ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3656/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 991 din 15 octombrie 2004, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul J.V., prin mandatar J.L., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice Târgu Mureș și l-a obligat pe acesta la 1.000.000.000 lei, cu titlu de daune morale către reclamant. S-a respins petitul având ca obiect obligarea pârâtului la despăgubiri civile, reprezentând venit nerealizat pe perioada cercetării și judecării cauzei penale. A fost obligat pârâtul la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 17 februarie 1997 s-a luat față de reclamant măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore, iar la 18 februarie 1997 s-a dispus arestarea preventivă, iar ulterior trimiterea în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș din 18 martie 1997, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată. Judecătoria Tg. Mureș, prin sentința penală nr. 1384 din 22 mai 1998, a dispus achitarea reclamantului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., dispunând punerea de îndată în libertate. La stabilirea întinderii daunelor morale prima instanță a avut în vedere atât impactul psihic suferit de reclamant, cât și consecințele negative ale privării de libertate în plan familial, sociale și profesional.

S-a apreciat însă că reclamantul nu a produs nici o probă în dovedirea pagubei materiale, martorul audiat declarând că nu are cunoștință despre veniturile realizate de reclamant înainte de arestare. Împotriva sentinței menționate au declarat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, pârâta D.G.F.P. Mureș în numele Ministerului Finanțelor Publice și reclamantul J.V. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a critica hotărârea pentru stabilirea unui cuantum exagerat de mare al daunelor morale, față de prejudiciul moral efectiv suferit de reclamant, consecințele erorii judiciare nefiind corelate cu echivalentul bănesc apreciat de instanță ca fiind reparatoriu.

D.G.F.P. Mureș a criticat sentința atât sub aspectul daunelor morale, apreciate ca fiind exagerate cât și sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate integral, deși acțiunea a fost admisă numai în parte. Reclamantul J.V. nu și-a motivat apelul declarat. Curtea de Apel Tg. Mureș, secția civilă, prin decizia civilă nr. 92/A din 16 februarie 2005 a respins apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, Statul Român, prin D.G.F.P. Mureș și reclamantul J.V., ca nefondate. Prin considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că reclamantul a fost arestat pe nedrept o perioadă de 15 luni, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat și a fost supus procedurilor judiciare penale timp de 6 ani, în final fiind achitat.

S-a apreciat că măsura arestării pe nedrept a avut consecințe extrem de grave asupra vieții reclamantului, demnității, prestigiului și reputației acestuia, acordarea unor despăgubiri bănești de 1 miliard lei fiind o măsură de natură să contribuie la repararea prejudiciului moral suferit. Instanța de apel a reținut, de asemenea, că reclamantul nu a dovedit cuantumul veniturilor nerealizate din cauza arestării abuzive, motiv pentru care acest petit a fost considerat ca fiind, în mod corect, respins. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termen legal Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, reclamantul J.V. și D.G.F.P. Mureș pentru Ministerul Finanțelor Publice.

Prin recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș a criticat decizia recurată pentru acordarea unor daune morale exagerate în raport cu prejudiciul real suferit de reclamant și fără a se analiza cazierul acestuia, din care rezultă că a mai fost arestat și condamnat, deși s-a susținut că nu are antecedente penale. Recurentul a susținut că atingerea reputației reclamantului nu este majoră, atâta timp cât o arestare anterioară și o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii cu suspendare nu i-au atras oprobiul societății, care să-l determine să părăsească țara, dar ulterior o soluție de achitare și o privare de libertate, dispusă pe nedrept, l-au constrâns să plece în Spania.

Reclamantul J.V., prin motivele sale de recurs, a criticat decizia pentru stabilirea unui cuantum prea mic al daunelor morale, în raport cu atingerea adusă reputației sale, atât în familie cât și în societate, în condițiile în care a fost marginalizat de comunicate, fotografia sa fiind expusă pe un panou de la Poliția Cristești. Totodată, reclamantul a susținut că s-a reținut eronat că nu avea loc de muncă și că, nici după achitarea în primă instanță, respectiv după punerea sa în libertate, nu ar fi lucrat, deși din probele administrate a rezultat că se ocupa cu prelucrarea pieilor și ar fi putut confecționa articole de îmbrăcăminte din piele. Recurenta D.G.F.P. Mureș a criticat decizia instanței de apel pentru acordarea daunelor morale într-un cuantum exagerat de mare, care determină o îmbogățire fără justă cauză, în raport cu prejudiciul real suferit de reclamant.

În faza recursului nu s-au administrat probe noi. Analizând actele și lucrările dosarului raportat la criticile invocate de recurenți, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că recursurile sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente: În ceea ce privește recursul declarat de reclamant, Curtea va reține ca neîntemeiată critica referitoare la neacordarea despăgubirilor materiale, critică ce nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de modificare sau casare prevăzut de art. 304 C. proc. civ. Astfel, recurentul reclamant nu a invocat nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile menționate, criticând modul de apreciere a probelor, împrejurare ce ar implica practic reanalizarea situației de fapt în temeiul probatoriului deja administrat, control de netemeinicie a hotărârii, ce excede limitele presupuse de art. 304 C. proc.

civ., pct. 11 al acestui articol fiind abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Critica referitoare la stabilirea unui cuantum prea mic al daunelor morale va fi, de asemenea, apreciată ca neîntemeiată. Este de necontestat că în perioada de arest, s-au provocat, în mod inerent, suferințe fizice și psihice recurentului reclamant. Cuantumul daunelor morale acordate, de 1 miliard lei, este însă proporțional cu prejudiciul moral suferit, în condițiile în care reputația acestuia a fost reabilitată prin sentința penală nr. 307 din 19 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Mureș, definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr. 296 din 22 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

Acordarea unor daune mai mari, nejustificate în raport cu întinderea prejudiciului real suferit de reclamant nu poate să conducă la transformarea răspunderii delictuale într-un izvor de îmbogățire fără just temei. Pentru aceleași considerente expuse în analiza recursului reclamantului referitor la daunele morale, vor fi apreciate ca nefondate și recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Mureș, având ca obiect exclusiv modul de stabilire a cuantumului acestor daune. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție va aprecia că recursurile declarate împotriva deciziei nr. 92 A din 10 februarie 2005 a Curții de Apel Tg.

Mureș, secția civilă, sunt nefondate și urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul J.V., pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș împotriva deciziei nr. 92 A din 16 februarie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2006.