ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3024/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel București la 14 aprilie 2003, Casa de Pensii a municipiului București a

declarat recurs împotriva sentinței nr. 249 din 26 februarie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel București, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a

susținut că în mod neîntemeiat s-au acordat intimatului-reclamant G.L.,

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada

1940 – 1945, întrucât acesta nu a făcut dovada cu acte oficiale că s-ar încadra

în dispozițiile legale. Cât privește declarațiile celor doi martori audiați în

cauză, declarațiile acestora sunt contradictorii, recurenta susținând că din

probele administrate în cauză ar rezulta că în perioada 15 septembrie 1940 – 28

iulie 1942 „reclamantul a fost în același timp în două locuri – Chișinău și

Olt”.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție constată că prin sentința nr. 249 din 26 februarie 2003, Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea

reclamantului G.L. în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București

și a anulat decizia nr. 1560 din 7 octombrie 2002, emisă de pârâtă.

Pârâta a fost obligată să emită

reclamantului o nouă decizie cu încadrarea în categoria de persoane prevăzută

de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare și H.G.

nr. 127/2002, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, cu drepturile

corespunzătoare calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

S-a reținut că reclamantul se

încadrează în drepturile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada

6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, întrucât s-a refugiat din Basarabia, din

orașul Românești, județul Tiglina, în comuna Milcov, județul Olt.

Așa fiind, s-a anulat decizia nr.

1560 din 7 octombrie 2002 emisă de recurenta-pârâtă și care a respins cererea

reclamantului, cu motivarea că nu a făcut dovada cu acte oficiale, că s-ar

încadra în Legea nr. 189/2000.

Curtea Supremă de Justiție constată

că cererea petentului a fost corect admisă de către instanță, dovedindu-se că

acesta a fost persecutat etnic, fiind nevoit să se refugieze din Basarabia, în

județul Olt, însă perioada stabilită de instanță este greșită.

Astfel, pentru perioada 6 septembrie

1940 – 1 noiembrie 1942, petentul nu se încadrează în prevederile legii,

întrucât a fost student în Basarabia abia începând cu data de 1 noiembrie 1942

– 6 martie 1945, acesta refugiindu-se în județul Olt.

La dosar se găsesc xerocopii de pe

livretul militar al petentului care a luptat în front pentru România, ca

cetățean român, astfel încât, avându-se în vedere și declarațiile martorilor

audiați în cauză, se va reține pentru petent că perioada în care beneficiază de

drepturile conferite de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, este 1 noiembrie

1942 – 6 martie 1945.

Așa fiind, cum nu se verifică ca

întemeiat motivul de recurs invocat de recurentă, petentul fiind în cele 2

localități în perioade distincte, în raport cu probele dosarului, ceea ce se va

modifica față de hotărârea instanței de fond, va fi numai perioada pentru care

petentul beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, așa cum a

fost modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa de

Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 249 din 26

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și, în

fond, admite în parte acțiunea.

Anulează decizia nr. 1560 din 7

octombrie 2002 emisă de pârâtă și o obligă la emiterea uneia noi, pentru

recunoașterea calității reclamantului în categoria prevăzută de art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 1 noiembrie

1942 – 6 martie 1945, cu drepturile corespunzătoare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 octombrie 2003.