Din interpretarea acestui text

rezultă că în cazul funcționarului public aflat în această situație procedura

prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990 nu este obligatorie, el

având posibilitatea să se adresesze direct instanței de contencios

administrativ.

În acest fel legiuitorul a înțeles

să deroge de la reglementările cu caracter general prevăzut de art. 5 din Legea

nr. 20/1990 și să creeze pentru funcționarul public un regim juridic diferit.

Așadar, în cazul reglementat de art.

95 din Legea nr. 188/1999 procedura prealabilă nu este obligatorie și nu

reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii formulate de funcționarul

public aflat în situația respectivă.

Astfel fiind, recursul formulat de

reclamant va fi admis, sentința atacată va fi casată și cauza va fi trimisă

aceleași instanțe, pentru a proceda la soluționarea acestuia, în conformitate

cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

reclamantul A.I., împotriva sentinței civile nr. 375 din 4 iunie 2001 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.