ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3656/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 991 din 15

octombrie 2004, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul J.V., prin mandatar J.L., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice Târgu

Mureș și l-a obligat pe acesta la 1.000.000.000 lei, cu titlu de daune morale

către reclamant.

S-a respins petitul având ca obiect

obligarea pârâtului la despăgubiri civile, reprezentând venit nerealizat pe

perioada cercetării și judecării cauzei penale. A fost obligat pârâtul la

10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că la data de 17 februarie 1997 s-a luat față de

reclamant măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore, iar la 18 februarie 1997

s-a dispus arestarea preventivă, iar ulterior trimiterea în judecată, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș din 18 martie 1997,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

Judecătoria Tg. Mureș, prin sentința

penală nr. 1384 din 22 mai 1998, a dispus achitarea reclamantului în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., dispunând punerea

de îndată în libertate.

La stabilirea întinderii daunelor

morale prima instanță a avut în vedere atât impactul psihic suferit de

reclamant, cât și consecințele negative ale privării de libertate în plan

familial, sociale și profesional.

S-a apreciat însă că reclamantul nu

a produs nici o probă în dovedirea pagubei materiale, martorul audiat declarând

că nu are cunoștință despre veniturile realizate de reclamant înainte de

arestare.

Împotriva

sentinței menționate au declarat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Mureș, pârâta D.G.F.P. Mureș în numele Ministerului Finanțelor

Publice și reclamantul J.V.

Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a critica hotărârea pentru

stabilirea unui cuantum exagerat de mare al daunelor morale, față de

prejudiciul moral efectiv suferit de reclamant, consecințele erorii judiciare

nefiind corelate cu echivalentul bănesc apreciat de instanță ca fiind

reparatoriu.

D.G.F.P.

Mureș a criticat sentința atât sub aspectul daunelor morale, apreciate ca fiind

exagerate cât și sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate integral, deși

acțiunea a fost admisă numai în parte.

Reclamantul

J.V. nu și-a motivat apelul declarat.

Curtea

de Apel Tg. Mureș, secția civilă, prin decizia civilă nr. 92/A din 16 februarie

2005 a respins apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Mureș, Statul Român, prin D.G.F.P. Mureș și reclamantul J.V., ca

nefondate.

Prin

considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că reclamantul a fost

arestat pe nedrept o perioadă de 15 luni, fiind acuzat de săvârșirea

infracțiunii de furt calificat și a fost supus procedurilor judiciare penale

timp de 6 ani, în final fiind achitat.

S-a

apreciat că măsura arestării pe nedrept a avut consecințe extrem de grave

asupra vieții reclamantului, demnității, prestigiului și reputației acestuia,

acordarea unor despăgubiri bănești de 1 miliard lei fiind o măsură de natură să

contribuie la repararea prejudiciului moral suferit.

Instanța

de apel a reținut, de asemenea, că reclamantul nu a dovedit cuantumul veniturilor

nerealizate din cauza arestării abuzive, motiv pentru care acest petit a fost

considerat ca fiind, în mod corect, respins.

Împotriva

deciziei menționate au declarat recurs în termen legal Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, reclamantul J.V. și D.G.F.P.

Mureș pentru Ministerul Finanțelor Publice.

Prin

recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș a criticat

decizia recurată pentru acordarea unor daune morale exagerate în raport cu

prejudiciul real suferit de reclamant și fără a se analiza cazierul acestuia,

din care rezultă că a mai fost arestat și condamnat, deși s-a susținut că nu

are antecedente penale.

Recurentul

a susținut că atingerea reputației reclamantului nu este majoră, atâta timp cât

o arestare anterioară și o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii cu

suspendare nu i-au atras oprobiul societății, care să-l determine să părăsească

țara, dar ulterior o soluție de achitare și o privare de libertate, dispusă pe

nedrept, l-au constrâns să plece în Spania.

Reclamantul

J.V., prin motivele sale de recurs, a criticat decizia pentru stabilirea unui

cuantum prea mic al daunelor morale, în raport cu atingerea adusă reputației sale,

atât în familie cât și în societate, în condițiile în care a fost marginalizat

de comunicate, fotografia sa fiind expusă pe un panou de la Poliția Cristești.

Totodată,

reclamantul a susținut că s-a reținut eronat că nu avea loc de muncă și că,

nici după achitarea în primă instanță, respectiv după punerea sa în libertate,

nu ar fi lucrat, deși din probele administrate a rezultat că se ocupa cu

prelucrarea pieilor și ar fi putut confecționa articole de îmbrăcăminte din

piele.

Recurenta

D.G.F.P. Mureș a criticat decizia instanței de apel pentru acordarea daunelor

morale într-un cuantum exagerat de mare, care determină o îmbogățire fără justă

cauză, în raport cu prejudiciul real suferit de reclamant.

În

faza recursului nu s-au administrat probe noi.

Analizând

actele și lucrările dosarului raportat la criticile invocate de recurenți,

Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că recursurile sunt nefondate,

având în vedere următoarele considerente:

În

ceea ce privește recursul declarat de reclamant, Curtea va reține ca

neîntemeiată critica referitoare la neacordarea despăgubirilor materiale,

critică ce nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de modificare sau

casare prevăzut de art. 304 C. proc. civ.

Astfel,

recurentul reclamant nu a invocat nici unul dintre motivele de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile menționate, criticând modul de apreciere a probelor,

împrejurare ce ar implica practic reanalizarea situației de fapt în temeiul

probatoriului deja administrat, control de netemeinicie a hotărârii, ce excede

limitele presupuse de art. 304 C. proc. civ., pct. 11 al acestui articol fiind

abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Critica

referitoare la stabilirea unui cuantum prea mic al daunelor morale va fi, de

asemenea, apreciată ca neîntemeiată.

Este

de necontestat că în perioada de arest, s-au provocat, în mod inerent,

suferințe fizice și psihice recurentului reclamant.

Cuantumul

daunelor morale acordate, de 1 miliard lei, este însă proporțional cu

prejudiciul moral suferit, în condițiile în care reputația acestuia a fost

reabilitată prin sentința penală nr. 307 din 19 decembrie 2002, pronunțată de

Tribunalul Mureș, definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr. 296 din 22

ianuarie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

Acordarea

unor daune mai mari, nejustificate în raport cu întinderea prejudiciului real

suferit de reclamant nu poate să conducă la transformarea răspunderii

delictuale într-un izvor de îmbogățire fără just temei.

Pentru

aceleași considerente expuse în analiza recursului reclamantului referitor la

daunele morale, vor fi apreciate ca nefondate și recursurile declarate de

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș și Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Mureș, având ca obiect

exclusiv modul de stabilire a cuantumului acestor daune.

În

consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție va aprecia că recursurile

declarate împotriva deciziei nr. 92 A din 10 februarie 2005 a Curții de Apel

Tg. Mureș, secția civilă, sunt nefondate și urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamantul J.V., pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice prin D.G.F.P. Mureș și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Tg. Mureș împotriva deciziei nr. 92 A din 16 februarie 2005 a Curții de

Apel Tg. Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2006.