ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2719/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2719/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiune, reclamanta F.P.S. București a chemat în
judecată pe pârâta SC A. SA Slatina, solicitând obligarea la 94.751.915 lei,
reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor
datorate F.P.S. pentru exercițiul financiar al anului 1996, calculate la nivelul
dobânzilor bonificate B.R.D. la depozitele constituite pe termen de un an de
persoanele juridice.
Prin sentința nr. 817 din 18 decembrie 2000,
pronunțată în dosarul nr. 7916/2000, Tribunalul Olt a respins acțiunea
formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a
reținut că pârâta nu datorează daune moratorii pe perioada 1 octombrie 1997 –
30 aprilie 1998, data achitării integrale a dividendelor, potrivit măsurilor
luate chiar de F.P.S. încă din 1997.
Sentința a fost menținută de curtea de apel care a
respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Autoritatea pentru
Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului împotriva deciziei nr.
739 din 3 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, reclamanta
Autoritatea pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului a
declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât greșit
a considerat că reclamantei nu i se cuvin daunele interese moratorii, care au
rolul de a repara prejudiciul cauzat de creditor, prin întârzierea executării
obligației, în raport de dispozițiile art. 1088 și 43 C. com.
Se mai susține că circulara nr. 302/1997 este un act
intern, nefiind semnat de reprezentantul legal F.P.S., respectiv, directorul
general și nu poate fi reținut ca o probă pertinentă.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate
în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este
nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului
rezultă:
Adunarea Generală a Acționarilor din anul 1997 a
aprobat bilanțul contabil pentru anul 1996 din care rezultă că suma cuvenită
pentru dividendele acționarului F.P.S. este de 624.689.000 lei din care s-a
scăzut impozitul aferent, rămânând ca sumă de plată 562.219.787 lei.
F.P.S. a lăsat ca termen de grație pentru plata
dividendelor 30 septembrie 1997.
Pârâta a achitat integral dividendele până la data de
30 aprilie 1998 în prestații succesive.
Potrivit circularei emisă de către F.P.S. cu nr.
302/1324 din 4 iulie 1997, rezultă că, în ședința Consiliului de Administrație,
organul său reprezentativ cu putere de decizie, care a avut loc la 21 aprilie
1997, s-a hotărât să nu se mai perceapă majorări de întârziere pentru neplata
în termen a dividendelor.
Astfel fiind, în raport de circulara 302 din 4 iulie
1997, legal instanțele au considerat că recurentei reclamante nu i se cuveneau
daunele moratorii solicitate.
Recursul declarat este nefondat, conform art. 312 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta
Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului,
împotriva deciziei nr. 739 din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția
comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2003.