ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.11.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5428/2005

HOTĂRÂRE
11.11.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5428/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la data de 22 aprilie 2003, reclamanta Universitatea V.G. Arad a

chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Arad și Direcția Controlului Fiscal, solicitând

anularea deciziei nr. 72 din 24 martie 2003 a Ministerului Finanțelor Publice și a procesului-verbal de control, încheiat de Direcția Controlului Fiscal Arad,

la data de 31 ianuarie 2003, precum și suspendarea executării celor două acte

administrative, până la soluționarea pe fond a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 38/PI din

27 ianuarie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei și a anulat actele administrative atacate.

Împotriva sentinței civile sus-menționate

a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, în

nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

care a fost respins prin decizia nr. 2122 din 31 martie 2005, a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Cu privire la decizia

nr. 2122 din 31 martie 2005, a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal,

Universitatea V.G. Arad a formulat, în baza

art. 281

2

cheltuielilor de judecată, în sumă de 6.000 RON, solicitate și în privința

cărora instanța de recurs a omis să se pronunțe prin decizia respectivă.

În susținerea cererii, petenta a

arătat că au fost depuse la dosar, copiile facturii și chitanței fiscale care

fac dovada plății onorariului de avocat. Totodată, petenta și-a întemeiat

cererea, atât pe prevederile art. 281

2

alin. (1) și (3), cât și pe

cele ale art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Analizând cererea de completare a

deciziei nr. 2122 din 31 martie 2005, Curtea constată că aceasta este

întemeiată și urmează a fi admisă, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

În ceea ce privește tardivitatea

formulării cererii, invocată de reprezentanta intimaților-pârâți, Curtea reține

că cererea este formulată în termen, atât prin raportare la prevederile art.

281

2

alin. (1) C. proc. civ., cât și la cele ale art. 324 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., întrucât decizia respectivă a fost comunicată petentei,

la data de 5 august 2005, iar cererea de completare a fost transmisă Înaltei

Curți de Casație și Justiție, prin poștă, mențiunea înscrisă pe plic indicând

data de 12 august 2005.

Cererea formulată de petenta

Universitatea V.G. Arad se privește ca cerere de completare

a dispozitivului deciziei, în sensul art. 281

2

prevăzut de același text de lege.

În privința cheltuielilor de

judecată invocate de petentă, potrivit referatului întocmit de

magistratul-asistent, urmare a consultării caietului de ședință din 31 martie

2005

, rezultă că avocatul R.V., apărător ales al

Universității V.G. Arad, a solicitat cheltuieli de judecată conform dovezilor

depuse la dosar, susținere care, din eroare, nu a fost inserată în practicaua

deciziei nr. 2122, pronunțată în dosarul nr. 3181/2004, al Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În același sens, Curtea

reține că la dosarul nr. 3181/2004 sunt depuse copii ale chitanței nr. 2337292

din 15 decembrie 2004 și facturii nr. 1514515 din 15 decembrie 2004, prin care

se face dovada faptului că Universitatea V.G. Arad a achitat apărătorului ales,

avocatul R.V., suma de 60.000.000 ROL (6.000 RON), cu titlu de onorariu de

avocat, în baza contractului de asistență juridică nr. 61 din 10 decembrie

2004.

Totodată, se constată că

în decizia nr. 2122 din 31 martie 2005, instanța de recurs a omis să se

pronunțe asupra cheltuielilor de judecată solicitate de Universitatea V.G. din

Arad, având calitatea de intimata-reclamantă în dosarul nr. 3181/2004, al

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de cele arătate,

cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 2122 din 31 martie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este

întemeiată și urmează a fi admisă și, conform art. 281

2

obligării recurentei-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Arad, la plata sumei de 6.000 RON, cheltuieli de judecată către

intimata-reclamantă Universitatea V.G. Arad.

Admite

cererea formulată de Universitatea

V.G. Arad, prin care se solicită completarea deciziei nr. 2122 din 31 martie 2005, a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Conform art. 281

2

că obligă recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Arad, la plata sumei de 6.000 RON, cheltuieli de judecată către

intimata-reclamantă Universitatea V.G. Arad.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-31
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2122/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 aprilie 2003, reclamanta Universitatea de Vest V.G. Arad a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 708/2017
Legea contenciosul administrativ nr. 554/2004. După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 21 ianuarie 2013. 2. Hotărârea pronunțată în primul ciclu proc
ÎCCJ 2003-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 717/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „D” SA împotriva sentinței civile nr.23/CA din 5 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat Ministerul Finanțe
ÎCCJ 2017-11-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3630/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea introdusă pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal sub n
ÎCCJ 2007-01-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 122/2007
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 627 din 22 februarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recurs
Sursă