ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1021/2003

La 23 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.5606 din 4 iulie 2001 a Tribunalului București și a deciziei nr.579 din 12 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a V-a Comercială. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 23 ianuarie 2003 iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 5 februarie și apoi la 19 februarie 2003. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC „U.P.”SRL București a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei SC „F.G.”SRL București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.293.827.907 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor executate conform contractului de subantepriză nr.75/1998 și a sumei de 118.051.200 lei reprezentând penalități de întârziere.

Ulterior, reclamanta a depus o cerere completatoare prin care a solicitat restituirea sumei de 310.785.453 lei cu titlu de garanție de bună execuție, cu obligarea pârâtei la plata dobânzilor bancare de 33% pe an aferentă acestei sume și la plata diferenței de curs valutar (leu – marcă) aferentă perioadei de întârziere. Reclamanta și-a precizat pretențiile la suma de 878.827.907 lei reprezentând contravaloarea tâmplărie și la suma de 5.052.116.587 lei penalități de întârziere. Prin sentința nr.5606 din 4 iulie 2001 Tribunalul București – Secția Comercială a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 878.827.907 lei cu titlu de preț, a sumei de 5.054.116.587 lei penalități de întârziere și a sumei de 310.785.453 lei reprezentând garanția de bună execuție plus suma de 89.711.745 lei cheltuieli de judecată.

S-au respins celelalte capete de cerere. Pârâta a declarat recurs împotriva acestei sentințe Prin Decizia nr.579 din 12 noiembrie 2001 Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială a constatat nul recursul pârâtei, reținând că nu a fost motivat în termenul legal. La data de 19 noiembrie 2001 pârâta a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.579 din 12 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, în temeiul art.318 Cod procedură civilă. Prin decizia nr.795 din 27 mai 2002 Curtea de Apel București – Secția a VI-a Comercială a respins, ca nefondată, contestația în anulare. Pârâta a formulat și cerere de revizuire împotriva sentinței nr.5606 din 4 iulie 2001 a Tribunalului București, invocând prevederile art.322 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.

Prin sentința nr.1556 din 11 februarie 2002 Tribunalul București – Secția Comercială a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă reținând că nu sunt îndeplinite condițiile de formă pentru introducerea acesteia. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței nr.5606 din 4 iulie 2001 a Tribunalului București, devenită irevocabilă prin decizia nr.579 din 12 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția Comercială. Se susține că hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei și că aceasta este vădit netemeinică întrucât în cauză nu putea interveni răspunderea pârâtei pentru penalitățile de întârziere atâta timp cât în contractul nr.290/1998 părțile nu au determinat conținutul și întinderea despăgubirilor.

Se consideră că reclamanta putea pretinde numai aplicarea dispozițiilor art.43 cod comercial, dar nu a solicitat acest lucru. Se mai arată că pârâta a recunoscut numai existența debitului principal nu și penalitățile de întârziere. În ceea ce privește modul de soluționare a recursului, se consideră că a fost greșit constatat nul deoarece pârâta a precizat motivele acestuia. În temeiul art.330 2 Cod procedură civilă, Procurorul General a solicitat suspendarea executării sentinței civile nr.5606/2001 a Tribunalului București. Prin încheierea din 16 decembrie 2002 Curtea Supremă de Justiție – Secția Comercială a respins cererea de suspendare a executării formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

În ceea ce privește recursul în anulare se constată că este neîntemeiat. Critica referitoare la soluționarea greșită a cauzei cu privire la capătul de cerere privind penalitățile de întârziere nu poate fi reținută față de împrejurarea că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe contractul de subantrepriză nr.75/1998 în care a fost prevăzută clauză penală (art.13 lit.b) pentru situația întârzierii în plata prestaților efectuate de subantreprenor. Critica referitoare la greșita soluționare a recursului nu poate fi reținută întrucât din declarația de recurs aflată la dosar nu rezultă că recurenta a invocat vreunul din motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Din cuprinsul acesteia rezultă că se cere suspendarea hotărârii atacate și încuviințarea unei expertize contabile pentru recalcularea penalităților de întârziere întrucât suma pretinsă de reclamantă este mai mare decât cea reală.

În această situație, instanța de recurs a reținut în mod corect că recursul nu a fost motivat din moment ce nu au fost indicate motive de recurs care să poată fi încadrate într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Întrucât hotărârile pronunțate au fost pronunțate cu respectarea prevederilor legale, recursul în anulare urmează să fie respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr.5606 din 4 iulie 2001 a Tribunalului București, Secția Comercială și a deciziei nr.579 din 12 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a V-a Comercială. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.