ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1987/2003

S-au luat în examinare

recursurile declarate de reclamantul G.N.și de pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva deciziei nr.68

din 29 august 2002 a Curții de Apel Mureș – secția civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat recurentul-reclamant personal, precum și recurentul-pârât prin

consilier juridic E.B..

Procedura completă.

Recurentul-reclamant

învederează instanței că nu înțelege să solicite amânarea judecății pentru

angajarea unui apărător; solicită admiterea recursului astfel cum a fost

formulat și respingerea recursului pârâtului.

Consilier juridic E.B. arată

că suma de 3 miliarde lei la care a fost obligat ministerul, a fost achitată

reclamantului pe baza aprobării conducerii și solicită admiterea recursului

astfel cum a fost formulat și respingerea recursului reclamantului. Depune

actele doveditoare efectuării plății.

Reprezentanta Ministerului

Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de Ministerul

Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și

respingerea recursului declarat de reclamant ca neîntemeiat.

C U R T E A

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

12 octombrie 2000, reclamantul G.N.a chemat în judecată Statul Român,

solicitând obligarea la plata sumei de 320.000.000 lei daune materiale și 7

miliarde lei daune morale, în temeiul art.504-506 C.proc.pen., art.998 C.civ.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii

de omor deosebit de grav, în perioada urmăririi penale și a cercetării

judecătorești a fost arestat 3 ani și jumătate, iar prin decizia penală nr.4252

din 22 noiembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție s-a dispus achitarea sa

întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Prin sentința civilă nr.100

din 25 aprilie 2001, Tribunalul Mureș a admis, în parte, acțiunea și a obligat

Statul Român prin Ministerul Finanțelor la plata sumei de trei miliarde lei cu

titlu de despăgubiri civile – daune morale, pentru arestare pe nedrept și a

luat act de renunțarea reclamantului la judecată pentru capătul de cerere

referitor la despăgubiri materiale în sumă de 320.000.000 lei.

Curtea de Apel Tg.Mureș,

prin decizia civilă nr.49/18 septembrie 2001, a respins ca nefondat apelul

declarat de Ministerul Finanțelor.

Curtea Supremă de Justiție

– Secția Civilă – prin decizia nr. 1643/23 aprilie 2002, a admis recursurile

declarate de reclamant și de Ministerul Finanțelor, a casat hotărârea și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, în considerarea

faptului că judecata s-a purtat fără citarea Ministerului Finanțelor, iar

instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de aderare la apel.

La rejudecare, prin decizia

nr.68 din 29 august 2002, Curtea de Apel Tg.Mureș a respins ca nefondat apelul

declarat de Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.Mureș – Tg.Mureș împotriva

sentinței civile nr.100/25 aprilie 2001 a Tribunalului Mureș, precum și cererea

de aderare la apelul Ministerului Finanțelor formulată de reclamantul G.N.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că reclamantul are dreptul la despăgubiri, în

temeiul prevederilor art.504 C.proc.pen., art.5 pct.5 din Legea 30/1994 și

art.20 Constituția României, răspunderea statului fiind fundamentată pe

dispozițiile art.998 C.civ.

Cum reclamantul a fost

condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit

de grav, fiind achitat prin decizia penală nr.4252/22 noiembrie 1999 a Curții

Supreme de Justiție,    aflându-se în detenție 2 ani, 10 luni și 3 zile, în

raport de atingerea adusă onoarei și demnității sale, de suferințele fizice și

psihice îndurate, cuantumul despăgubirilor morale de 3 miliarde lei, a fost

stabilit corect, neimpunându-se diminuarea sau majorarea sa.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs reclamantul G.N.și Direcția Generală a Finanțelor Publice

Mureș, în numele Ministerului Finanțelor.

În recursul său reclamantul

susține că în stabilirea despăgubirilor la acest cuantum instanța nu a avut în

vedere întinderea suferințelor morale, față de perioada îndelungată de arest

preventiv, personalitatea sa, poziția socială, consecințele pe plan familial.

Ministerul Finanțelor

critică hotărârea atacată, în temeiul prevederilor art.304 pct.9 C.proc.civ.,

în ce privește întinderea prejudiciului moral suferit de reclamant, susținând

că despăgubirile acordate cu acest titlu sunt exagerate, în raport de

consecințele negative suferite efectiv ca urmare a arestării nelegale; care, de

altfel nu au fost dovedite de reclamant, fiind stabilite numai prin apreciere.

Recursurile nu sunt

fondate.

De necontestat, reclamantul

are dreptul la despăgubiri, raportat la prevederile art.504 C.proc.civ. și

art.998 C.civ..

Instanța de apel a reținut

în considerentele hotărârii atacate, în mod obiectiv, criteriile necesare și

suficiente în baza cărora a apreciat că despăgubirile acordate de prima

instanță, în acest cuantum reprezintă o justă și integrală acoperire a

prejudiciului moral suferit de reclamant. În acest sens s-a avut în vedere

atingerea adusă onoarei și demnității reclamantului, ca urmare a condamnării penale

pe nedrept, suferințele fizice și psihice îndurate în detenție, raportat la

perioada în care reclamantul a fost arestat, impactul social, destrămarea

relațiilor de familie, vârsta la care a fost arestat, influența și măsura în

care i-au fost afectate drepturile personale nepatrimoniale.

Cum o cuantificare exactă a

prejudiciului moral suferit nu este posibilă, față de elementele arătate,

curtea apreciază că prin hotărârile atacate instanțele au stabilit corect

despăgubirile acordate, aceasta în raport și de actele și lucrările dosarului

sub aspect probator.

Așa fiind, în temeiul

art.312 C.proc.civ., ambele recursuri urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile

declarate de reclamantul G.N.și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice –

Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva deciziei nr.68 din 29

august 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2003.