ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2122/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2122/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 22 aprilie 2003, reclamanta Universitatea de Vest V.G. Arad a chemat în
judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și Ministerul Finanțelor
Publice, solicitând să se dispună anularea procesului-verbal din 31 ianuarie
2003 și a deciziei nr. 72 din 24 martie 2003, privind obligarea de a plăti
statului, suma de 13.538.010.784 lei, reprezentând taxe din venituri de
școlarizare, majorări de întârziere, dobânzi, penalități de întârziere,
aferente taxei.
Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 38/PI din
27 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat actele de control financiar
atacate și a exonerat-o pe reclamantă de plata obligațiilor fiscale, în sumă
totală de 13.538.010.784 lei, stabilite în sarcina sa.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că actele de control financiar au avut la bază
prevederile O.U.G. nr. 174/2001, care încalcă dispozițiile art. 53 alin. (2)
din Constituția României, principiile generale ale fiscalității, Legea nr. 84/1995
și Legea nr. 88/1993, având un caracter nelegal.
Totodată, s-a menționat că
prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 174/2001 au fost declarate neconstituționale,
prin Decizia nr. 176 din 6 mai 2003 a Curții Constituționale.
Împotriva sus-menționatei
sentințe au declarat recurs, pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit
art. 304
1
C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit
instanța a admis acțiunea reclamantei, deși actele de control financiar privind
perioada 1 ianuarie 2002 - 31 decembrie 2002, au fost legal întocmite potrivit
O.U.G. nr. 174/2001, încât se impunea menținerea lor.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr.
174/2001, instituțiile de învățământ superior particulare sunt obligate să
verse la bugetul de stat, o taxă în cuantum de 10% din veniturile realizate din
încasarea taxelor de școlarizare, admiteri, înmatriculări, repetarea examenelor
și a altor forme de verificare, precum și a celorlalte taxe percepute în
procesul de învățământ, de la studenți.
În speță, în baza
prevederilor sus-menționate, s-au stabilit obligații fiscale în sarcina
intimatei-reclamante Universitatea de Vest V.G. Arad, aferente perioadei 1
ianuarie 2002 - 31 decembrie 2002, prin actele de control financiar contestate.
Curtea Constituțională, prin
Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, a constatat că prevederile art. 1 din O.U.G. nr.
174/2001, sunt neconstituționale, iar Parlamentul României, prin legea adoptată,
a respins O.U.G. nr. 174/2001, potrivit actelor noi depuse în recurs, de
intimată.
Aspectele referitoare la
nulitatea recursului declarat de pârâți, invocate de intimata-reclamantă prin
întâmpinarea depusă și concluziile orale, nu sunt întemeiate, întrucât
dispozițiile art. 302
1
C. proc. civ., au fost declarate
neconstituționale, prin Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, pronunțată de Curtea
Constituțională.
Având în vedere
considerentele expuse, constatându-se legalitatea sentinței atacate, se va
respinge ca nefondat, recursul pârâților, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, în nume propriu și
în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, împotriva
sentinței civile nr. 38/PI din 27 ianuarie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 martie 2005.