ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2123/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5 din 9 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 2259/2003, s-a respins acțiunea formulată de D.G. împotriva Direcției Sanitar-Veterinare a județului Gorj și Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, pentru anularea Ordinului nr. 309/2003, ca nefondat. În motivare, instanța a reținut, în esență, că actul administrativ atacat prin care reclamantul a fost destituit din funcția de director executiv adjunct al Direcției Sanitar-Veterinare a județului Gorj, este legal, autoritatea emitentă respectând procedurile cerute de lege, pentru cercetarea abaterilor disciplinare și aplicând sancțiunea, în raport cu gravitatea faptelor săvârșite.

Împotriva sentinței, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, conform art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Astfel, prin motivele de recurs depuse la dosar, se susține că hotărârea pronunțată nu este complet motivată, întrucât nu cuprinde apărările părților, probele administrate și argumentele care au determinat reținerea unora și înlăturarea altora, iar pe de altă parte, conține motive contradictorii. Se mai susține că hotărârea este lipsită de temei legal, fiindcă instanța nu s-a pronunțat în conformitate cu prevederile art. 268 alin. (1) pct. 2 C. muncii, considerând legal ordinul atacat, deși nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere, normele regulamentare încălcate, motivele pentru care apărările salariatului au fost înlăturate în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul de contestație și instanța competentă să o soluționeze.

De asemenea, se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat nici cu privire la apărarea referitoare la neaudierea funcționarului la comisia disciplinară și nici asupra întocmirii post factum a referatului și raportului, de către comisia de disciplină. Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din actele dosarului rezultă că la data de 25 august 2003, ministrul agriculturii, pădurilor, apelor și mediului a declanșat acțiunea disciplinară împotriva reclamantului, funcționar public la Direcția Sanitar-Veterinară a județului Gorj, urmare a constatărilor făcute de Corpul de control, cu privire la legalitatea lucrărilor de modernizare a sediului și laboratorului direcției, încheierea contractului de prestări servicii pază și achiziționarea unor bunuri.

Comisia de disciplină, verificând sesizarea, a stabilit că reclamantul, în calitate de contabil șef și membru în comisiile de selecție de oferte, nu a verificat documentele depuse de candidați ori a acceptat un număr mai mic de ofertanți sau chiar cumpărarea directă, contrar prevederilor O.U.G. nr. 60/2001, privind achizițiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 212/2002 și ale Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 1012/2001, fiind, astfel, răspunzător pentru angajarea lucrărilor de modernizare a sediului unității, cu un agent economic, mai înainte ca acesta să fie desemnat câștigătorul selecției de oferte, încheierea contractului de prestări servicii pază, fără selecție de oferte și achiziționarea unui calculator cu nesocotirea art. 28 alin. (1) din O.U.G.

nr. 60/2001. Pe baza referatului întocmit de Comisia de disciplină, după audierea reclamantului și verificarea susținerilor acestuia, susțineri materializate în actele depuse la 8 septembrie 2003, ministrul agriculturii, pădurilor, apelor și mediului a dispus prin Ordinul nr. 309 din 1 octombrie 2003, destituirea reclamantului-recurent din funcția de director executiv adjunct. Legalitatea acestui ordin a fost examinată de instanța de fond, în raport cu criticile aduse prin cererea de chemare în judecată, constatându-se că nu sunt motive de anulare, autoritatea emitentă respectând prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public și ale H.G. nr. 1083/2001, privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină.

Soluția de respingere a acțiunii cuprinde motivele care au format convingerea judecătorului, că actul administrativ atacat este legal, iar pretenția reclamantului, de anulare a acestuia, nefondată, precum și motivele pentru care susținerile reclamantului, referitoare la inexistența abaterilor, nerespectarea procedurii disciplinare prealabile și aprecierea sancțiunii au fost înlăturate. Este adevărat că ordinul ministerial în discuție nu cuprinde descrierea faptelor imputate, normele regulamentare încălcate și argumentele pe baza cărora apărările salariatului au fost înlăturate în timpul cercetării disciplinare, dar în el se precizează că s-a avut în vedere Raportul Comisiei de disciplină nr. 29/2003.

Or, acest raport, cunoscut de reclamant, conține datele mai sus arătate, încât preluarea lor în cuprinsul ordinului, s-a apreciat a nu fi necesară, iar neprecizarea termenului de introducere a contestației împotriva actului administrativ, precum și a instanței competente, nu constituie motiv de nulitate absolută, deoarece termenul de exercitare a căii de atac și instanța competentă sunt prevăzute de lege. Nici susținerea că reclamantul-recurent nu a fost audiat la Comisia de disciplină și că referatul și raportul comisiei s-au întocmit ulterior soluționării cauzei, nu este întemeiată.

La dosar există citația din 25 august 2003m prin care s-a comunicat reclamantului, copia sesizării disciplinare, și, totodată, a fost invitat la sediul comisiei disciplinare, pentru data de 1 septembrie 2003. Apărările formulate au fost materializate în declarația din 5 septembrie 2003, primită la comisie, la data de 8 septembrie 2003, iar referatul de finalizare a cercetării disciplinare poartă data de 10 septembrie 2003. Din datele prezentate rezultă că reclamantul-recurent a cunoscut faptele imputate și normele legale încălcate și a formulat apărările pe care le-a considerat necesare, iar Comisia de disciplină le-a avut în vedere la finalizarea cercetării, toate acestea anterior întocmirii Raportului din 10 septembrie 2003, pe baza căruia ministrul de resort a emis la 1 octombrie 2003, ordinul de destituire atacat.

Cât privește împrejurarea că declarația funcționarului cercetat nu a fost consemnată într-un proces-verbal semnat de toți membrii comisiei de disciplină, aceasta nu constituie motiv de nulitate a actului de finalizare a cercetării prealabile, întrucât nu a produs nici o vătămare celui în cauză, el putând să-și exprime punctul de vedere cu privire la imputațiile aduse și să-și susțină apărările. Or, în cauză, reclamantul-recurent, prin actul depus la 8 septembrie 2003, a răspuns punctual la acuzațiile ce i-au fost aduse, și-a susținut apărările în fața comisiei de disciplină și a depus o serie de acte pentru dovedirea afirmațiilor sale. Așa fiind, în raport cu cele anterior prezentate, se constată că sentința atacată este legală și temeinică, iar recursul, nefondat și, ca atare, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G. împotriva sentinței civile nr. 5 din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005