ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1021/2003

La 23 ianuarie 2003 s-a luat în

examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.5606 din 4

iulie 2001 a Tribunalului București și a deciziei nr.579 din 12 noiembrie 2001

a Curții de Apel București – Secția a V-a Comercială.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea

cu data de 23 ianuarie 2003 iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 5 februarie

și apoi la 19 februarie 2003.

C U

R T E A

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC „U.P.”SRL București a formulat

cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei SC „F.G.”SRL București, pentru

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata

sumei de 1.293.827.907 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor executate

conform contractului de subantepriză nr.75/1998 și a sumei de 118.051.200 lei

reprezentând penalități de întârziere.

Ulterior, reclamanta a depus o cerere

completatoare prin care a solicitat restituirea sumei de 310.785.453 lei cu

titlu de garanție de bună execuție, cu obligarea pârâtei la plata dobânzilor

bancare de 33% pe an aferentă acestei sume și la plata diferenței de curs

valutar (leu – marcă) aferentă perioadei de întârziere.

Reclamanta și-a precizat pretențiile la suma

de 878.827.907 lei reprezentând contravaloarea tâmplărie și la suma de

5.052.116.587 lei penalități de întârziere.

Prin sentința nr.5606 din 4 iulie 2001

Tribunalul București – Secția Comercială a admis în parte acțiunea și a dispus

obligarea pârâtei la plata sumei de 878.827.907 lei cu titlu de preț, a sumei

de 5.054.116.587 lei penalități de întârziere și a sumei de 310.785.453 lei

reprezentând garanția de bună execuție plus suma de 89.711.745 lei cheltuieli

de judecată.

S-au respins celelalte capete de cerere.

Pârâta a declarat recurs împotriva acestei

sentințe

Prin Decizia nr.579 din 12 noiembrie 2001

Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială a constatat nul recursul

pârâtei, reținând că nu a fost motivat în termenul legal.

La data de 19 noiembrie 2001 pârâta a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei nr.579 din 12 noiembrie 2001 a Curții

de Apel București, în temeiul art.318 Cod procedură civilă.

Prin decizia nr.795 din 27 mai 2002 Curtea de

Apel București – Secția a VI-a Comercială a respins, ca nefondată, contestația

în anulare.

Pârâta a formulat și cerere de revizuire

împotriva sentinței nr.5606 din 4 iulie 2001 a Tribunalului București, invocând

prevederile art.322 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.

Prin sentința nr.1556 din 11 februarie 2002

Tribunalul București – Secția Comercială a respins cererea de revizuire ca

inadmisibilă reținând că nu sunt îndeplinite condițiile de formă pentru

introducerea acesteia.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței

nr.5606 din 4 iulie 2001 a Tribunalului București, devenită irevocabilă prin decizia

nr.579 din 12 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția Comercială.

Se susține că hotărârea criticată a fost

pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei și că aceasta este vădit netemeinică întrucât în cauză nu

putea interveni răspunderea pârâtei pentru penalitățile de întârziere atâta

timp cât în contractul nr.290/1998 părțile nu au determinat conținutul și

întinderea despăgubirilor.

Se consideră că reclamanta putea pretinde

numai aplicarea dispozițiilor art.43 cod comercial, dar nu a solicitat acest

lucru.

Se mai arată că pârâta a recunoscut numai

existența debitului principal nu și penalitățile de întârziere.

În  ceea ce privește modul de soluționare a

recursului, se consideră că a fost greșit constatat nul deoarece pârâta a

precizat motivele acestuia.

În temeiul art.330

2

Cod procedură

civilă, Procurorul General a solicitat suspendarea executării sentinței civile

nr.5606/2001 a Tribunalului București.

Prin încheierea din 16 decembrie 2002 Curtea

Supremă de Justiție – Secția Comercială a respins cererea de suspendare a

executării formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție.

În ceea ce privește recursul în anulare se

constată că este neîntemeiat.

Critica referitoare la soluționarea greșită a

cauzei cu privire la capătul de cerere privind penalitățile de întârziere nu

poate fi reținută față de împrejurarea că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe

contractul de  subantrepriză nr.75/1998 în care a fost prevăzută clauză penală

(art.13 lit.b) pentru situația întârzierii în plata prestaților efectuate de

subantreprenor.

Critica referitoare la greșita soluționare a

recursului nu poate fi reținută întrucât din declarația de recurs aflată la

dosar nu rezultă că recurenta a invocat vreunul din motivele de casare

prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.

Din cuprinsul acesteia rezultă că se cere

suspendarea hotărârii atacate și încuviințarea unei expertize contabile pentru

recalcularea penalităților de întârziere întrucât suma pretinsă de reclamantă

este mai mare decât cea reală.

În această situație, instanța de recurs a

reținut în mod corect că recursul nu a fost motivat din moment ce nu au fost

indicate motive de recurs care să poată fi încadrate într-unul din motivele

prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.

Întrucât hotărârile pronunțate au fost

pronunțate cu respectarea prevederilor legale, recursul în anulare urmează să

fie respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței nr.5606 din 4 iulie 2001 a Tribunalului București, Secția

Comercială și a deciziei nr.579 din 12 noiembrie 2001 a Curții de Apel

București, Secția a V-a Comercială.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

februarie 2003.