Decizia nr. 73/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 iulie 2003, reclamanta H.E. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, solicitând anularea Ordinului nr. 232 din 14 iulie 2003, prin care a fost destituită din funcția de contabil-șef la Direcția Sanitar-Veterinară Maramureș și suspendarea executării acestui ordin.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în baza notei de control nr. 48786 din 29 octombrie 2001, a Corpului de control a ministrului, a fost sancționată cu trecerea într-o altă funcție inferioară, pe o perioadă de 6 luni, prin Ordinul nr. 894/2001, că a contestat ordinul, dar contestația i s-a respins de către instanța de judecată și că se află pe rol o acțiune prin care a solicitat constatarea nulității absolute a respectivului ordin, care a fost emis cu încălcarea normelor legale imperative, întrucât sancțiunea nu a fost cercetată și propusă de Comisia de disciplină. Mai arată că, în urma unui articol din ziar, Corpul de control al ministrului a efectuat un nou control, prin nota nr. 46096/2003 constatându-se că, întrucât nu au fost respectate dispozițiile Ordinului nr. 894/2001, se propune destituirea sa din funcție.

Susține că au fost încălcate normele egale imperative, întrucât sesizarea a fost făcută tardiv și că faptele reținute în sarcina sa, ca abateri disciplinare, nu-i puteau fi imputate, neintrând în atribuțiile sale de serviciu. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1897 din 12 noiembrie 2003, a respins ca neîntemeiată, acțiunea privind anularea Ordinului nr. 232/2003 și ca inadmisibilă, acțiunea privind Ordinul nr. 894/2001, constatându-se existența autorității de lucru judecat. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamanta H.E., susținând în esență că, în mod greșit instanța de fond a respins contestația, motivând că nu puteau fi invocate în speță, dispozițiile Codului muncii și că în mod greșit a considerat că au fost respectate termenele înăuntrul cărora se putea face sesizare către comisia de disciplină, conform dispozițiilor H.G.

nr. 1083/2001, în realitate sancțiunea fiind aplicată după 15 luni de la săvârșirea abaterii disciplinare. Recursul este nefondat. În baza notei de control nr. 48786 din 29 octombrie 2001, a Corpului de control al ministrului, efectuată la Direcția Sanitar-Veterinară Maramureș, s-a dispus sancționarea directorului A.V. și a contabilei-șefe H.E., cu trecerea într-o funcție inferioară, pe o perioadă de 6 luni, cu diminuarea corespunzătoare a salariului. Din verificările efectuate ulterior la Direcția Sanitar-Veterinară Maramureș a rezultat că atât ordinele ministrului, cât și măsurile de sancționare nu au fost înregistrate și nu au fost transmise, spre aplicare, Biroului Personal. Deși H.E. a contestat, atât la Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, sancționarea sa, cât și la Tribunalul Maramureș și Curtea de Apel București (prin sentința civilă nr. 588 din 5 iunie 2003, a respins acțiunea), ordinul de sancționare al ministrului trebuia pus în aplicare.

Constatările Corpului de control al ministrului au fost expuse în nota nr. 46096 din 8 aprilie 2003, prin care s-a concluzionat managementul defectuos la Direcția Sanitar-Veterinară Maramureș, lipsa de coordonare a activității, dezorganizarea în derularea acțiunilor, evidență contabilă slabă, nerespectarea dispozițiilor conducerii Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, a programului de lucru, stare tensionată între salariați, etc. În finalul notei s-a propus sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în vederea destituirii din funcția de contabil-șef a H.E.

În mod corect, instanța de fond a apreciat existența autorității de lucru judecat, referitor la cererea reclamantei, privind anularea Ordinului nr. 894/2001, întrucât prin sentința civilă din 5 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, rămasă irevocabilă, s-a respins acțiunea prin care reclamanta solicită constatarea nulității acestui ordin. Cu privire la acțiunea referitoare la anularea Ordinului nr. 232/2003, și în cazul acestuia au fost respectate prevederile Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 1083/2001. Pe fondul cauzei s-a reținut că recurenta-reclamantă a săvârșit abateri disciplinare grave, constând în nepunerea în executare a deciziei nr. 894/2001 și în neîndeplinirea atribuțiilor care îi reveneau în calitatea sa de contabil-șef.

Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de H.E. împotriva sentinței civile nr. 1897 din 12 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2005.