ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2145/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe data

de 13 septembrie 1999 la Curtea de Apel București, reclamanta Regia Autonomă de

Îmbunătățiri Funciare, sucursala Vaslui, a solicitat în contradictoriu cu

Ministerul Agriculturii, anularea certificatului Seria M.07 nr. 0014 de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.055.736 mp

atribuit societății anonime SC H. SA Vaslui. În cauză a fost introdusă pe

parcursul procesului Regiei Autonome de Îmbunătățiri Funciare București, forul

tutelar al reclamantei.

Instanța învestită, prin sentința

civilă nr. 247 din 6 martie 2000, a respins acțiunea pe considerentul că

prevederile H.G. nr. 834/1991 nu sunt aplicabile regiilor autonome, iar pe de

altă parte, că acțiunea în contencios administrativ este inadmisibilă întrucât

eventualul drept vătămat al reclamantei este apărat de reglementările Codului

civil.

Împotriva sentinței au declarat

recursuri Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare, precum și Societatea

Națională de Îmbunătățiri Funciare, sucursala Vaslui, arătând, în esență, că

certificatul atacat a fost greșit emis.

Recursul este nefondat.

Prin H.G. nr. 686/1994 privind

înființarea Regiei Autonome de Îmbunătățiri Funciare s-a prevăzut în art. 3

modul de constituire a patrimoniului Regiei Autonome de Îmbunătățiri Funciare,

iar prin dispozițiile art. 4 din același act normativ s-a prevăzut că

reglementarea problemelor patrimoniale litigioase ce s-ar ivi se va face de

către Fondul Proprietății de Stat și Fondurile Proprietății Private.

Ținând seama de prevederile mai sus

citate și cunoscând că cele două unități în litigiu s-au constituit ca urmare a

divizării fostei societăți I.E.E.L.I.F. Vaslui în două unități distincte, SC H.

SA, respectiv S.C.E.L.I.F., actualmente Regia Autonomă de Îmbunătățiri Funciare

Vaslui, care și-au împărțit clădirile și spațiile de acces deținute de autorul

lor comun, fără a se proceda însă și la o partajare reală a proprietății

suprafețelor de pământ care au aparțineau aceluiași autor de drept comun, se

impune o rezolvare pe cale administrativ a diferendului apărut între părți și

numai în măsura în care această soluționare va fi contestată, litigiul va putea

fi dedus instanței de judecată.

În consecință, recursurile declarate

în cauză nefiind fondate urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare și Societatea Națională de

Îmbunătățiri Funciare, sucursala Vaslui, împotriva sentinței civile nr. 247 din

6 martie 2000 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2003.