ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1987/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1987/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul G.N.și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva deciziei nr.68 din 29 august 2002 a Curții de Apel Mureș – secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant personal, precum și recurentul-pârât prin consilier juridic E.B.. Procedura completă. Recurentul-reclamant învederează instanței că nu înțelege să solicite amânarea judecății pentru angajarea unui apărător; solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea recursului pârâtului. Consilier juridic E.B. arată că suma de 3 miliarde lei la care a fost obligat ministerul, a fost achitată reclamantului pe baza aprobării conducerii și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea recursului reclamantului.
Depune actele doveditoare efectuării plății. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și respingerea recursului declarat de reclamant ca neîntemeiat. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 12 octombrie 2000, reclamantul G.N.a chemat în judecată Statul Român, solicitând obligarea la plata sumei de 320.000.000 lei daune materiale și 7 miliarde lei daune morale, în temeiul art.504-506 C.proc.pen., art.998 C.civ.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, în perioada urmăririi penale și a cercetării judecătorești a fost arestat 3 ani și jumătate, iar prin decizia penală nr.4252 din 22 noiembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție s-a dispus achitarea sa întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Prin sentința civilă nr.100 din 25 aprilie 2001, Tribunalul Mureș a admis, în parte, acțiunea și a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor la plata sumei de trei miliarde lei cu titlu de despăgubiri civile – daune morale, pentru arestare pe nedrept și a luat act de renunțarea reclamantului la judecată pentru capătul de cerere referitor la despăgubiri materiale în sumă de 320.000.000 lei.
Curtea de Apel Tg.Mureș, prin decizia civilă nr.49/18 septembrie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Finanțelor. Curtea Supremă de Justiție – Secția Civilă – prin decizia nr. 1643/23 aprilie 2002, a admis recursurile declarate de reclamant și de Ministerul Finanțelor, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, în considerarea faptului că judecata s-a purtat fără citarea Ministerului Finanțelor, iar instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de aderare la apel. La rejudecare, prin decizia nr.68 din 29 august 2002, Curtea de Apel Tg.Mureș a respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.Mureș – Tg.Mureș împotriva sentinței civile nr.100/25 aprilie 2001 a Tribunalului Mureș, precum și cererea de aderare la apelul Ministerului Finanțelor formulată de reclamantul G.N.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamantul are dreptul la despăgubiri, în temeiul prevederilor art.504 C.proc.pen., art.5 pct.5 din Legea 30/1994 și art.20 Constituția României, răspunderea statului fiind fundamentată pe dispozițiile art.998 C.civ. Cum reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, fiind achitat prin decizia penală nr.4252/22 noiembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, aflându-se în detenție 2 ani, 10 luni și 3 zile, în raport de atingerea adusă onoarei și demnității sale, de suferințele fizice și psihice îndurate, cuantumul despăgubirilor morale de 3 miliarde lei, a fost stabilit corect, neimpunându-se diminuarea sau majorarea sa.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul G.N.și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, în numele Ministerului Finanțelor. În recursul său reclamantul susține că în stabilirea despăgubirilor la acest cuantum instanța nu a avut în vedere întinderea suferințelor morale, față de perioada îndelungată de arest preventiv, personalitatea sa, poziția socială, consecințele pe plan familial. Ministerul Finanțelor critică hotărârea atacată, în temeiul prevederilor art.304 pct.9 C.proc.civ., în ce privește întinderea prejudiciului moral suferit de reclamant, susținând că despăgubirile acordate cu acest titlu sunt exagerate, în raport de consecințele negative suferite efectiv ca urmare a arestării nelegale; care, de altfel nu au fost dovedite de reclamant, fiind stabilite numai prin apreciere.
Recursurile nu sunt fondate. De necontestat, reclamantul are dreptul la despăgubiri, raportat la prevederile art.504 C.proc.civ. și art.998 C.civ.. Instanța de apel a reținut în considerentele hotărârii atacate, în mod obiectiv, criteriile necesare și suficiente în baza cărora a apreciat că despăgubirile acordate de prima instanță, în acest cuantum reprezintă o justă și integrală acoperire a prejudiciului moral suferit de reclamant. În acest sens s-a avut în vedere atingerea adusă onoarei și demnității reclamantului, ca urmare a condamnării penale pe nedrept, suferințele fizice și psihice îndurate în detenție, raportat la perioada în care reclamantul a fost arestat, impactul social, destrămarea relațiilor de familie, vârsta la care a fost arestat, influența și măsura în care i-au fost afectate drepturile personale nepatrimoniale.
Cum o cuantificare exactă a prejudiciului moral suferit nu este posibilă, față de elementele arătate, curtea apreciază că prin hotărârile atacate instanțele au stabilit corect despăgubirile acordate, aceasta în raport și de actele și lucrările dosarului sub aspect probator. Așa fiind, în temeiul art.312 C.proc.civ., ambele recursuri urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamantul G.N.și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva deciziei nr.68 din 29 august 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.