ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4994/2003

Asupra recursului de față; Constată următoarele: 1. La 30 ianuarie 2001 reclamanții T. au chemat în judecată pârâtul T.O.C. și S.A. A. Bihor, pentru a fi obligat la plata sumei de 305.632.884 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă compusă din 55.632.884 lei daune materiale și 300 milioane daune morale, pentru prejudiciul produs prin accidentul de circulație din 13 iulie 2000, în urma căruia victima a decedat. Reclamanții sunt părinții și, respectiv, sora victimei, iar, în cerere se relevă că prin rezoluția din 4 octombrie 2000 a parchetului s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de ucidere din culpă pentru culpa exclusivă a victimei. Împotriva rezoluției reclamanții au formulat plângere la procurorul ierarhic, care a fost respinsă, fără a se folosi de calea de atac la instanța competentă.

2. Prin sentința civilă nr. 73/c din 11 februarie 2002 s-a admis acțiunea pentru suma de 24.562.430 lei daune materiale și de 10 milioane daune morale, reținându-se că, în condițiile date „fără a lua toate măsurile necesare în scopul prevenirii accidentului”, existând culpa sa concurentă, în proporție de ½. Curtea de apel Oradea, prin decizia nr. 19 din 29 mai 2002, a respins apelurile pârâților, considerând că „pârâtul nu avea o viteză care să-i permită luarea măsurilor necesare într-un caz neprevăzut”, iar în împrejurările speciale de circulație se „impunea reducerea vitezei, astfel încât să permită evitarea pericolelor ce puteau să apară în trafic”.

În sfârșit, se mai reține că „pârâtul nu a avut reacția necesară în condițiile în care nu a avut nici o urmă de frânare”, fiind irelevant că victima i-a apărut în față la 10 m, iar spațiul de siguranță, stabilit de expertiză, era de 28 m, „deoarece și forța impactului ar fi fost redusă în cazul în care pârâtul ar fi reușit să frâneze”. Contra deciziei a declarat recurs numai pârâta 2, S.A. A. – Sucursala Bihor pe temeiul din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., relevând că: - prin rezoluția procurorului s-a stabilit definitiv în procesul penal că a existat numai culpa victimei; - reclamanții nu au probat culpa civilă delictuală a pârâtului T.O. C., iar - victima a avut o conduită imprevizibilă, de neanticipat în condițiile date al accidentului; 3. Recursul este fondat.

3.1.În primă instanță reclamanții au formulat „cerere de probațiune”, pentru dovedirea daunelor materiale, fiind audiați doi martori privind cheltuielile de înmormântare. Prin adresa nr. 932/24 mai 2001 s-a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor dosarul de urmărire penală nr. 3553/P/2001, care a fost trimis la 25 iunie 2001, iar, instanța, în lipsa oricăror probe a judecat cauza, întemeindu-și soluția numai pe probele administrate la urmărirea penală. Lectura sentinței relevă că tribunalul reține starea de fapt doar pe constatările organelor de cercetare penală și pe cele din expertiza tehnică efectuată în această fază, deși, în mod constant, pârâții au respins ipoteza adoptată de prima instanță.

3.2.Așadar, fără a administra nici o probă nemijlocit și cu încălcarea principiilor de bază ale procesului civil contradictorialitatea și nemijlocirea – instanța a judecat cauza, adoptând o soluție contrară pe același material probator administrat de organele de cercetare penală. Eroarea gravă a primei instanței nu a fost , însă, remediată în apel, instanța de control judiciar rezumându-se la concluzii și aprecieri, fără a indica probele pe care se întemeiază, deși reține că „în apel pârâtul a declarat că nu se face vinovat de producerea accidentului”.

Ambele instanțe, deci, în lipsa probelor administrate nemijlocit și numai pe baza situației de fapt stabilită la urmărirea penală, pronunță o soluție contrară celei date de procuror și neatacată de pârât la instanța competentă, ceea ce este de nepermis în raport cu caracterul imperativ al principiilor și garanțiilor procesuale enunțate, ceea ce constituie o chestiune de ordine publică invocată expres în recurs ca motiv de casare. Drept consecință, decizia recurată va fi casată, iar, conform art. 313 C. proc. civ., cauza va fi trimisă instanței de apel spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.A.R. A. SA – Sucursala Bihor. Casează decizia nr. 19 din 29 mai 2002 a Curții de Apel Oradea, secția civilă și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2003.