ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2123/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5 din 9

ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, în dosarul nr. 2259/2003, s-a respins acțiunea formulată de D.G.

împotriva Direcției Sanitar-Veterinare a județului Gorj și Ministerului

Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, pentru anularea Ordinului nr. 309/2003,

ca nefondat.

În motivare, instanța a

reținut, în esență, că actul administrativ atacat prin care reclamantul a fost

destituit din funcția de director executiv adjunct al Direcției Sanitar-Veterinare

a județului Gorj, este legal, autoritatea emitentă respectând procedurile

cerute de lege, pentru cercetarea abaterilor disciplinare și aplicând

sancțiunea, în raport cu gravitatea faptelor săvârșite.

Împotriva sentinței, reclamantul

a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, conform art.

304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, prin motivele de

recurs depuse la dosar, se susține că hotărârea pronunțată nu este complet

motivată, întrucât nu cuprinde apărările părților, probele administrate și

argumentele care au determinat reținerea unora și înlăturarea altora, iar pe de

altă parte, conține motive contradictorii.

Se mai susține că hotărârea

este lipsită de temei legal, fiindcă instanța nu s-a pronunțat în conformitate

cu prevederile art. 268 alin. (1) pct. 2 C. muncii, considerând legal ordinul

atacat, deși nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere, normele

regulamentare încălcate, motivele pentru care apărările salariatului au fost

înlăturate în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul de

contestație și instanța competentă să o soluționeze.

De asemenea, se arată că

instanța de fond nu s-a pronunțat nici cu privire la apărarea referitoare la

neaudierea funcționarului la comisia disciplinară și nici asupra întocmirii

post factum a referatului și raportului, de către comisia de disciplină.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale

aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă

că la data de 25 august 2003, ministrul agriculturii, pădurilor, apelor și

mediului a declanșat acțiunea disciplinară împotriva reclamantului, funcționar

public la Direcția Sanitar-Veterinară a județului Gorj, urmare a constatărilor

făcute de Corpul de control, cu privire la legalitatea lucrărilor de

modernizare a sediului și laboratorului direcției, încheierea contractului de

prestări servicii pază și achiziționarea unor bunuri.

Comisia de disciplină,

verificând sesizarea, a stabilit că reclamantul, în calitate de contabil șef și

membru în comisiile de selecție de oferte, nu a verificat documentele depuse de

candidați ori a acceptat un număr mai mic de ofertanți sau chiar cumpărarea

directă, contrar prevederilor O.U.G. nr. 60/2001, privind achizițiile publice,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 212/2002 și ale Ordinului Ministerului

Finanțelor nr. 1012/2001, fiind, astfel, răspunzător pentru angajarea

lucrărilor de modernizare a sediului unității, cu un agent economic, mai

înainte ca acesta să fie desemnat câștigătorul selecției de oferte, încheierea

contractului de prestări servicii pază, fără selecție de oferte și

achiziționarea unui calculator cu nesocotirea art. 28 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2001.

Pe baza referatului întocmit

de Comisia de disciplină, după audierea reclamantului și verificarea

susținerilor acestuia, susțineri materializate în actele depuse la 8 septembrie

2003, ministrul agriculturii, pădurilor, apelor și mediului a dispus prin

Ordinul nr. 309 din 1 octombrie 2003, destituirea reclamantului-recurent din

funcția de director executiv adjunct.

Legalitatea acestui ordin a

fost examinată de instanța de fond, în raport cu criticile aduse prin cererea

de chemare în judecată, constatându-se că nu sunt motive de anulare,

autoritatea emitentă respectând prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarului public și ale H.G. nr. 1083/2001, privind organizarea și funcționarea

comisiilor de disciplină.

Soluția de respingere a acțiunii

cuprinde motivele care au format convingerea judecătorului, că actul

administrativ atacat este legal, iar pretenția reclamantului, de anulare a

acestuia, nefondată, precum și motivele pentru care susținerile reclamantului,

referitoare la inexistența abaterilor, nerespectarea procedurii disciplinare

prealabile și aprecierea sancțiunii au fost înlăturate.

Este adevărat că ordinul

ministerial în discuție nu cuprinde descrierea faptelor imputate, normele

regulamentare încălcate și argumentele pe baza cărora apărările salariatului au

fost înlăturate în timpul cercetării disciplinare, dar în el se precizează că

s-a avut în vedere Raportul Comisiei de disciplină nr. 29/2003.

Or, acest raport, cunoscut

de reclamant, conține datele mai sus arătate, încât preluarea lor în cuprinsul

ordinului, s-a apreciat a nu fi necesară, iar neprecizarea termenului de

introducere a contestației împotriva actului administrativ, precum și a

instanței competente, nu constituie motiv de nulitate absolută, deoarece

termenul de exercitare a căii de atac și instanța competentă sunt prevăzute de

lege.

Nici susținerea că

reclamantul-recurent nu a fost audiat la Comisia de disciplină și că referatul și raportul comisiei s-au întocmit ulterior soluționării cauzei, nu este

întemeiată.

La dosar există citația din

25 august 2003m prin care s-a comunicat reclamantului, copia sesizării

disciplinare, și, totodată, a fost invitat la sediul comisiei disciplinare,

pentru data de 1 septembrie 2003.

Apărările formulate au fost

materializate în declarația din 5 septembrie 2003, primită la comisie, la data

de 8 septembrie 2003, iar referatul de finalizare a cercetării disciplinare

poartă data de 10 septembrie 2003.

Din datele prezentate rezultă

că reclamantul-recurent a cunoscut faptele imputate și normele legale încălcate

și a formulat apărările pe care le-a considerat necesare, iar Comisia de

disciplină le-a avut în vedere la finalizarea cercetării, toate acestea

anterior întocmirii Raportului din 10 septembrie 2003, pe baza căruia ministrul

de resort a emis la 1 octombrie 2003, ordinul de destituire atacat.

Cât privește împrejurarea că

declarația funcționarului cercetat nu a fost consemnată într-un proces-verbal

semnat de toți membrii comisiei de disciplină, aceasta nu constituie motiv de

nulitate a actului de finalizare a cercetării prealabile, întrucât nu a produs

nici o vătămare celui în cauză, el putând să-și exprime punctul de vedere cu

privire la imputațiile aduse și să-și susțină apărările.

Or, în cauză,

reclamantul-recurent, prin actul depus la 8 septembrie 2003, a răspuns punctual

la acuzațiile ce i-au fost aduse, și-a susținut apărările în fața comisiei de

disciplină și a depus o serie de acte pentru dovedirea afirmațiilor sale.

Așa fiind, în raport cu cele

anterior prezentate, se constată că sentința atacată este legală și temeinică,

iar recursul, nefondat și, ca atare, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G. împotriva sentinței civile nr. 5 din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2005