ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 793/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Fundația „România  de Mâine” –

Universitatea „Spiru Haret” București împotriva  sentinței civile

nr.338 din 2 aprilie 2002 a Curții de Apel București-Secția de

contencios  administrativ.

La

apelul nominal  s-a prezentat: recurenta-reclamanta Fundația „România de

Mâine” – Universitatea „Spiru Haret” București reprezentată de prof.univ.

dr.G.U., prorector cu probleme juridice și  de avocatul G.D., lipsind

intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.

Procedura

completă.

Având

pe  rând  cuvântul reprezentanții recurentei au solicitat admiterea recursului,

cu referire la motivele scrise depuse la dosar.

Procurorul

a pus  concluzii de admitere a recursului.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 5 decembrie 2001, reclamanta

Fundația „România de Mâine” – Universitatea „Spiru Haret” a chemat în

judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând  anularea deciziei

nr.1850 din 20.11.2001 și a  actului constatator nr.1073/5.07.2001 și

exonerarea de plata  sumelor de 607-475.262 lei datorie vamală și

236.004.085 lei majorări de întârziere.

In

motivarea cererii, reclamanta a  învederat  că a importat bunuri pentru

dotarea cantinei studențești pentru declarația  vamală

nr.700082 /19.10.2000 acordându-se  scutire de la plata drepturilor vamale,

conform art.173 alin.3  din Legea nr.84/1995.

Ulterior,

prin actul constatator nr.1073 /2001, organele vamale au apreciat în mod

nejustificat  că textul susmenționat din Legea

învățământului nu are  aplicabilitate, pe  considerentul că

reclamanta nu ar fi instituție de învățământ

acreditată.

Această

interpretare, a  susținut reclamanta, este contrară legii,

noțiunea de  învățământ acreditat referindu-se la

facultăți, colegii și specializări, acreditate prin

hotărâri ale Guvernului României, nu la  universitate particulară

acreditată.

Or,

prin Hotărârea nr.E 111/31.03.2000, la propunerea Consiliului de Evaluare

Academică și Acreditare, au fost acreditate  4 facultăți

respectiv Management Financiar- Contabil, Drept, Limbi și Literaturi

Străine și Educație Fizică și Sport.

Prin

sentința civilă nr.338 din 2 aprilie 2002, Curtea de Apel București-Secția

Contencios Administrativ a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța  această hotărâre, instanța a reținut

că potrivit art.173 alin.3  din Legea nr.85/1995 sunt  scutite  de TVA

și taxe vamale documentația  tehnică și  materialele pentru

construcții destinate învățământului acreditat precum

și  achiziționarea de aparatură, utilaje, dotări pentru

procesul didactic.

Instanța

a constatat că reclamanta nu este  încă înființată ca

universitate potrivit legii, și a apreciat  că, deși are

facultăți și  specializări acreditate, nu poate beneficia

de  scutirea de taxe, întrucât  calitatea  de titulară a

operațiunilor vamale de import o are Fundația „România de Mâine”

și nu  vreuna  din facultățile  sau specializările

acreditate.

Impotriva

sentinței a  declarat recurs reclamanta Fundația „România de Mâine” –

Universitatea „Spiru Haret”, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

reclamanta  a arătat că Legea  învățământului nu

folosește  termenul de universitate  acreditată – aceasta

înființându-se  prin lege – ,ci de  învățământ acreditat,

procedura  de  acreditare declanșându-se, la cererea instituției de

învățământ superior interesate, pentru facultățile,

colegiile și specializările care  îndeplinesc condițiile

și standardele prevăzute  de Legea nr.88/1993.

De

asemenea , reclamanta a precizat  că   „Universitatea Spiru Haret” apare

încă din actul constitutiv  în structura „Fundației România de

Mâine”, iar importul s-a  făcut astfel cum rezultă din actele

dosarului, pentru  învățământ.

In

dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a precizat că prin Legea

nr.443/2002, s-a dispus  înființarea „Universității Spiru Haraet”,

ca instituție de învățământ superior, cu personalitate

juridică.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate și având  în vedere prevederile  art

304 și 304/1 Cod procedură civilă, Curtea va  constata că

recursul este  fondat, urmând a se dispune casarea  sentinței și  pe

fond, admiterea acțiunii.

Curtea

reține  astfel că prevederile art.173 alin.3 din Legea nr.84/1995 au

fost  eronat  interpretate, acordarea scutirilor de drepturi vamale la

importuri fiind  legală  când beneficiare sunt unitățile  de

învățământ, de stat ori particulare, acreditate, care

desfășoară efectiv procesul didactic.

In

cauză, s-a  făcut  dovada  că până la  înființarea sa

prin lege – Legea nr.443/2002 –„Universitatea Spiru Haret”, neavând

personalitate juridică, logistica necesară pentru

desfășurarea  în bune  condiții a procesului de învățâmânt

era asigurată de Fundația „România de  Mâine” în  a cărei

structură apare universitatea, cu 24  facultăți și 27

specializări.

In

aceste  împrejurări,  fundația a fost titulara operațiunilor

vamale  de import în litigiu, bunurile importate reprezentând  dotări

pentru  procesul didactic,  fiind  achiziționate în folosul

facultăților.

Este

real faptul că Legea pentru înființarea  „Universității

Spiru Haret” a fost  adoptată la 9 iulie 2002, în timpul judecării

cauzei, dar textul articolului 2 se referă la existența în structura

acestei instituții de învățământ

superior

a celor 4 facultăți și specializări acreditate.

Din

actele  cauzei rezultă că  încă din toamna  anului 1999 s-a

declanșat procedura de acreditare  pentru facultățile care

îndeplineau condițiile și standardele prevăzute de lege, în

februarie 2000, Consiliul Național de Evaluare Academică și

Acreditare a întocmit rapoartele de acreditare, avizatate  ulterior de

Ministerul Educației și Cercetării, iar prin Hotărârea

nr.E.111/31.03.2000 Guvernul României a supus  Senatului României spre

adoptare  proiectul de lege pentru înființarea universității, în

care se  folosește termenul de  „structură acreditată” și

se  enumeră cele 4 facultăți care  compun această

structură.

In

înțelesul Legii nr.88/1993, procedura  de  acreditare a

facultăților și specializărilor  constituie un proces

anterior  înființării prin lege a unei instituții de

învățământ superior prin reunire de instituții și/sau

facultăți.

Astfel,

actul normativ susmenționat prevede  în art.5 alin.3 și 4  că

înființarea prin lege a unei universități se face  după

parcurgerea procedurilor de evaluare și acreditare, instituția de

învățământ superior  astfel înființată trebuind

să aibe  cel puțin o facultate  acreditată cu predare  în limba

română, la declanșarea procedurii de înființare.

In

consecință, este  corectă susținerea  reclamantei în sensul

că la data de 19.10 2000, când  au fost efectuate  importurile în scutire

de la plata drepturilor vamale erau deja  acreditate parte din

facultățile ce  desfășurau procesul de

învățământ  în cadrul  Universității „Spiru Haret”,

facilitățile prevăzute  de art.173 alin.3  din Legea nr.84/1995

fiind legal acordate.

Având

în vedere cele expuse mai sus, Curtea va  admite recursul, va casa

sentința atacată și pe fond, va  admite  acțiunea și

va dispune  anularea  atât  a deciziei emise de Ministerul Finanțelor

Publice, cât și a  actului constatator  întocmit de organele vamale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Fundația „România de Mâine”-Universitatea „Spiru Haret”București

împotriva  sentinței civile nr.338 din 2 aprilie 2002 a Curții de

Apel București-Secția de  contencios administrativ.

Casează

sentința  atacată și pe fond  admite  acțiunea

formulată de Fundația  „România de Mâine „ – Universitatea  „Spiru Haret”

București.

Anulează

actul constatator nr.1073 din 5 iulie 2001 încheiat  de Biroul Vamal de Control

și  Vămuire la Interior  Târguri și Expoziții

București și decizia nr.1850  din 20 noiembrie  2001 a Ministerului

Finanțelor Publice.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  26 februarie 2003.