ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2559/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta A.P.A.P.S. (fostă F.P.S.)

București a chemat în judecată pe pârâta SC A.G. SA Valea Vinului, solicitând obligarea

acesteia la plata sumei de 34.181.304 lei, reprezentând: 10.154.000 lei

dividende datorate pentru exercițiul financiar al anului 1996, 24.027.304 lei daune

interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele

constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat

că, prin procesul-verbal al A.G.A. din 24 martie 1997, s-a aprobat bilanțul contabil

pentru exercițiul financiar al anului 1996, din care rezultă că suma cuvenită acționarului

F.P.S., cu titlu de dividende, este de 12.616.000 lei, din care s-au scăzut

impozitele și sumele cuvenite reprezentanților F.P.S. în A.G.A., iar pentru plata

cu întârziere a dividendelor pentru anul 1997, pârâta datorează daune-interese moratorii

în sumă de 16.247.837 lei.

Prin sentința nr. 329 din 30 iunie

2000, Tribunalul Satu Mare a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pe

pârâtă la plata dividendelor de 10.154.000 lei pentru anul 1998 și a respins capătul

de cerere privind plata daunelor-interese moratorii.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că, urmare a bilanțului contabil pentru anul 1996, aprobat de A.G.A. la 24 martie

1997, capătul de cerere privind plata dividendelor este întemeiat, pârâta

datorând reclamantei suma de 10.154.000 lei, iar capătul de cerere, privind plata

daunelor moratorii, este inadmisibil, deoarece, prin dispozițiile art. 68 din

Legea nr. 31/1990, republicată, s-a stabilit că aportul asociaților la capitalul

social nu este purtător de dobânzi, nefiind aplicabile prevederile art. 43 C.

com.

Apelul declarat de reclamantă,

împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 489

din 19 octombrie 2000 a Curții de Apel Oradea.

Instanța a reținut că obiectul acțiunii

nu este aportul la capitalul social, ci plata dividendelor ce reprezintă cota parte

ce i se cuvine din profitul net, că datoriile comerciale lichide și plătite în

bani, produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, iar prin Convenția

de la 27 mai 1999, s-a stabilit scadența în termen de 90 zile de la semnarea convenției

și reclamanta nu a dovedit că are cont deschis pentru depozite la B.R.D.

Reclamanta a declarat recurs, susținând

că instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, au calificat

eronat natura și efectele convenției de la 27 mai 1999.

Prin decizia nr. 1767 din 12 martie

2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul și a casat

în parte decizia, cu privire la daunele-interese și a trimis cauza la instanța de

apel.

Prin decizia nr. 48 din 24

septembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de A.P.A.P.S., a

schimbat în parte sentința nr. 329 din 30 iunie 2000 a Tribunalului Satu Mare, în

sensul că a admis și capătul de cerere privind daunele-interese moratorii și a obligat

pârâta la plata sumei de 19.936.782 lei daune.

A.P.A.P.S. București a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 48 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, solicitând

admiterea în totalitate a capătului de cerere referitor la daunele-interese moratorii,

în cuantum de 24.027.304 lei, la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele

constituite de persoanele fizice pe termen de un an.

În motivarea recursului, reclamanta

a susținut că obligația, pentru care s-au solicitat daune, a devenit exigibilă anterior

apariției O.G. nr. 9/2000, astfel că sunt incidente prevederile art. 43 C. com.,

lipsa folosinței unei sume de bani produce creditorului un prejudiciu, recurenta

a avut deschis la B.R.D., în perioada 1993 - 1999, un cont de colectare a

dividendelor, care, dacă au fost plătite cu întârziere, au adus prejudicii A.P.A.P.S.-ului.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

- pentru plata cu întârziere a dividendelor,

reclamanta este îndreptățită la plata daunelor-interese moratorii, calculate în

temeiul art. 43 C. com., în raport cu nivelul dobânzii de referință a B.N.R.

- A.P.A.P.S. București nu a făcut dovada

existenței unui contract de depozit, pentru a solicita daune calculate la nivelul

dobânzilor bonificate de B.R.D., la depozitele constituite de persoanele juridice

pe termen de un an.

În concluzie, recursul urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 48

din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 13 mai 2003.