ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 73/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 30 iulie 2003, reclamanta H.E. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor, solicitând anularea Ordinului nr. 232 din 14 iulie

2003, prin care a fost destituită din funcția de contabil-șef la Direcția Sanitar-Veterinară Maramureș și suspendarea executării acestui ordin.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată că în baza notei de control nr. 48786 din 29 octombrie 2001, a

Corpului de control a ministrului, a fost sancționată cu trecerea într-o altă

funcție inferioară, pe o perioadă de 6 luni, prin Ordinul nr. 894/2001, că a

contestat ordinul, dar contestația i s-a respins de către instanța de judecată

și că se află pe rol o acțiune prin care a solicitat constatarea nulității

absolute a respectivului ordin, care a fost emis cu încălcarea normelor legale

imperative, întrucât sancțiunea nu a fost cercetată și propusă de Comisia de

disciplină.

Mai arată că, în urma unui

articol din ziar, Corpul de control al ministrului a efectuat un nou control,

prin nota nr. 46096/2003 constatându-se că, întrucât nu au fost respectate

dispozițiile Ordinului nr. 894/2001, se propune destituirea sa din funcție.

Susține că au fost încălcate

normele egale imperative, întrucât sesizarea a fost făcută tardiv și că faptele

reținute în sarcina sa, ca abateri disciplinare, nu-i puteau fi imputate,

neintrând în atribuțiile sale de serviciu.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1897 din 12 noiembrie

2003, a respins ca neîntemeiată, acțiunea privind anularea Ordinului nr. 232/2003

și ca inadmisibilă, acțiunea privind Ordinul nr. 894/2001, constatându-se

existența autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs, reclamanta H.E., susținând în esență că, în mod greșit

instanța de fond a respins contestația, motivând că nu puteau fi invocate în

speță, dispozițiile Codului muncii și că în mod greșit a considerat că au fost

respectate termenele înăuntrul cărora se putea face sesizare către comisia de

disciplină, conform dispozițiilor H.G. nr. 1083/2001, în realitate sancțiunea

fiind aplicată după 15 luni de la săvârșirea abaterii disciplinare.

Recursul este nefondat.

În baza notei de control nr.

48786 din 29 octombrie 2001, a Corpului de control al ministrului, efectuată la Direcția Sanitar-Veterinară Maramureș, s-a dispus sancționarea directorului A.V. și a

contabilei-șefe H.E., cu trecerea într-o funcție inferioară, pe o perioadă de 6

luni, cu diminuarea corespunzătoare a salariului.

Din verificările efectuate

ulterior la Direcția Sanitar-Veterinară Maramureș a rezultat că atât ordinele

ministrului, cât și măsurile de sancționare nu au fost înregistrate și nu au

fost transmise, spre aplicare, Biroului Personal.

Deși H.E. a contestat, atât la Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, sancționarea sa, cât și la Tribunalul Maramureș și Curtea de Apel București (prin sentința civilă nr. 588 din 5 iunie

2003, a respins acțiunea), ordinul de sancționare al ministrului trebuia pus în

aplicare.

Constatările Corpului de

control al ministrului au fost expuse în nota nr. 46096 din 8 aprilie 2003,

prin care s-a concluzionat managementul defectuos la Direcția Sanitar-Veterinară Maramureș, lipsa de coordonare a activității, dezorganizarea în

derularea acțiunilor, evidență contabilă slabă, nerespectarea dispozițiilor

conducerii Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, a programului

de lucru, stare tensionată între salariați, etc.

În finalul notei s-a propus

sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor, în vederea destituirii din funcția de contabil-șef a

H.E.

În mod corect, instanța de

fond a apreciat existența autorității de lucru judecat, referitor la cererea

reclamantei, privind anularea Ordinului nr. 894/2001, întrucât prin sentința

civilă din 5 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, rămasă irevocabilă, s-a respins acțiunea prin care

reclamanta solicită constatarea nulității acestui ordin.

Cu privire la acțiunea

referitoare la anularea Ordinului nr. 232/2003, și în cazul acestuia au fost

respectate prevederile Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 1083/2001. Pe fondul

cauzei s-a reținut că recurenta-reclamantă a săvârșit abateri disciplinare

grave, constând în nepunerea în executare a deciziei nr. 894/2001 și în

neîndeplinirea atribuțiilor care îi reveneau în calitatea sa de contabil-șef.

Hotărârea instanței de fond

fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de H.E.

împotriva sentinței civile nr. 1897 din 12 noiembrie 2003, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2005.