ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3023/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

V.Ș. în contradictoriu cu Casa de Pensii a

municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 2500 din 2 decembrie

2002 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să se ia în

considerare perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, ca fiind persecutați

din motive etnice, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ, prin sentința nr. 265 din 27 februarie 2003, a admis acțiunea,

reținând din probele administrate că reclamantul împreună cu familia a fost

strămutat din anul 1940, iar în anul 1945 tatăl său a hotărât să rămână în

România-orașul Iași, fiind încadrat din aprilie 1946 la revizie de vagoane

Socola.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală,

pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în

fond respingerea acțiunii, întrucât justificat pe probele administrate i s-a

stabilit reclamantului două perioade distincte 6 septembrie 1940 – 31 iulie

1941 și 15 ianuarie 1945 – 6 martie 1945 în care beneficiază de prevederile

Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 de

pe lângă Casa de Pensii a municipiului București, prin hotărârea nr. 250 din 2

decembrie 2002, admițând cererea reclamantului în baza art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, a constatat că acesta s-a refugiat din Basarabia în România în

perioadele 6 septembrie 1940 – 31 iulie 1941 și 15 ianuarie 1945 – 6 martie

1945 împreună cu familia.

Reclamantul a arătat că în mod nejustificat i

s-a fracționat perioada de persecuție etnică, întrucât posedă acte din care

rezultă că tatăl său împreună cu familia a fost strămutat din anul 1940, iar în

1945 tatăl a hotărât să rămână în România unde din aprilie 1946 a fost

reîncadrat în muncă la revizia de vagoane Socola.

În acest sens s-au depus adeverința eliberată de

Căile Ferate Române, direcțiunea personalului, dovada eliberată de Delegatul

Comisariatului general de executarea armistițiului și adeverința eliberată de

Ministerul Afacerilor Externe, Comisariatului general al refugiaților și

evacuaților.

În consecință, soluția instanței de admitere a

acțiunii este temeinică și legală, astfel că, recursul se privește nefondat și

în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a

municipiului București împotriva sentinței civile nr. 265 din 27 februarie 2003

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3

octombrie 2003.